Confiscarea speciala

Confiscarea specială este o măsură de siguranţă de drept penal cu caracter patrimonial care constă în trecerea în patrimoniul statului a unor bunuri sau valori care au servit la săvârşirea faptei penale sau au rezultat din săvârşirea acesteia, ori sunt deţinute contrar legii. Ea se face în scopul excluderii pericolului de a fi săvârşite noi fapte penale.

Pentru a aplica confiscarea specială, este necesar a constata că:

a) făptuitorul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală indiferent dacă el a fost pedepsit penal sau absolvit de răspunderea penală în condiţiile legii (în cazul minorilor, persoanelor incapabile etc.);

b) făptuitorul a utilizat obiecte, lucruri pentru săvârşirea infracţiunii (unelte, mecanisme, maşini, nave acvatice, arme etc.) care aparţin lui sau complicilor la infracţiune;

c) făptuitorul a dobândit produse prin fapta penală săvârşită, realizând latura obiectivă a infracţiunii (monede false, cecuri, titluri de credit şi alte documente false, arme confecţionate ilicit, materiale explozive, alimente şi băuturi contrafăcute, medicamente, schiţe, fotografii, stupefiante etc.). În acest caz pot fi confiscate bunurile dobândite în urma activităţii criminale şi a spălării banilor (obiecte, clădiri, maşini, bani etc.).

Lucrurile care au fost luate de la partea vătămată în timpul săvârşirii infracţiunii, dacă acestea nu sunt excluse din circuitul civil, sunt restituite părţii vătămate.

Sumele date drept mită sau pentru trafic de influenţă sunt confiscate în beneficiul statului. În cazul în care a avut loc o estorcare de mită şi persoana a sesizat organul de drept, sumele menţionate se restituie acestor persoane. Dacă făptuitorul nu mai deţine aceste obiecte sau sumele de bani, acesta va fi obligat să restituie echivalentul lor în bani.

Sumele obţinute prin proxenetism, atragerea minorilor la acţiuni de desfrâu şi prin alte fapte amorale etc. sunt supuse confiscării speciale.

Lucrurile deţinute împotriva unor prevederi legale fie de făptuitor, fie de altă persoană sunt supuse confiscării speciale.

Confiscarea specială poate fi aplicată respectându-se condiţiile alin.2 comentat în cazul adoptării sentinţei, clasării sau încetării procedurii penale de către instanţa de judecată.

Nu pot fi supuse confiscării obiectele asupra cărora nu au fost prezentate probe că ele au fost dobândite ilicit, nu sunt obiectele săvârşirii faptei penale, nu sunt rezultate din fapta penală şi nu sunt excluse din circuitul civil. În acest caz caracterul licit al dobândirii se prezumă.

Obiectele, documentele, banii, hârtiile de valoare, armele, mecanismele, maşinile, navele acvatice confiscate se predau organelor competente pentru executarea confiscării sau pentru a fi distruse. Persoanele oficiale implicate în urmărirea penală, judecarea cauzei sau executarea confiscării nu pot dobândi în nici un mod în proprietate lucrurile supuse confiscării.

Chiar dacă lucrurile au fost confiscate în cauza penală prin hotărârea respectivă, persoanele terţe, cărora le-au fost lezate drepturile patrimoniale şi nepatrimoniale, pot iniţia în procedura civilă acţiuni de redobândire a drepturilor lezate. În cazul recunoaşterii acestui drept, lucrurile confiscate pot fi întoarse în natură sau echivalentul lor în bani.

70. Amnistia\

Amnistia este o instituţie penală al cărei scop este înlăturarea pentru viitor a caracterului delictual al unor fapte penale, interzicând orice urmărire în ceea ce le priveşte sau ştergând condamnările care le-au atins. Amnistia este actul de clemenţă, acordat prin lege organică, privitor la unele infracţiuni săvârşite anterior datei prevăzute în actul normativ, pe temeiuri social-politice şi din raţiuni de politică penală superioare celor care ar fi legitimat reacţia coercitivă a societăţii împotriva infractorilor, şi care are ca efect înlăturarea răspunderii penale, a executării pedepsei, precum şi a altor consecinţe ale condamnării.

Reglementarea efectelor amnistiei este cuprinsă în dispoziţiile art.107 CP. Aceste dispoziţii prevăd atât efectele amnistiei intervenite înainte de condamnare, cât şi efectele amnistiei intervenite după condamnare.

Efectele amnistiei intervenite înainte de condamnare constau în înlăturarea răspunderii penale, adică procesul penal nu se mai porneşte, iar dacă s-a pornit, nu se mai pune în mişcare acţiunea penală, ori nu se mai trimite infractorul în judecată, sau, dacă acesta a fost trimis în judecată, procesul va înceta.

Efectele amnistiei intervenite după condamnare constau în înlăturarea executării sancţiunilor, precum şi a celorlalte consecinţe ale condamnării.

Amnistia postcondamnatorie poate apărea oricând în perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii (sentinţei) de condamnare şi aceea a termenului de reabilitare de drept sau a intervenirii reabilitării judecătoreşti.

Dacă actul de amnistie este adoptat în timpul judecării cererii sau propunerii de liberare condiţionată, aceasta se respinge ca rămasă fără obiect.

Amnistia postcondamnatorie înlătură executarea pedepsei pronunţate în măsura în care aceasta nu a fost executată până la data actului de amnistiere. Astfel, amenda deja încasată nu se restituie, iar degradarea civică executată nu se mai înlătură, fiind valabil executată.

