Tema 7. GARANŢIILE EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR 3 страница

Un caz particular al gajului asupra unei universalităţii de bunuri este gajul asupra întreprinderii. Legea dispune că gajul asupra întreprinderii în calitate de complex patrimonial se extinde asupra tuturor bunurilor necesare funcţio­nării acesteia sau asupra unei părţi din bunurile ei, care ar permite cumpără­torului să-i asigure continuitatea funcţionării.

Pot fi gajate titluri de valoare (acţiuni, obligaţiuni, cambii etc.) şi drepturi confirmate prin certificate de acţiuni (de exemplu, certificatele cu privire la dobânzi, dividende şi la alte venituri obţinute in lemnul dualului exprimat în titlul de valoare). Titlurile de valoare pot fi gajate in temeiul contractului de gaj, iar în cazurile prevăzute de lege - şi prin andosament (gir). Gajul titlurilor de valoare reprezentative (de exemplu, conosamente, recipise de depozit) grevează bunurile indicate în titlu (art. 460 CC).

Obiect al gajului pot fi mărfurile care se află în circulaţie şi în proces de prelucrare (stocurile de mărfuri, materie primă, materiale, semifabricate, pro duse finite etc.). Debitorul gajist este în drept să modifice componenţa şi forma naturală a obiectului gajului cu condiţia ca valoarea lor totală să nu se reducă faţă de valoarea menţionată în contractul de gaj. Valoarea acestor bunuri poate fi redusă numai proporţional cu partea executată a obligaţiei garantate prin gaj, dacă în contract nu este prevăzut altfel. În cazul vânzării acestor bunuri cumpărătorul le dobândeşte libere de gaj. Pe de altă parte, mărfurile cumpărate de debitorul gajist, menţionate în contractul de gaj, devin obiect al gajului în momentul în care debitorul gajist dobândeşte dreptul de proprietate sau de gestiune asupra lor. Condiţiile gajării mărfurilor şi datele despre toate operaţiunile ce conduc la modificarea componenţei şi formei naturale a mărfurilor gajate trebuie să fie reflectate în registrul gajului (art. 459 CC).

Pot fi depuse în gaj bunuri care vor fi dobândite în viitor (art. 457, alin. (3) CC). Această prevedere este în armonie cu regula generală, conform căreia pot constitui obiect al actului juridic şi bunurile viitoare (art. 206, alin. (3) CC), şi este valabilă indiferent de modul de dobândire a bunului (art. 320, CC). De exemplu, poate constitui obiect al gajului un lucru care urmează a fabbricat sau cumpărat, roada anului viitor etc. Bineînţeles că gajul va greva aceste bunuri doar din momentul în care debitorul gajist devine proprietar.

Bunurile care, conform legii, nu pot fi transmise separat, nu pot fi grevate separat cu un gaj. Nu poate fi obiect al gajului o parte a bunului indivizibil (art. 457, alin. (4) CC). În cazul bunului indivizibil, obiect al gajului va fi nu o parte reală a bunului în cauză, ci o cotă-parte a dreptului de proprietate asupra acestui bun. De exemplu, coproprietarul unui automobil nu poate constitui un gaj asupra unei părţi a automobilului, ci poate greva cota sa din dreptul de proprietate comună asupra bunului.

Legea prevede că, pentru gajarea bunurilor care se află în proprietale comună, de regulă, este necesar acordul tuturor coproprietarilor (art. 457, alin. (5) CC). Însă, unul dintre coproprietari poate depune în gaj cota lui din bunurile proprietate comună pe cote-părţi, fără acordul celorlalţi coproprietari, dacă legea sau contractul nu prevede altfel (art. 457, alin. (6) CC).

Dreptul de gaj se extinde asupra accesoriilor bunului principal, obiect al gajului, dacă în contract nu este prevăzut altfel (art. 457, alin. (7) CC). Accesoriile urmează soarta bunului principal, de aceea ele fac parte din obiectul ga­jului fără a fi indicate ca atare. Încetarea caracterului de bun accesoriu nu este opozabilă creditorului care deţine un gaj asupra bunului principal (art. 292, alin. (4) CC). Astfel, motorul demontat rămâne grevat de gajul constituit asu­pra autovehiculului. Dacă însă obiect al gajului a fost motorul, atunci acesta rămâne grevat de gaj la montarea lui pe vehicul, adică la transformarea lui în bun accesoriu (art. 292, alin. (6) CC).

