Liberarea de rsp pen in legatura cu cainta activa.

Posibilitatea de liberare de rsp pen in legatura cu cainta activa a faptuitorului in legea penala a RM se prevede pt prima oara.

In conformitate cu CP, pers care pt prima oara a savirsit o infractiune usoara sau mai putin grava poate fi liberata de rsp pen daca ea dupa savirsirea infr, sa autodenuntat de buna voie, a contribuit activ la descoperirea acesteia, a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau in alt mod, a reparat prejudiciul pricinuit de infractiune.

Potrivit regulei generale, cainta activa a infractorului este o circumstanta atenuanta care insumeaza: preintimpinarea de catre vinovat a urmarilor prejudiciabile ale infractiunii savirsite, repararea benevola a pagubei pricinuite sau inlaturarea daunei cauzate; cainta singera sau autodenuntarea si contribuirea activa la descoperirea infractiunii sau la arestarea infractorului.

Autodenuntarea – vinovatul personal se prezinta in organele puterii de stat si marturiseste ca anume el a savirsit infractiunea. In acest caz nu are importanta timpul care a trecut din mmomentul savirsirii infractiunii, precum si motivele autodenuntarii.

Contribuirea activa la descoperirea infractiunii inseamna in primul rind, depunerea depozitiilor desfasurate si adecvate de catre persoana care a comis o infractiune usoara sau mai putin grava si care benevol a autodenuntat.

Preintimpinarea urmarilor prejudiciabile ale infractiunii savirsite, repararea benevola a pagubei cauzate sau inlaturarea daunei cauzate constitue, de asemenea, un element al caintei active. Este posibila si recuperarea daunei morale pricinuite victimei- prin plata unei sume de bani sau prin scuza publica.

Dupa cum sa mentionat, liberarea de rsp pen in legatura cu cainta activa a faptuitorului este posibila numai in cazul in care pers a savirsit o infractiune usoara sau mai putin grava.

28. Liberarea de răspundere penala în legătură cu schimbarea situaţiei

In CP se subliniază că persoana care pentru prima oară a săvîrşit o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de răspundere penală dacă, la data judecării cauzei, datorită schimbării situai iei, se va stabili că această persoană sau fapta săvîrşită nu mai prezintă pericol social. Reiese deci că dacă infracţiunea sau persoa ia care a săvîrşit-o îşi pierd caracterul preju-diciabil, atunci nu exista temei pentru a trage persoana la răspundere penală.

Astfel, în conformitate cu CP, pentru liberarea persoanei de răspundere penală;ntr-un şir de cazuri e suficient să aibă loc schimbări de situaţie în cadrul unei localităţi, întreprinderi aparte sau chiar în cadrul familiei, nemaivorbind despre evenimente de importanţă majoră ce au loc în cadrul întregii ţări.

Potrivit regulii generale, liberarea de răspundere penală în baza CP poate avea loc în cazul săvîrşirii infracţiunilor care nu prezintă un mare pericol social, adică care nu sînt considerate grave, deosebit de grave sau excepţional de grave.

In conformitate cu CP, persoana, care a săvîrşit o faptă ce conţine indicii de infracţiune. Iară a prezenta un mare pericol social, poate fi liberată de răspundere penală, dacă se va constata că resocializarea ei este posibilă fără aplicarea pedepsei penale (de exemplu, dacă s-a constatat că ea pentru prima oară a săvîrşit o faptă care nu poate II considerată prejudiciabilă sau dacă persoana este caracterizată pozitiv de colectivul de muncă, dacă persoana vinovată manifestă căinţă activă sau s-a autodenunţat ele).

Persoana poate fi liberată de răspundere penală de către instanţa de judecată.

29. Liberarea condiţionată de răspundere penală

In CP e stabilit că în privinţa persoanei puse sub învinuire pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave, care îşi recunoaşte vinovăţia şi care nu prezintă un mare pericol social, urmărirea penală poate fi suspendată condiţionat, cu liberarea ulterioară de răspundere penală în condiţiile prevăzute de procedura penală, dacă instanţa de judecată va constata că această persoană poate fi reeducată fară aplicarea pedepsei penale.

