Circumstantele atenuante si circumstantele agravante.

La stabilirea pedepsei se consideră circumstanţe atenuante:

a) Săvârşirea infracţiunii de către un minor adică de către o persoană care nu a atins vârsta de 18 ani, este privită drept circumstanţă atenuantă, care se explică prin faptul că minorul are o concepţie despre lume în stadiu de formare, iar psihicul acestuia este preponderent nestabil.

b) Săvârşirea infracţiunii de către o femeie gravidă este prevăzută drept circumstanţă atenuantă indiferent de termenul gravidităţii.

c) Prezenţa copiilor minori în familia vinovatului În sensul acestei circumstanţe este suficient un singur copil la educarea şi creşterea cărora participă vinovatul.

d) Prin săvârşirea infracţiunii ca urmare a unui concurs de împrejurări grele de ordin personal sau familial se înţelege un cumul de circumstanţe nefavorabile pentru persoana dată. Legislatorul prevede 3 forme de acţiuni ale vinovatului care duc la minimalizarea consecinţelor infracţiunii şi de aceea este nevoie ca ele să fie luate în consideraţie în cadrul procesului de individualizare a pedepsei. Asemenea acţiuni ale vinovatului poartă denumirea de căinţă activă.

e) Prin preîntâmpinare de către vinovat a urmărilor prejudiciabile ale infracţiunii se înţelege înlăturarea sau micşorarea acestor urmări.

f) Repararea benevolă a pagubei pricinuite presupune că vinovatul, după ce a săvârşit infracţiunea, fără nici o presiune asupra sa din partea cuiva sau a organelor de drept, restituie valoarea prejudiciului cauzat, acordă ajutor material victimei pentru ca să se trateze. Circumstanţa comentată trebuie deosebită de renunţarea de bună voie la săvârşirea infracţiunii. Aceasta se manifestă prin restabilirea stării iniţiale a obiectului atentăriiPrin repararea daunei cauzate se înţelege şi situaţia în care persoana vinovată îşi prezintă în mod public scuzele pe motiv de cauzare a unei daune morale, de exemplu, după răspândirea cu bună-ştiinţă a unor scorniri mincinoase despre victimă făptuitorul îşi cere scuze de la acesta în faţa vecinilor.

g) Căinţa sinceră sau autodenunţarea înseamnă trezirea conştiinţei vinovatului şi încercarea acestuia de a se corecta

h) Contribuţia activă la descoperirea infracţiunii sau la arestarea infractorilor demonstrează căinţa sinceră a vinovatului care a săvârşit infracţiunea şi tendinţa acestuia de a-şi repara vina. Sintagma acţiunile ilegale sau imorale ale victimei dacă ele au provocat infracţiunea exprimă sensul că anume acţiunile victimei au servit drept pretext pentru săvârşirea infracţiunii.

La stabilirea pedepsei se consideră circumstanţe agravante:

a) săvârşirea infracţiunii de către o persoană care anterior a mai săvârşit o infracţiune, recidivă de infracţiuni sau săvârşirea infracţiunii ca îndeletnicire;

b) provocarea prin infracţiune a unor urmări grave;

c) săvârşirea infracţiunii prin orice formă de participaţie;

d) săvârşirea infracţiunii din motive de duşmănie sau ură socială, naţională, rasială sau religioasă;

e) săvârşirea infracţiunii asupra unei persoane care nu a atins vârsta de 14 ani, faţă de o femeie gravidă sau o persoană care se afla în stare de neputinţă;

f) săvârşirea infracţiunii asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti;

g) instigarea minorilor la săvârşirea infracţiunii sau atragerea lor la participare în săvârşirea infracţiunii;

h) săvârşirea infracţiunii prin acte de o deosebită cruzime sau prin batjocorirea victimei;

i) săvârşirea infracţiunii prin mijloace care prezintă un pericol social sporit;

j) săvârşirea infracţiunii de către o persoană în stare de ebrietate. Instanţa de judecată are dreptul, în funcţie de caracterul infracţiunii, să nu considere aceasta ca o circumstanţă agravantă;

k) săvârşirea infracţiunii cu folosirea armei, a muniţiilor, a substanţelor explozive ori a dispozitivelor ce le imită, a mijloacelor tehnice special pregătite, a substanţelor nocive şi radioactive, a preparatelor medicamentoase şi a altor preparate chimico-farmacologice, precum şi cu aplicarea constrângerii fizice sau psihice;

l) săvârşirea infracţiunii din interes material sau cu alte intenţii josnice;

m) săvârşirea infracţiunii profitând de starea excepţională, de calamităţile naturale, precum şi de dezordini de masă;

n) săvârşirea infracţiunii cu folosirea încrederii acordate.

(2) Dacă circumstanţele menţionate la sunt prevăzute la articolele corespunzătoare din Partea specială a prezentului cod în calitate de semne ale acestor componenţe de infracţiuni, ele nu pot fi concomitent considerate drept circumstanţe agravante.

Săvârşirea infracţiunii prin participaţie măreşte considerabil gravitatea şi pericolul daunei. Motivul duşmăniei şi al urii naţionale, rasiale sau religioase presupune năzuinţa vinovatului de a demonstra, prin faptul săvârşirii infracţiunii, existenţa unui dispreţ faţă de o anumită naţiune, rasă, religie.

Дата добавления: 2015-10-30