Aplicarea pedepsei in acordului de recunoastere a vinovatiei.

În cazul în care persoana pusă sub învinuire încheie un acord de recunoaştere a vinovăţiei, iar instanţa de judecată acceptă acest acord, pedeapsa pentru infracţiunea imputată se reduce cu o treime din pedeapsa maximă prevăzută pentru această infracţiune.

În legislaţia penală a RM această normă este inclusă pentru prima dată. Procedura încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei se stabileşte prin legislaţia procesual-penală a RM.

Acordul de recunoaştere a vinovăţiei este o tranzacţie încheiată între acuzatorul de stat şi învinuit sau, după caz, inculpat care şi-a dat consimţământul de a-şi recunoaşte vina în schimbul unei sentinţe reduse.

Dacă instanţa de judecată ajunge la concluzia că recunoaşterea de către inculpat a vinovăţiei este făcută în mod liber, benevol, conştient, fără presiune, acceptă acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi admite baza faptică a infracţiunii în legătură cu care inculpatul îşi recunoaşte vinovăţia. În acest caz instanţa procedează la dezbateri judiciare cu privire la măsura de pedeapsă.

Legea garantează învinuitului că recunoaşterea vinovăţiei va fi luată în consideraţie de către instanţă la stabilirea pedepsei. Dispoziţiile CP prevede că pedeapsa pentru infracţiunea imputată se reduce cu o treime din pedeapsa maximă prevăzută pentru infracţiunea comisă. Categoriile de infracţiuni faţă de care se aplică regula dată sunt prevăzute de CPP.

48. Aplicarea pedepsei pentru infra ctiunea neconsumată

Potrivit CP, ped pen pentru pregătirea de infr şi pentru tentativă de infr se stabileşte conform art corespunzător din Partea Spec a CP, care prevede răsp pentru infr respectivă. In caz dacă infr este neconsumată, acest fapt se indică la calificarea ei, facîndu-se o referire adaugătoare la pregătirea de infr sau la tentativa de infr. Conform CP, ped pentru pregătire de infr ce nu constituie o recidivă nu poate depăşi jumătate din termenul maximal al pedepsei celei mai aspre, prevăzute de articolul corespunzător din Partea Spec a CP pentru infr consumată. Aşa, de exemplu, A. a fost învinuit de pregătirea unui omor intenţionat, a cărui sancţiune prevede pedeapsa cu închisoare de la 12 la 20 de ani. In această situaţie, instanţa de judecată poate să-1 pedepsească pe A. cu închisoarea pe un termen nu mai mare de 10 ani.

In CP e stabilită regula, potrivit căreia mărimea pedepsei pentru tentativa de infr ce nu constituie o recidivă nu poate depăşi trei pătrimi din termenul maximal al ped celei.mai aspre prevăzute de art corespunzător din Partea Spec a CP pentru infracţiunea consumată. Aşa, de exemplu, B. a pătruns în apartamentul lui C. cu scopul de a sustrage bunuri, însă înainte de a părăsi apartamentul a fost reţinut cu bunurile pregătite pentru ridicare. Avîndu-se în vedere că fapta lui B. se califică ca tentativă de furt, (aici se prevede pedeapsa cu închisoare de la 2 la 7 ani), pedeapsa maximală stabilită lui B nu poate fi mai mare decît 5 ani şi 5 luni. Legea declară că pentru pregătirea de infracţiune şi tentativa de infracţiune detenţiunea pe viaţă nu se aplică.

Bineînţeles, la aplicarea ped p/u infr neconsumată instanţa de judecată ţine seama de circumstanţele în virtutea cărora infr nu a fost dusă pînă la capăt, precum şi de criteriile generale de individualizare a pedepsei. Caracterul şi gradul prejudiciabil ale acţiunilor săvîrşite de vinovat sînt determinate. în primul rînd, de obiectul atentatului şi particularităţile laturii obiective a infracţiunii. De exemplu, acestea pot fi determinate în dependenţă de numărul de persoane care au participat la pregătirea infracţiunii sau la tentativa de infracţiune (o persoană sau un grup de persoane), de minuţiozitatea cu care a fost elaborat planul, de caracterul instrumentelor şi al mijloacelor utilizate etc. într-un şir de cazuri, pericolul social al acţiunilor pregătitoare şi de tentativă poate fi lipsit de importanţă. In virtutea acestui fapt, făptuitorul nu poate fi pedepsit.

