Aplicarea masurilor de constringere cu caracter educativ

În conformitate cu prevederile art.54, persoana care nu a atins vârsta de 18 ani şi a săvârşit pentru prima dată o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de răspundere penală dacă s-a constatat posibilitatea corectării acesteia fără a fi supusă răspunderii penale. În acest caz instanţa de judecată îi poate aplica acestei persoane măsuri de constrângere cu caracter educativ, în scopul reeducării făptuitorului şi al prevenirii altor infracţiuni.

Din sensul legislaţiei penale măsurile de constrângere cu caracter educativ pot fi considerate drept măsuri de alternativă pentru pedepsele penale. Persoanele minore nu sunt izolate de societate. Educarea şi reeducarea acestora, în cazul aplicării măsurii de constrângere cu caracter educativ, se efectuează mai efectiv. Măsurile de constrângere cu caracter educativ sunt fixate în calitate de recomandări în standardele minimale ale ONU cu privire la administrarea justiţiei pentru minori.

Măsurile de constrângere cu caracter educativ pot fi aplicate în privinţa uneia şi aceleiaşi persoane, uneia sau a mai multor concomitent, pentru a asigura scopul pedepsei penale, cu excepţia lit.e) din alin.1 - internarea minorului într-o instituţie specială de învăţământ şi de reeducare sau într-o instituţie curativă şi de reeducare.

Avertismentul presupune o apreciere negativă de drept a acţiunii făptuitorului şi concomitent o reacţie din partea societăţii în scopul educării şi reeducării acestuia.

Avertismentul este anunţat public făptuitorului, însă hotărârea poate fi înmânată şi în scris, sub semnătură.

Obligarea minorului de a repara dauna cauzată se aplică în următoarele cazuri: 1) când minorul este obligat să întoarcă persoanei vătămate obiectul sustras sau alt obiect echivalent celui dispărut, dacă persoana vătămată acceptă; 2) când minorul poate repara în bani costul obiectului sau dauna cauzată stabilită de către materialele cauzei sau la înţelegerea părţilor; 3) când dauna cauzată urmează să fie reparată de către făptuitorul minor prin munca lui proprie.

Obligarea minorului de a repara paguba nu trebuie să se transforme în dependenţă faţă de persoana vătămată, decât în măsura realizării scopului educativ stipulat în lege.

Dacă daunele au fost cauzate prin acţiuni de vandalism: deteriorare de plantaţii verzi, de obiecte în locurile publice prin scriere, vopsire sau dacă au fost cauzate diferite alte daune neînsemnate, minorul e obligat să repare personal aceste daune.

Corijarea comportamentului, deprinderilor, vocabularului minorului este o activitate de lungă durată, care poate fi coroborată cu prescripţiile şi recomandările specialiştilor: medici, pedagogi şi psihologi.

Prin noţiunea de eschivare sistematică de la măsurile de constrângere cu caracter educativ se înţelege încălcarea (de trei şi mai multe ori) a măsurii aplicate: de a se prezenta pentru a repara dauna cauzată sau la tratamentul medical de reabilitare psihologică, sau pentru a i se anunţa avertismentul etc.

Dacă minorul se eschivează sistematic de la măsurile de constrângere cu caracter educativ, organele de stat specializate pot prezenta instanţei de judecată un demers despre anularea măsurii aplicate şi tragerea vinovatului la răspundere penală.

Tragerea minorului la răspundere penală în cazul eschivării sistematice a acestuia de la măsura de constrângere cu caracter educativ se efectuează de către instanţă, în conformitate cu prevederile normelor de procedură penală, în cazul în care cauza este trimisă de către procuror în instanţă sau, după caz, instanţa stabileşte pedeapsa conform legii penale.

Expulzarea

Expulzarea este o măsură de siguranţă de drept penal, a cărei esenţă constă în obligarea cetăţenilor străini sau a apatrizilor, care nu au domiciliu în ţară şi care au fost condamnaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni, să părăsească ţara.

Expulzarea nu poate fi adusă la îndeplinire dacă există motive serioase de a crede că cel expulzat riscă să fie supus la tortură sau tratament inuman în statul în care urmează sa fie expulzat.

Pentru a decide expulzarea se cer să fie întrunite următoarele condiţii:

a) făptuitorul să fi săvârşit o infracţiune prevăzută de legea penală naţională sau a altui stat;

b) să nu existe motive serioase de a crede că prin expulzare persoana va fi supusă la tortură, tratament inuman sau la pedeapsa cu moartea în statul în care urmează să fie expulzat;

c) rămânerea pe teritoriul RM a făptuitorului constituie un pericol social care impune aplicarea expulzării ca măsură de siguranţă;

d) făptuitorul să fie cetăţean străin sau apatrid, iar acesta din urmă să nu aibă domiciliu în RM.

Executarea expulzării se face de către organele de poliţie după executarea pedepsei cu închisoarea. În cazul stabilirii altor pedepse, hotărârea definitivă a instanţei se trimite organelor de poliţie pentru executare după ispăşirea pedepsei.

Dacă făptuitorul pe parcurs a dobândit cetăţenia RM, el va putea cere revocarea expulzării sau înlocuirirea acesteia cu o altă măsură necesară, rezultată din situaţia de fapt şi de drept avută în cauză.

69.

Дата добавления: 2015-10-30