În ceea ce priveşte fructele bunurilor depuse in gaj, legea prevede că aces­tea vor fi grevate de gaj, doar în cazurile prevăzute în contract (art. 457, alin. (8) CC). Părţile pot conveni în contract ca creditorul să obţină fructele din obiectul gajului pentru a stinge obligaţia principală garantată prin gaj (art. 477, alin. (5) CC).

Cel care are asupra bunului un drept afectat de modalităţi sau susceptibil de nulitate poate constitui doar un gaj afectat de aceleaşi modalităţi sau condi­ţii de nulitate (art. 457, alin. (9) CC).

C. În ceea ce priveşte creanţa garantată prin gaj, legea dispune că gajul poate garanta una sau mai multe creanţe legale, existente sau viitoare, pure şi simple sau afectate de modalităţi.

Legea stabileşte anumite reguli în ceea ce priveşte creanţa garantată prin gaj:

- ea trebuie să fie determinată sau determinabilă;

- ea trebuie să fie exprimată într-o sumă bănească;

- gajul garantează creanţa în volumul existent la momentul satisfacerii, inclusiv capitalul, dobânzile, cheltuielile de urmărire şi cheltuielile de întreţinere a bunului gajat, dacă în contract nu se prevede altfel. Ast­fel, prin contract, părţile pot extinde garanţia şi asupra penalităţilor şi prejudiciului cauzat prin neexecutare;

- o creanţă poate fi garantată cu mai multe bunuri (gajul comun) şi de mai multe persoane;

- cu acordul creditorului gajist şi al debitorului gajist, în locul creanţei pentru care este constituit gajul poate fi pusă o altă creanţă, cu condi­ţia ca înlocuirea creanţei garantate să nu afecteze drepturile creditori­lor gajişti cu grad de prioritate inferior (art. 461 CC).

Legea instituie unele reguli speciale în privinţa cesiunii creanţei garan­tate prin gaj. În acest context, se dispune că gajul şi creanţa care stă la baza acestuia pot fi transmise doar împreuna şi sinultan, astfel încît noul creditor dobândeşte dreptul de gaj, debitorul gajist ramânând obligai faţă de creditorul cesionar. Gajul şi creanţa garantată trec asupra noului creditor aşa cum existau la creditorul anterior (art. 484 CC).

Pe de altă parte, poate avea loc şi preluarea datoriei garantate prin gaj de către o altă persoană. Potrivit regulii generale, datoria garantată prin gaj poale fi preluată de o altă persoană doar cu acordul creditorului gajist, iar în cazul in care debitorul obligaţiei garantate şi debitorul gajist sunt persoane diferite, şi cu acordul acestuia din urmă de a răspunde pentru noul debitor.

Dacă debitorul gajist este o altă persoană decât debitorul obligaţiei garantate, datoria garantată prin gaj poate fi preluată de o altă persoană şi fără acordul debitorului gajist. În cazul respectiv, gajul se stinge. În cazul în care debitorul obligaţiei garantate şi debitorul gajist reprezintă una şi aceeaşi persoană, gajul se menţine, cu excepţia cazului în care creditorul gajist este de acord cu o altă garanţie sau cu stingerea gajului (art. 485 CC).

De cele mai dese ori, gajul se instituie pentru a garanta plata unei sume de bani (de exemplu, în cadrul unui împrumut sau al unui credit bancar). Legea prevede unele reguli speciale pentru aceste situaţii. Astfel, se dispune că gajul constituit pentru garantarea plăţii unei sume de bani este valabil chiar daca, la momentul constituirii lui, debitorul gajist încă nu a primit sau a primit doar parţial prestaţia pentru care se obligă (de exemplu, atunci când gajul este instituit înainte ca creditul să fie efectiv eliberat). Dacă însă creditorul gajist refuză să predea sumele de bani pe care s-a obligat să le dea cu împrumut şi în a căror garantare deţine un gaj, debitorul gajist poate obţine, pe cheltuiala creditorului, reducerea (cu excepţia ipotecii) sau radierea gajului, plătind, în ultimul caz, doar sumele care i-au fost predate efectiv (art. 462 CC).