Aşadar, reieşind din conţinutul legii, această modalitate de liberare de răspundere penală este posibilă în prezenţa unor condiţii concrete, şi anume: 1) infracţiunea săvîrşită nu prezintă un pericol social grav, adică persoana a săvîrşit o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă; 2) anchetatorul a dat decizia de învinuire şi vinovatul îşi recunoaşte vinovăţia la săvîrşirea infracţiunii date; 3) persoana celui vinovat nu prezintă un pericol social sporit (a săvîrşit infracţiune pentru prima dală, se caracterizează pozitiv, munceşte cinstit, poartă grijă de familie etc); 4) reeducarea lui este posibilă fără aplicarea unei pedepse penale; 5) vinovatul nu insistă ca dosarul penal să fie cercetat în judecată; 6) dauna cauzată a fost reparată.

Dacă persoana lib:rată condiţionat de răspundere penală nu va îndeplini condiţiile înaintate faţa de ea, această modalitate de liberare de răspundere penală poate fi anulată şi persoana va fi trasă la răspundere penală. în acest caz apare problema prescripţiei de tragere la răspundere penală. în legătură cu faptul că această problemă nu e rezolvată de legislator, opinia noastră e că, dacă persoana a fost liberată la răspundere penală pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare, termenul prescripţiei de tragere la răspundere penală nu trebuie să fie mai mare de 2 ani, iar dacă a fost liberată de răspundere penală pentru săvîrşirea unei infracţiuni mai puţin grave, acest termen nu trebuie să fie mai mare de 5 ani. Această concluzie rezultă logic în baza celor indicate la lit.a),b) alin.(l) art.60 CP.

30. Prescripţia tragerii la răspundere penală

Prin prescripţia tragerii la răspundere penală se înţelege liberarea de răspundere penală a persoanei vinovate de săvîrşirea infracţiunii, dacă din momentul săvîrşirii ei au expirat termenele indicate în lege şi dacă curgerea prescripţiei nu a fost întreruptă de săvîrşirea u iei noi infracţiuni sau de încălcarea altor condiţii indicate de legea penală.

Legislaţia penală a Republicii Moldova prevede două modalităţi de prescripţie a trageri la răspundere penală: I) termene diferenţiate, ale căror durată depinde de gravitatea infracţiunii săvîrşite şi 2) termen general stabilit în mărime de 25 de ani pentru toate infracţiunile.

CP stabileşte regula, potrivit căreia persoana nu poate fi trasă la răspundere penală, dacă din ziua săvîrşirii infracţiunii au trecut următoarei.: termene: I) doi ani din ziua săvîrşirii unei infracţiuni uşoare; 2) cinci ani din ziua săvîrşirii unei infracţiuni mai puţin grave; 3) cincisprezece ani din ziua săvîrşirii unei infracţiunii grave; 4) douăzeci de mi din ziua săvîrşirii unei infracţiuni deosebit de grave; 5) do in zeci şi cinci de ani din ziua săvîrşirii unei infracţiuni excepţional le grave.

Curgerea prescripţiei începe din ziua săvîrşirii infracţiunii şi se termină la data ramînerii definitive a hotărîrii instanţei de judecată. Pentru infracţiunea continuă curgerea prescripţiei începe din momentul suspendării comiterii neîntrerupte a in fracţiunii (din momentul reţinerii infractorului, autodenunţării sau-altei circumstanţe care curmă săvîrşirea infracţiunii).

"Curgerea prescripţiei tragerii la răspundere penală pentru o infracţiune prelungită începe din ziua săvîrşirii ultimei acţiuni identice ce intră în ansamblul de acţiuni ale infracţiunii prelungite.

Дата добавления: 2015-10-30