Alte limitări de acţiune ale amnistiei constau în faptul că, amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă. În alţi termeni, amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă, cum ar fi: măsurile de constrângere cu caracter medical, adică internarea persoanei iresponsabile, care a săvârşit infracţiuni fiind responsabilă, într-un spital de boli mintale sau aplicarea măsurilor de constrângere cu caracter medical alcoolicilor şi narcomanilor, sau punerea lor sub tutelă, măsurile de constrângere cu caracter educativ, cum ar fi: internarea minorului într-o instituţie specială de învăţământ şi de educaţie sau într-o instituţie curativă şi de educaţie, limitarea timpului liber şi stabilirea unor cerinţe speciale privind comportamentul minorului etc. expulzarea străinilor şi confiscarea specială.

Amnistia nu produce efecte asupra drepturilor persoanei vătămate, prin drepturile persoanei vătămate se înţeleg drepturile privitoare la pretenţiile civile, nu şi drepturile pe care le are persoana vătămată uneori în legătură cu latura penală (de exemplu, dreptul de a depune plângere prealabilă, dreptul de a stinge procesul penal prin retragerea plângerii etc.), aceste din urmă drepturi stingându-se şi ele prin amnistie.

Amnistia nu are efecte asupra răspunderii disciplinare. Prin una şi aceeaşi faptă pot fi încălcate norme juridice ce aparţin diferitelor ramuri distincte de drept.

Gratierea

O altă cauză care înlătură consecinţeie condamnării este graţierea. La art. 108 CP se menţionează că graţierea este actul prin care persoanele condamnate sînt eliberate, în tot sau în parte, de pedeapsa aplicată, fie pedeapsa aplicată este comutată într-o pedeapsă mai blîndă.

Din conţinutul legii reiese că, spre ueosebire de amnistie, care poate fi aplicată în privinţa persoanelor condamnate, precum şi în privinţa bănuitului sau inculpatului şi chiar în privinţa faptelor nedescoperite, graţierea are efecte numai în privinţa persoanelor condamnate, dacă seni inţa a intrat în vigoare.

In conformitate cu art.88 (lit.c) din Constituţia Republicii Moldova, Preşedintele Ri publicii Moldova are dreptul să decreteze graţierea în mod indiv dual.

Graţierea este adoptată la solicitarea condamnaţilor, a rudelor lor sau a organizaţiiloi obşteşti şi de stat. Actul de graţiere (decretul Preşedintelui Republu ii Moldova) va fi adoptat dacă condamnatul a dovedit că s-a corectat, dacă s-a constatat că el munceşte cinstit şi respectă ireproşabil regimul de executare a pedepsei.

Graţierea nu are efecte asupra pedepselor complementare, afară de cazul în care se dispune altfel prin actul de graţiere.

Spre deosebire de actul de amnistie, graţierea poartă un caracter strict individual, numind persoana concretă pentru care a fost prezentată solicitarea. Gra ierea poate fi aplicată oricăror persoane, indiferent de caracterul şi gravitatea infracţiunilor pentru a căror săvîr-şire ele au fosfpedersite. Notabil este şi faptul că prin actul de graţiere e posibilă libe area de orice modalitate de pedeapsă penală. Graţierea poate absolvi de închisoare chiar şi recidiviştii deosebit de periculoşi, precum şi persoanele condamnate cu detenţiune pe viaţă. în aşa cazuri, detenţiunea pe viaţă poate fi înlocuită cu închisoare pe un anumit termen (adică, cu o pedeapsă mai blîndă).

Graţiunea, ca şi amnistia, nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra dreoturilor persoanei vătămate.

Impacarea

Potrivit art.109 CP, împăcarea est actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă.

Legea penală a Republicii Moldova pentru prima dată prevede posibilitatea de liberare a răspunderii pe laie în legătură cu împăcarea bănuitului cu victima. Aceasta a de enit posibil în legătură cu faptul că politica privind pedeapsa pena a într-o măsură oarecare s-a schimbat. Este o mărturie a faptului ca, în ţara noastră se respectă principiul democratismului, şi anume: la aplicarea legii şi pedepsei penale participă nu numai organele di justiţie, dar şi populaţia, inclusiv victima, reprezentanţii legali ai persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu, precum şi bănuitul. Astfel, la art.109 CP se prevede că la examinarea unei infracţiuni soare sau mai puţin grave se ia în considerare voinţa persoanei, ah cărei interese sînt prejudiciate de infractor.

Mai mult ca atît, legea procesual-pt nală permite clasarea unor categorii de dosare penale în legătură cu împăcarea victimei cu vinovatul.

Decizia de împăcare o primeşte pe sonal victima, iar în cazul în care pătimaşul este o persoană lipsita de capacitate de exerciţiu decizia de împăcare o ia reprezentantul i i legal.

Legea prevede că împăcarea este personală şi produce efecte juridice din momentul pornirii urmăririi penale şi pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii instanţei de judecata.

Cu toate că în art.109 CP nimic nu;e indică cu privire la condiţiile de împăcare, considerăm că împă area poate avea loc în prezenţa următoarelor condiţii: 1) infracţiui ea, după gravitatea ei, este uşoară sau mai puţin gravă; 2) persoan; vinovată a săvîrşit infracţiune pentru prima dată; 3) vinovatul s-a împăcat deja cu victima; 4) vinovatul a reparat dauna cauzată de i ifracţiune.

Дата добавления: 2015-10-30