D. Cât priveşte formalităţile necesare constituirii gajului, urmează a fi respectate o serie de reguli, pentru a asigura opozabilitatea gajului faţă de terţi, posibilitatea de probă sau chiar însăşi validitatea contractului.

Forma contractului de gaj este determinată de tipul şi obiectul gajului Pentru constituirea amanetului nu se cere ca contractul de gaj să îmbrace forma scrisă, pe când contractul de gaj fără deposedare se încheie în formă scrisa (art. 468, alin. (2) CC). Contractul de ipotecă se încheie în formă autentica.|

Nerespectarea formei autentice atrage nulitatea contractului (art. 468, alin. (2) CC). Contractul de gaj se încheie în formă autentică şi în cazul în care pentru transmiterea bunului se cere această formă (art. 468, alin. (1) CC).

Raportul de gaj convenţional se poate perfecta atât sub forma unui con­tract aparte, cât şi sub forma unei clauze incluse în contractul în a cărui bază apare obligaţia garantată prin gaj (art. 468, alin. (5) CC).

Legea prevede menţiunile pe care trebuie să le cuprindă contractul de gaj: numele sau denumirea părţilor, domiciliul sau sediul lor, acordul expres al debitorului gajist de a constitui gajul în favoarea creditorului gajist, tipul gajului, descrierea bunului gajat, estimarea bunului gajat şi locul aflării lui, esenţa, sca­denţa creanţei garantate prin gaj şi valoarea maximă a acesteia fără dobânzi şi alte cheltuieli, permiterea sau interzicerea gajului ulterior. Părţile sunt libere să includă în contractul lor şi alte clauze (art. 468, alin. (4) CC).

O condiţie necesară pentru constituirea gajului fără deposedare, atât legal, cât şi convenţional, este înscrierea lui în unul din registrele publice indicate în lege (art. 470 CC, art. 7 al Legii 449/2001).

Trebuie însă de reţinut că înregistrarea gajului nu conferă validitate unui gaj lovit de nulitate. Chiar dacă au fost îndeplinite toate formalităţile legate de înregistrarea gajului, acesta nu va fi valabil, dacă nu sunt întrunite condiţiile de validitate a gajului ca act juridic.

Gajul se înregistrează în modul următor:

a) ipoteca se înregistrează conform legislaţiei privind cadastrul bunurilor imobile la organul cadastral teritorial în a cărui rază teritorială este amplasat bunul imobil ipotecat. Contractul de gaj se prezintă pentru înregistrarea ipotecii în termen de 3 luni de la data încheierii lui. Ne­respectarea termenului atrage nulitatea contractului. Dacă contractul de vânzare-cumpărare şi contractul de gaj sunt încheiate concomitent, dreptul de proprietate şi ipoteca trebuie să fie înregistrate consecutiv;

b) ipoteca de întreprinzător se înregistrează în conformitate cu Codul civil, la biroul notarial în a cărui rază teritorială se află întreprinderea;

c) gajul titlurilor de valoare nominative se înscrie în registrul deţinători­lor titlurilor de valoare nominative;

d) gajul titlurilor de valoare ale statului se înscrie în registrul deţinători­lor titlurilor de valoare ale statului;

- gajul celorlalte bunuri mobile se înscrie în registrul gajului bunurilor mobile

- gajul drepturilor de proprietate intelectualii se înscrie in registrul proprietăţii intelectuale.

În afară de efectul constitutiv, înregistrarea mai comportă şi alte efecte:

- efectul de informare, în virtutea căruia se prezumă că orice persoană cunoaşte despre existenţa gajului, întrucât orice persoană interesată poate lua cunoştinţă de registrul gajului, poate obţine informaţie despre înregistrarea gajului şi extrase din registrul gajului în termen de 3 zile de la data solicitării (art. 474, alin. (1) CC). Legea prevede că, din momentul înregistrării gajului, nimeni nu poate invoca necunoaşterea informaţiei înscrise în registrul gajului (art. 471, alin. (3) CC). Legea oferă debitorului gajist posibilitatea de a interzice accesul public la informaţia despre gajurile sale, însă în acest caz va opera prezumţia grevării întregului patrimoniu al persoanei în cauză;

- efectul de instituire a priorităţii: după cum s-a remarcat mai înainte, momentul înregistrării determină rangul gajurilor constituite succesiv; - efectul de instituire a prezumţiei veridicităţii informaţiei cu privire la gaj înscrise în registrul gajului (art. 471, alin. (1) CC).