Măsura pedepsei penale pentru pregătire de infracţiune şi tentativa de infracţiune depinde, de asemenea, şi de etapa realizării intenţiei infracţionale. Trebuie deci stabilită corect etapa la care fapta a fost întreruptă (este această etapă de pregătire sau de tentativă, precum şi modalitatea de tentativă). La fel trebuie de stabilit cît de aproape era pericolul survenirii urmărilor prejudiciabile, cît de reală era dauna socialmente periculoasă, iar dacă ea totuşi a urmat, care sînt dimensiunile ei, volumul, gradul etc.

49. Aplicarea pedepsei pentru recidiva de infracţiuni

Conform legii penale în vigoare, sînt recunoscute trei modalităţi de recidivă: recidivă, recidivă periculoasă şi recidivă deosebit de periculoasa. Regula de aplicare a pedepsei pentru fiecare modalitate de recidivă este stabilită de Part Gen a CP, care se concretizează în articolele corespunzătoare din Partea Specială cînd recidiva se recunoaşte ca circumstanţă care influenţează la calificarea infr. Aceasta poate fi. de exemplu, "săvîrşită repetat" adica de către o persoană care anterior a mai săvîrşit o infracţiune.

Avînd în vedere gradul sporit al recidivei, legea declară că la aplicarea pedepsei pentru recidivă, recidivă periculoasă şi recidivă deosebit de periculoasă se ţine seama de numărul, caracterul, gravitatea şi de urmările infracţiunilor săvîrşite, circumstanţele, în virtutea cărora corectarea vinovatului a fost imposibilă, precum şi caracterul, gravitatea şi urmările noii infracţiuni.

Desigur, la aplicarea pedepsei pentru recidivă de infr instanţa de jud ţine seama, în primul rînd, de criteriile generale de individualizare a pedepsei. Este important faptul că recidiva de infr se pedepseşte cu mult mai aspru. Reieşind din regula specială, la aplicarea pedepsei judecata va lua în consideraţie aşa momente însemnate ca: I) numărul, caracterul, gravitatea şi urmările infracţiunilor săvîrşite; 2) circumstanţele în virtutea cărora pedeapsa anterioară nu a atins scopul, a fost insuficientă pentru corectarea vinovatului şi 3) caracterul, gravitatea şi urmările noii infracţiuni. Respectarea acestor condiţii dă posibilitatea de a individualiza pedeapsa, ţinînd seama de datele despre infracţiune şi despre persoana recidivistului.

In CP este prevăzută limita, care trebuie să fie respectată de către instanţa de judecată la aplicarea pedepsei pentru recidiva de infr. Mărimea pedepsei pentru recidivă nu poate fi mai mică de jumătate din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea Specială a CP.

Pentru recidiva periculoasă mărimea pedepsei nu poate fi mai mică de două treimi din maximul celei mai aspre pedepse, prevăzute la articolul corespunzător din Partea Specială a Codului penal. Prin urmare, dacă un recidivist periculos a săvîrşit un viol, care se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani, el va fi condamnat la închisoare pe un termen nu mai mic de 10 ani.

Mărimea pedepsei pentru recidiva deosebit de periculoasă nu poate fi mai mică de trei pătrimi din maximul celei mai aspre pedepse, prevăzute la articolul corespunzător din Partea Specială a Codului penal. De exemplu, dacă un recidivist deosebit de periculos a săvîrşit o tîlhărie, care se pedepseşte cu închisoare pînă la 20 de ani, pedeapsa definitivă pentru o aşa persoană nu poate fi mai mică de 15 ani de închisoare.

50. Aplicarea pedepsei pentru participaţie

Potrivit CP, se consideră participaţie cooperarea cu intenţie a două sau a mai multor persoane la săvîrşirea unei infr intenţionate. In legătură cu aceasta, legea penală stabileşte principiile generale de aplicare a pedepsei pentru participaţie. Şi anume: organizatorul, instigatorul şi complicele la o infracţiune, prevăzută de legea penală, săvîrşită cu intenţie se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se ţine cont de contribuţia fiecăruia la săvîrşirea infracţiunii, precum şi de criteriile generale de individualizare a pedepsei.

