Munca neremunerata in folosul comunitatii

Munca neremunerată în folosul comunităţii poate fi aplicată numai în calitate de pedeapsă principală. Condamnatul nu va fi remunerat pentru astfel de muncă, indiferent de volumul sau calitatea acesteia, adică este o muncă gratuită. Astfel de activitate se efectuează de către condamnat în afara timpului serviciului de bază sau de studii. Caracterul muncii, locul şi volumul ei sunt determinate de autorităţile administraţiei publice locale şi nu poate depăşi 4 ore pe zi.

În funcţie de caracterul infracţiunii săvârşite şi de persoana inculpatului, munca neremunerată în folosul comunităţii poate fi stabilită pe un termen de la 60 până la 240 de ore. De obicei, această pedeapsă se aplică pentru infracţiuni uşoare şi mai puţin grave, care prevăd o pedeapsă de până la 5 ani de închisoare (vatamarea grava ori medie a integritatii corporale sau a sanatatii cauzata din imprudenta; profanarea mormintelor) sau pentru care în calitate de pedeapsă nici nu se aplică închisoarie (incalcarea inviolabilitatii vietii personale, violarea dreptului la secretul corespondentei.

Constrângerea prin aplicarea acestei pedepse constă în faptul că munca neremunerată poartă un caracter obligatoriu pentru condamnat. În caz de eschivare cu rea-voinţă a condamnatului de la îndeplinirea muncii neremunerate în folosul comunităţii, pedeapsa cu munca neremunerată în folosul comunităţii se înlocuieşte prin arest, calculele respective fiind prevăzute în acest articol.

Prin eschivare cu rea-voinţă se înţelege neîndeplinirea conştientă de către condamnat, fără motive, într-un termen rezonabil (îndelungat) a obligaţiunilor determinate de către administraţia publică locală. Faptul eschivării cu rea-voinţă a condamnatului de la îndeplinirea muncii corespunzătoare trebuie semnalat de către organul care execută pedeapsa în judecata care a aplicat această măsură, alăturând şi demersul de a efectua înlocuirea acestei pedepse cu una mai aspră în condiţiile legii.

Pedeapsa enunţată trebuie să fie ispăşită de către condamnat în termen de cel mult 18 luni de la data rămânerii definitive în vigoare a hotărârii judecătoreşti. Neîndeplinirea fără motive reale a muncii neremunerate în folosul comunităţii în termenul vizat trebuie considerată ca eschivare cu rea-voinţă de la pedeapsa numită şi atrage consecinţele indicate CP.. În cazul în care condamnatul în timpul executării pedepsei nominalizate este recunoscut invalid de gradul I sau II, organul de executare înaintează instanţei judecătoreşti o prezentare privind liberarea de executarea ulterioară a pedepsei, iar în caz de graviditate a condamnatei - prezentare privind suspendarea executării pedepsei până la naştere, apoi persoana este liberată de executare, deoarece cade sub altă interdicţie - are copil în vârstă de până la 8 ani.

ARESTUL

Arestul este o măsură de constrângere statală în calitate de pedeapsă principală. El se aplică pe un termen de la 3 până la 6 luni, iar în caz de înlocuire a muncii neremunerate cu arestul termenul arestului poate fi mai mic de 3 luni.

Arestul este o măsură privativă de libertate şi constă în izolarea de societate a persoanei condamnate într-un penitenciar, separat de cel în care se execută închisoarea. Aceste condiţii sunt prevăzute de legislaţia executorie.

Se presupune că regimul de izolare pentru condamnat, indiferent de termenul mic al acestuia, va avea un efect pozitiv asupra vinovatului. În condiţiile actuale ale societăţii arestul poate fi aplicat în cazurile infracţiunilor uşoare.

Pornind de la caracterul strict al acestei pedepse, arestul nu poate fi aplicat persoanelor ce n-au împlinit vârsta de 16 ani, femeilor gravide şi femeilor care au copii în vârstă de până la 8 ani.

Arestul aplicat militarilor se execută în camera de arest a garnizoanei respective - încăpere special amenajată pentru deţinerea militarilor ce comit diverse încălcări de serviciu. Modalitatea executării arestului în camera nominalizată este reglementată de statutele militare şi de alte acte normative ale Forţelor Armate ale RM.

Дата добавления: 2015-10-30