3.5. Efectele contractului de gaj

Contractul de gaj dă naştere la anumite drepturi şi obligaţii. Astfel, creditorul gajist are următoarele drepturi şi obligaţii:

a) Creditorul gajist poate desemna un gestionar al gajului. Gestionarul acţionează în numele creditorului gajist şi întreprinde orice acţiune în legătură cu obiectul gajului, în limitele drepturilor acestuia, cu excepţia dreptului de a transmite obligaţia garantată prin gaj (art. 476, alin. (2) CC).

b) În cazurile prevăzute de contract, creditorul gajist este in drept să folo­sească obiectul gajului, urmând să prezinte debitorului gajist o dare de seamă despre utilizarea lui (art. 477, alin. (5) CC).

c) În cazul gajului ulterior (repetat), creditorul gajist poate ceda unui alt creditor gajist gradul de prioritate în mărimea creanţei garantate cu gaj, astfel încât ultimul să treacă în locul primului în mărimea creanţei creditorului care a cedat gradul de prioritate.

In ceea ce priveşte gradul de prioritate între creditorii gajişti, trebuie de reţinut că el se stabileşte în funcţie de tipul gajului şi legea aplicabilă la mo­mentul constituirii gajului. Gradul de prioritate asupra amanetului este deter­minat de respectarea cerinţelor de publicitate, făcută prin exercitarea continuă a posesiunii bunului (art. 20, alin. (3) al Legii 449/2001). Dacă mai mulţi credi­tori deţin un drept de amanet, prioritatea revine celui care exercită posesiunea bunului, dacă nu există un acord care ar modifica gradul de prioritate. Gradul de prioritate al gajurilor fără deposedare este determinat de momentul înregistrării. Creanţa care a fost garantată mai devreme va fi satisfăcută cu prioritate faţă de cea garantată mai târziu.

Gradul de prioritate are importanţă, în primul rând, la distribuirea mijloa­celor obţinute din vânzarea bunului gajat, obţinut cu ocazia urmăririi gajului sau a înstrăinării gajului cu autorizaţia creditorilor gajişti. Gradul de prioritate rămâne neschimbat la distribuirea sumelor transmise creditorului în schimbul bunului ieşit din proprietatea debitorului (art. 479, alin. (2) CC) şi a despăgubirii de asigurare pentru pieirea, distrugerea sau de­teriorarea bunului gajat (art. 9 al Legii 449/2001).

Cedarea gradului de prioritate se efectuează, respectându-se următoarele reguli:

- creditorul gajist care a cedat gradul de prioritate are obligaţia ca, în termen de 3 zile de la cedare, să înştiinţeze despre aceasta pe debitor şi pe debitorul gajist când a'cesta este un terţ;

- cedarea gradului de prioritate al gajului se face numai în cadrul aceluiăşi registru public şi pentru acelaşi bun;

- cedarea gradului de prioritate este posibilă în măsura în care nu sunt lezate astfel drepturile unui alt creditor gajist care deţine un gaj pentru acelaşi bun;

- cedarea gradului de prioritate se înregistrează în baza cererii credito­rului gajist, în acelaşi mod ca şi înregistrarea gajului, şi produce efecte de la data înregistrării (art. 482 CC).

d) Dacă debitorul gajist nu a executat conform contractului sau a execu­tat în mod necorespunzător obligaţia garantată ori o parte a acesteia, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege şi contract, creditorul gajist poate să exercite dreptul de gaj (art. 487 CC).

Pentru a exercita dreptul de gaj, creditorul trebuie să îndeplinească anumite condiţii, la care ne vom referi în cele ce urmează.

Creditorul gajist care intenţionează să-şi exercite dreptul de gaj trebuie să notifice acest lucru debitorului creanţei garantate şi, după caz, debitorului gajist şi terţului deţinător al bunului gajat (art. 488, alin. (1) CC).

După notificare, creditorul gajist depune la registrul în care a fost înregistrat gajul un preaviz, la care anexează dovada notificării debitorului gajist. Preavizul trebuie să indice mărimea creanţei garantate, temeiul începerii urmăririi, dreptul pe care creditorul gajist intenţionează să-1 exercite, să conţină descrierea bunului gajat şi somaţia ca debitorul gajist să transmită, în termenul acordat de creditorul gajist, bunul gajat (art. 488, alin. (1) şi (2) CC).