Aşadar, legea penală stabileşte numai principiile speciale privind răsp penală pentru complicitate la una şi aceeaşi infr. Fiecare dintre participanţi, indiferent de rolul care 1-a avut în infr săvîrşită prin participaţie, poartă răsp penală numai în cazul dacă acţiunea (inacţiunea) lui are toate semnele componenţei de infr concretă. Fapta fiecărui participant include în sine trăsăturile componenţei de infr indicate de legislator in CP şi trăsăturile componenţei de infracţiune săvîrşite de autor, prevăzute la articolul corespunzător din Partea Specială a CP. In dr penal, toţi participanţii la una şi aceeaşi infr răspund în baze generale şi în măsură egală. Limitele egale de răsp penală a participanţilor sînt determinate de faptul că fiecare participant este vinovat şi se află în raport de cauzalitate faţă de infr săvîrşită de autor şi de aceea toţi participanţii poartă răsp penală pentru rezultatul activităţii în comun. Limitele egale de răspundere penală a participanţilor îşi găsesc expresie în calificarea identică a acţiunilor lor în baza unuia şi aceluiaşi articol din Partea Specială a CP şi în aplicarea pedepsei în limitele sancţiunilor prevăzute de acelaşi articol. însă faptul că acţiunile participanţilor sînt săvîrşite în comun şi că urmările survenite sînt rezultatul unei activităţi conştiente comune nu înseamnă că participaţia creează vinovăţie în comun şi răspundere în comun a participanţilor. Drl penal nu recunoaşte răspunderea în comun pentru acţiunile care nu au intrat în intenţia participantului. Răspunderea penală a fiecărui participant are un caracter pur individualizat. în ansamblul de acţiuni comune participantul răspunde numai în limitele vinovăţiei sale, în limitele daunei cauzate de el, care a intrat în intenţia lui.

Principiul individualizării răspunderii penale este exprimat in CP, şi anume: aplicînd pedeapsa pentru infracţiunea săvîrşită prin participaţie, judecata trebuie să ţină seamă de contribuţia fiecărui participant la săvîrşirea infracţiunii. Determinarea caracterului participării înseamnă determinarea categoriei participantului, determinarea rolului îndeplinit de el în activitatea infracţională comună. Gradul participării constituie gradul intensităţii acţiunilor participantului şi gradul depunerii de eforturi privind atingerea scopului propus. De ex, instigarea repetată a autorului la săvîrşirea unui omor dă dovadă de un grad mai înalt de participare la omor din partea instigatorului. în asemenea caz nu numai sfaturile şi indicaţiile, dar şi un oarecare ajutor fizic al instigatorului sporeşte, de asemenea, gradul de participaţie din partea acestuia Ia omor, stabilindu-i-se, respectiv, o pedeapsă penală relativ mai aspră.

51. Aplicarea pedepsei în cazul unui concurs de infracţiuni

Săvîrşirea mai multor infracţiuni de una şi aceeaşi persoană atestă un indiciu stabil al comportamentului imoral al făptuitorului, care ignorează grosolan legile în vigoare. Insă instanţa de judecată, la determinarea măsurii de pedeapsă pentru mai multe infracţiuni săvîrşite de una şi aceeaşi persoană, nu poate însuma, pur şi simplu, în mod mecanic modalităţile de pedepse stabilite pentru ele. Un asemenea cumul de pedepse ar genera o discordanţă între gradul prejudiciabil al mai multor infracţiuni săvîrşite de una şi aceeaşi persoană şi gravitatea pedepsei, iar uneori ar rezulta cu stabilirea unor termene irealizabile de închisoare, care s-ar egala de fapt cu detenţiune pe viaţă. Astfel, potrivit CP, dacă o persoană este declarată vinovată de săvîrşirea a două sau a mai multor infracţiuni, prevăzute la diferite articole din Partea Specială a Codului penal, fără să fi fost condamnată pentru vreuna din ele, instanţa de judecată: 1) pronunţă pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte; 2) stabileşte pedeapsa definitivă pentru concurs de infracţiuni prin cumul, total sau parţial, al pedepselor aplicate; 3) cumulul total al pedepsei aplicate nu poate fi mai mare de 35 de ani; 4) în cazul în care persoana este declarată vinovată de săvîrşirea a două sau a mai multor infracţiuni uşoare şi/sau mai puţin grave, pedeapsa definitivă poate fi stabilită şi prin absorbirea pedepsei mai uşoare de pedeapsa mai aspră.

