Raspunderea penala si temeiurile ei

Conduita ilicită constă într-o acţiune sau inacţiune contrară prevederilor normelor juridice, săvârşită de o persoană cu capacitate de răspundere pentru faptele sale, adică în încălcarea prevederilor normelor juridice. Ea atrage răspunderea juridică a persoanei vinovate. Răspunderea penală este o formă a răspunderii juridice care constă, în condamnarea publică, în numele legii, a faptelor infracţionale şi a persoanelor care le-au săvârşit, condamnare ce poate fi precedată de măsurile de constrângere prevăzute de lege. Condamnarea publică constă în faptul că şedinţele de judecată în cauzele penale sunt deschise, la ele are acces publicul şi sentinţa (hotărârea) de condamnare totdeauna se pronunţă public, chiar dacă în unele cauze şedinţele judiciare au fost secrete.

Tragerea la răspundere penală a infractorului se poate face doar de către organele de stat competente şi în strictă conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, iar sentinţele (hotărârile) de condamnare sunt pronunţate în numele legii.

Fapte infracţionale sunt acelea care întrunesc condiţiile prevăzute în CP, adică acţiuni (inacţiuni) prejudiciabile, prevăzute de legea penală, săvârşite cu vinovăţie şi pasibile de pedeapsă penală. Categoriile de persoane care pot fi trase la răspunderea penală sunt atât persoane fizice, cât şi persoane juridice.

Măsurile de constrângere: arestul preventiv, sechestrarea sau confiscarea specială, reţinerea, măsurile de constrângere cu caracter medical, măsurile de constrângere cu caracter educativ etc.

În sens restrâns, prin răspundere penală se înţelege obligaţiunea unei persoane de a suporta o sancţiune penală din cauză că a săvârşit o infracţiune. Răspunderea penală nu este un element al infracţiunii, ci este efectul, consecinţa acesteia.

În sens larg, prin răspundere penală se înţelege nu numai obligaţiunea celui care a săvârşit o infracţiune de a suporta o sancţiune, ci şi dreptul de a aplica o sancţiune penală, drept ce aparţine statului, care-l exercită prin organele sale specializate. În această accepţiune răspunderea penală se apropie în mare măsură de conţinutul raportului juridic penal. Răspunderea penală nu se confundă însă cu raportul juridic penal în cadrul căruia, fără îndoială, ea se realizează.

Temeiurile de bază ale răspunderii penale: temeiul real şi cel juridic. Temeiul real al răspunderii penale îl constituie fapta prejudiciabilă săvârşită. Temeiul juridic al răspunderii penale îl constituie componenţa infracţiunii, stipulată în legea penală.

Temeiul real al răspunderii penale este un fapt juridic prescris, anume comiterea unei infracţiuni. Acest punct de vedere se desprinde, în mod implicit, şi din celelalte dispoziţii din partea generală şi din partea specială a CP, şi din dispoziţiile de procedură penală. Explicaţia admiterii acestui temei constă în faptul că infracţiunea, fiind o faptă gravă, creează o stare de prejudiciu, iar răspunderea penală prin aplicare de pedepse, uneori deosebit de severe (cum este, de exemplu, detenţiunea pe viaţă sau închisoarea pe termen lung), sau a unor măsuri de constrângere penală sau procedurală (de exemplu, măsurile de constrângere cu caracter medical sau educativ, sau arestul preventiv, reţinerea etc., are menirea să prevină astfel de fapte. Acolo unde nu există infracţiune, adică pericol social sau o stare de prejudiciu, nu poate şi nici nu trebuie să existe răspundere penală, pedeapsă sau măsuri de constrângere, adică detenţiunea pe viaţă sau închisoarea, măsurile de constrângere penală sau procedurale etc.

Răspunderea penală fără infracţiune ar fi o răzbunare ori un lucru arbitrar, ilegal şi fără rost.

Temeiul juridic al răspunderii penale îl constituie componenţa infracţiunii, componenţă prin care se stabileşte gradul de prejudiciabilitate al infracţiunii. Conform CP, anume semnele ce caracterizează elementele infracţiunii (componenţa de infracţiune): obiectul, latura obiectivă, subiectul şi latura subiectivă determină gradul prejudiciabil al infracţiunii.

La determinarea gradului prejudiciabil al infracţiunii săvârşite este necesar să fie luat în consideraţie cumulul de circumstanţe în care a fost comis actul criminal concret: forma vinovăţiei, motivele, metoda, împrejurările şi stadiul de săvârşire a infracţiunii, gravitatea consecinţelor ei etc.

Conform CP, este supusă răspunderii penale numai persoana vinovată de săvârşirea infracţiunii prevăzute de legea penală. În conformitate cu aceste prevederi legale, răspunderea penală şi obligaţiunea de a suporta pedeapsa sau de a răspunde penal trebuie să se facă în strictă conformitate cu legea penală, adică numai în cazurile şi în limitele indicate de legea penală. Numai legea penală arată când există răspunderea penală (când s-a săvârşit o infracţiune) şi când organele judiciare pot trage persoana la răspundere penală.

Legea penală mai prevede că, în anumite cazuri, răspunderea penală poate fi agravată sau poate fi atenuată (de exemplu, în cazul existenţei circumstanţelor atenuante. Situaţia este similară în cazul înlăturării răspunderii penale, care se poate face numai în limitele prevăzute de lege (de exemplu, amnistia, graţierea.).

Răspunderea penală revine totdeauna unei persoane. Din acest punct de vedere, în CP se prevede că răspunde penal doar acela care a săvârşit fapta infracţională, doar acela care este vinovat de săvârşirea ei.

13.

Дата добавления: 2015-10-30