În cazul gajului înregistrat, întrucât bunul se află în posesiunea debitorului gajist sau a unui terţ ce acţionează în numele acestuia, pentru a exercita drepturile enunţate, creditorul gajist trebuie să preia posesiunea bunului. Transmiterea bunului gajat în posesiune creditorului gajist poate fi benevolă ori silită.

Transmiterea în posesiune este benevolă dacă, înaintea expirării termenului indicat în preaviz, debitorul gajist transmite în mod efectiv bunul gajat în posesiune creditorului gajist sau consimte în scris, în formă autentică, să pună la dispoziţia acestuia la momentul convenit.

Transmiterea silită are loc în baza unei hotărîri judecătoreşti, după expirarea termenului din preaviz în conformitate cu legea.

După cum s-a arătat mai sus, creditorul gajist are dreptul să vândă el însuşi bunurile gajate. Legea prevede că vânzarea poate fi efectuată prin negocieri directe, prin tender sau prin licitaţie publică. Se mai precizează că el trebuie să procedeze la vânzare fără nici o întârziere nejustificată, contra unui preţ comercial rezonabil şi în interesul major al debitorului gajist (art. 491, alin. (1) CC).

În cazul în care creditorul gajist optează pentru vânzarea bunului gajat sub controlul instanţei de judecată, aceasta desemnează persoana care va efectua vânzarea bunurilor gajate, determină condiţiile şi sarcinile vânzării, indică modalitatea de efectuare a vânzării - prin negocieri directe, tender sau prin licitaţie publică - şi stabileşte, după caz, preţul după o expertiză a valorii bunului (art. 492, alin. (1) CC).

Legea prevede anumite cazuri în care obiectul gajului trebuie să fie vân­dut în mod obligatoriu sub controlul instanţei. Această obligaţie apare atunci când:

- lipseşte autorizaţia sau acordul unei alte persoane, necesar la încheie­rea contractului de gaj pentru validitatea acestuia;

- obiectul gajului îl constituie bunurile de valoare istorică, artistică sau culturală;

- debitorul gajist lipseşte şi nu poate fi identificat locul aflării lui (art. 492, alin. (5) CC).

In ceea ce priveşte distribuirea mijloacelor obţinute din vânzarea bunului gajat, legea prevede următoarele reguli:

- creditorul gajist are dreptul, de pe urma vânzării, doar la ceea ce este necesar satisfacerii creanţei lui;

- creditorul trebuie să plătească din produsul vânzării bunului gajat cheltuielile aferente vânzării, apoi creanţele prioritare drepturilor lui şi după aceea creanţele proprii;

- dacă există şi alte creanţe care urmează să fie plătite din produsul vânzării bunului gajat, creditorul gajist care a vândut bunul va depu­ne instanţei judecătoreşti, care ar fi fost competentă pentru vânzarea bunului, o dare de seamă cu privire la produsul vânzării bunului gajat şi îi va transmite suma rămasă după plată. In caz contrar, creditorul gajist este obligat să prezinte, în termen de 10 zile de la data vânzării bunului, o dare de seamă proprietarului bunului vândut şi să-i remită surplusul, dacă acesta există;

- dacă vânzarea bunului gajat are loc sub controlul instanţei de judeca­tă şi produsul nu este suficient pentru satisfacerea tuturor creanţelor garantate, persoana împuternicită cu vânzarea scade cheltuielile de vânzare, plasează soldul într-un cont special, întocmeşte un plan de împărţire pe principiul rangului gajurilor şi îl prezintă instanţei de ju­decată, care dă celor în drept posibilitatea de a se pronunţa asupra lui. După ce planul este aprobat definitiv de instanţă, persoana însărcinată cu vânzarea efectuează plăţile în baza lui.