La pedeapsa principală poate fi adăugată oricare dintre pedepsele complementare, prevăzute la articolele din Partea Specială a Codului penal, care stabilesc răspundere pentru infracţiunile, de a căror săvîrşire persoan; a fost declarată vinovată. Pedeapsa complementară definitivă stabilită prin cumulul, parţial sau total, al pedepselor complementare aplicate nu poate depăşi maximul sau mărimea prevăzută la artice lele din Partea Generală a Codului penal. Dacă pentru infracţiunile care intră în concurs sînt stabilite pedepse principale de diferite categorii, în privinţa cărora CP nu prevede cumularea lor, şi instanţa de judecată nu va găsi temeiuri pentru absorbirea unei pedepse de către alta, ele se execută de sine stătător. De exemplu, închisoarea pe un an.imit termen nu poate fi cumulată cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate. Aceste două pedepse se vor executa de sine stătător.

După aceleaşi reguli se stabileşte pedeapsa şi în cazul în care, după pronunţarea sentinţei, se va constata că persoana condamnată este vinovată şi de comiterea unei alte infracţiuni, săvîrşite înainte de pronunţarea sentinţei în prima cauză. In acest caz, în termenul pedepsei se include durata pedepsei executite, complet sau parţial, în baza primei sentinţe.

Legea stabileşte că în cazul unui concuis de infracţiuni, cînd s-a stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoare sau alte categorii de pedepse, se aplică pedeapsa definitivă - detenţiunea pe viaţă.

52. Aplicarea pedepsei în cazul unui cumul de sentiniţe

Cumulul de sentinţe are loc în cazul în care condamnatul, după pronunţarea sentinţei, dar înainte de executarea completă a pedepsei, stabilite pentru infr săvîrşită anterior, săvîrşeşte din nou o infr care, conform legii, va fi pedepsită. Săvîrşirea unei noi infr de către o persoană condamnata înainte ca aceasta să fi executat complet pedeapsa pentru infr anterioară denotă un grad prejudiciabil mai mare al acestei persoane. De aceea, pedeapsa definitivă va fi cu mult mai aspră.

Conform CP, dacă după pronunţarea sentinţei, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvîrşit o nouă infracţiune, instanţa de judecată adaugă, în întregime sau parţial, la pedeapsa aplicată prin nouă sentinţă, partea neexecutată din pedeapsa stabilită de sentinţa anterioară. în acest caz, pedeapsa definitivă nu poate depăşi termenul de 35 de ani de închisoare.

La pedeapsa principală poate fi adăugată oricare dintre pedepsele complementare, prevăzute la articolele din Partea Spec a CP,, care stabilesc răspundere penală pentru infracţiunile de a căror săvîrşire persoana a fost declarată vinovată. Pedeapsa complementară definiiivă stabilită prin cumulul, parţial sau total, al pedepselor complementare aplicate nu poate depăşi termenul maximal sau mărimea prevăzută la articolele din Partea Generală a Codului penal pentru categoria acestei pedepse. Aşa, de exemplu, dacă condamnatul, prin prima sentinţă a fost pedepsit complementar cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 4 ani şi pri n a doua sentinţă este privat de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 5 ani, pedeapsa complementară definitivă în cazul de faţă va fi stabilită numai pe un termen de 5 ani, pentru că CP stabileşte privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate de la 1 an pînă la 5 ani. Aici pur şi simplu are loc absorbirea unei pedepse complementare de către alta.

La cumularea sentinţelor, dacă prin una din sentinţe este stabilită pedeapsa cu detenţiune pe viaţă, sentinţa definitivă va fi detenţiunea pe viaţă.

53. Aplicarea pedepsei în cazul executării hotărîrii unui stat străin

Aflîndu-se în străinătate, cetăţenii RM sînt obligaţi să respecte nu numai legislaţia ţării străine pe al cărei teritoriu se află, dar şi legislaţia RM. In cazul în care ei vor săvîrşi o infr, prevăzută de legea penală a RM, pot fi pedepsiţi şi conform legii penale a ţării noastre, fapt indicat in CP: "Cetăţenii RM şi apatrizii cu domiciliu permanent pe teritoriul RM care au săvîrşit infracţiuni în afara teritoriului ţării sînt pasibili de răspundere penală în conformitate cu prezentul Cod".

Din aceasta reiese că dacă cetăţeanul RM şi apatrizii care au domiciliu permanent pe teritoriul republicii au săvîrşit infracţiune în străinătate şi au fost pedepsiţi de către judecătoria statului în care se află, după întoarcerea în RM fapta săvîrşită va fi examinată de judecătoria ţării noastre în conformitate cu legea penală a RM. în legătură cu aceasta, legea penală prevede aplicarea pedepsei în cazul executării hotărîrii unui stat străin. Acest articol prevede că la executarea hotărîrii unui stat străin instanţa de judecată substituie sancţiunea privativă de libertate pronunţată în statul străin cu o sancţiune prevăzută de propria lege penală pentru aceeaşi faptă, fără a agrava situaţia penală a condamnatului stabilită prin hotărîrea statului străin. Dacă legea statului străin prevede o sancţiune mai mică decît minimul prevăzut în legea internă, instanţa de judecată nu va fi legată de acest minim şi va aplica o sancţiune corespunzătoare sancţiunii pronunţate în statul străin.

Orice parte a sancţiunii pronunţate în statul străin şi orice perioadă de detenţie provizorie executată ce condamnat se deduc integral prin hotărîrea instanţei de judecată (a RM) privind recunoaşterea hotărîrii statului străin.

Dacă condamnaţi au fost pedepsit cu amendă sau cu confiscarea unei sume de bani, instanţa de judecată a RM, recunoscînd hotărîrea statului străin, va schimba cuantumul acesteia în unităţi monetare naţionale (leul RM), aplicînd partea de schimb în \ igoare la momentul pronunţării hotărârii de către instanţa de judecată naţională, fără a depăşi maximul sancţiunii fixat de către stalul străin pentru o astfel de faptă.

Amenzile şi confiscările de bunuri rezultate din executarea hotărârilor unui stat străin revin RM, fără a fi prejudiciate drepturile statelor terţe.

54. Calcularea termenelor pedepsei şi computarea arestului preventiv

In CP sînt prevăzute termenele de privare de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate, de arest, de deţinere într-o unitate militară disciplinară şi de închisoare, care sînt calculate în luni şi ani, şi cele de muncă neremunerată în folosul comunităţii, care sînt calculate în ore.

Totodată, in CP se prevede că la computarea sau cumularea ped: privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate, arestul, deţinerea într-o unitate militară disciplinară şi închisoarea, precum şi la înlocuirea pedep calcularea acestor pedepse se admite şi în zile. Excepţie din această regulă face numai ped cu muncă neremunerată în folosul comunităţii.

La fel in CP se menţionează că timpul aflării persoanei sub arest preventiv pînă Ia judecarea cauzei se include în termenul închisorii, deţinerii într-o unitate militară disciplinară şi al arestului, calculîndu-se o zi pentru o zi, iar în termenul muncii neremunerate în folosul comunităţii - calculîndu-se o zi de arest preventiv pentru muncă neremunerată în folosul comunităţii. Arest preventiv se consideră ţinerea persoanei sub arest pînă la intrarea sentinţei de judecată în vigoare în legătură cu examinarea faptei sâvîrşite de ea. Totodată, perioada aflării sub arest preventiv include: 1) timpul reţinerii persoanei bănuite (o zi); 2) durata aflării sub arest preventiv în calitate de măsură de reprimare; 3) timpul aflării în instituţiile medicale pentru aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical, dacă pedeapsa este aplicată persoanei după însănătoşire; 4) perioada ţinerii sub arest disciplinar sau administrativ (pentru militari) pentru fapta care ulterior va fi recunoscută ca infracţiune cu aplicarea pedepsei penale pentru ea.

In caz de suspendare a arestului preventiv, toată durata aflării persoanei sub arest preventiv, cumulată cu celelalte termene suspendate, se include de instanţa de judecată în durata pedepsei de închisoare aplicate celui vinovat.

Durata arestului preventiv şi cea a executării pedepsei cu închisoare, aplicate prin sentinţa instanţei de jud pentru infr săvîrşită în străinătate, se includ în termenul ped, în cazul extrădării persoanei în condiţiile legii, calculîndu se o zi pentru o zi.

La stabilirea pedepsei condamnatului care se află sub arest preventiv pînă la numirea cauzei spre judecare, în calitate de pedeapsa principală - amendă, privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate - instanţa de judecată, ţinând seama de termenul aflării sub arest preventiv, atenuează pedeapsa stabilită sau îl eliberează complet de executarea acestei pedepse.

Timpul în care condamnatul, în cursul executării pedepsei, urmează un tratament în spital se include în durata executării pedepsei, cu excepţia cazului în care şi-a provocat singur boala, fapt ce s-a constatat în cursul executării pedepsei. In durata executării pedepsei cu muncă neremunerată în folosul comunităţii nu se include timpul în care condamnatul lipseşte de la locul de muncă.

Дата добавления: 2015-10-30