De reţinut că în cazul în care produsul obţinut din vânzarea bunului nu este suficient pentru stingerea creanţelor şi acoperirea cheltuielilor creditorului gajist, acesta conservă o creanţă neprivilegiată pentru diferenţa datorată de de­bitorul lui. În sensul acestei reguli, prin debitor se înţelege debitorul obligaţiei principale. În cazul în care debitor gajist este un terţ, creditorul nu poate pretin­de satisfacerea creanţelor şi recuperarea cheltuielilor neacoperite prin mijloace­le obţinute din vânzarea bunului din alte bunuri ale terţului decât cele gajate.

e) Prin derogare de la regula generală, conform căreia poate fi pus sub urmărire dacă obligaţia principală nu este executată la scadenţă, în anumite cazuri, stabilite de lege, creditorul gajist este îndreptăţit să ceară executarea înainte de termen a obligaţiei. Astfel, creditorul gajist este în drept să ceară executarea înainte de termen a obligaţiei garantate prin gaj:

-în cazul în care a încetat dreptul debitorului gajist asupra obiectului gajului în temeiurile prevăzute de legislaţie, precum şi în cazul confiscării obiectului gajului respectiv ca sancţiune pentru săvârşirea unei contravenţii sau comiterea unei infracţiuni (art. 483, alin. (1) CC);

- în cazul în care, din motivul şi în modul stabilit de lege, se stinge dreptul debitorului gajist asupra bunului, iar debitorului i se pune la dispoziţie un alt bun sau i se restituie o sumă corespunzătoare (art. 479, alin. (2) CC).

De asemenea, legea (art. 483, alin. (2) CC) prevede că creditorul gajist este în drept să ceară executarea înainte de termen a obligaţiei garantate prin gaj, iar în cazul neexecutării creanţei sale, să pună sub urmărire obiectul gajului, dacă debitorul gajist:

- a încălcat regulile gajului următor (art. 480 CC);

- a înstrăinat obiectul gajului fără a dispune de autorizaţie în acest sens (art. 477, alin. (3) CC);

- nu a executat obligaţiile de păstrare şi întreţinere a bunului (art. 477, alin. (6) CC);

- nu se află în posesiunea obiectului gajului, contrar condiţiilor contractului de gaj;

- a încălcat regulile de înlocuire a obiectului gajului (art. 479, alin. (1) CC);

- a încălcat termenul de efectuare a plăţilor scadente; - nu a notificat în scris creditorul gajist cu privire la drepturile terţilor asupra obiectului gajului, dacă drepturile terţilor diminuează garanţia creditorului (art. 469 CC). Este important de subliniat faptul că creditorul gajist nu poate exercita dreptul asupra gajului prin preluarea bunului în proprietatea sa. Legea sancţionează cu nulitate absolută clauza prin care creditorul poate să şi apropie bunul (art. 13 Legea 449/2001). Totuşi, o astfel de formulă negativă nu împie­dică părţile să convină asupra transmiterii obiectului gajului în proprietatea creditorului, prin contract de novaţie sau vânzare-cumpărare cu compensarea creanţelor monetare.

f) în cazul în care deţine bunul gajat, creditorul gajist este obligat să-l păstreze şi să-l întreţină, respectând dreptul de folosire a acestuia. Dacă apare pericolul pierderii sau deteriorării bunului gajat, creditorul ga­jist este obligat să informeze imediat debitorul gajist, iar acesta este în drept să-l examineze (art. 477, alin. (6) CC).

g) în cazul când acest lucru este prevăzut în contract, creditorul gajist este obligat să obţină fructele din obiectul gajului pentru a stinge obliga­ţia principală garantată prin gaj (art. 477, alin. (5) CC).

La rândul lui, debitorul gajist are următoarele drepturi şi obligaţii:

a) Debitorul gajist are dreptul să folosească obiectul gajului conform des­tinaţiei şi să dobândească fructele acestuia dacă din contract sau din esenţa gajului nu reiese altfel (art. 477 CC).

b) Debitorul gajist, având acordul prealabil al creditorului gajist, are drep­tul să greveze bunul gajat cu drepturi reale sau să-l dea în arendă ori în folosinţă terţilor, ulterior constituirii gajului. Drepturile constituite ul­terior, fără acordul creditorului gajist, pe un termen care depăşeşte data scadenţei obligaţiei garantate, terţul le pierde la expirarea termenului de o lună de la data notificării acestuia de către creditorul gajist despre intenţia de a exercita dreptul de gaj. Această regulă nu se aplică asupra constituirii gajului (art. 477, alin. (2) CC).

Дата добавления: 2015-10-30