Fintan Craig Doheny 14 страница

Cohn єtia asta? Se aєtepta sг fiu ucis.

Sus, оn culmea dealului, era liniєte, nu se auzea decвt suflul оncetiєor al vвntului оn trecгtoare. Mulюumi оn gвnd pentru hainele cгlduroase de pe el. Єi cu toate astea, atacul acela cu cuюitul de la casa de piatrг fusese un lucru ciudat, deconcertant. Lucrurile nu erau deloc aєa cum pгreau la prima vedere prin pгrюile locului.

Оєi recгpгtг suflul єi porni iar la drum cu pas normal.

Dar sunt aici єi asta conteazг!

Hainele de pe el miroseau a spгlat proaspгt єi uscat оn soare єi vвnt. Le simюea calde єi strгine єi, brusc, оєi dгdu seama cг nu are asupra lui nici urmг de act de identitate. Chiar єi оn privinюa acestui fapt, Cohn avusese dreptate. John era un nou-nгscut pe pгmвntul Irlandei.

Cea mai bunг ascunzгtoare din toatг lumea asta mare! John Roe O’Neill putea privi liniєtit cum funcюioneazг rгzbunarea lui de aici єi asta fusese o miєcare cum nu se poate mai deєteaptг din partea lui.

O’Neill, cel dinгuntru, nu dгdu nici un semn, iar John оi fu recunoscгtor pentru asta.

Lumina zorilor оl gгsi оn valea unui alt rвu. Se opri lвngг poarta unui gard din fier ruginit, care pe vremuri fusese alb. Doi piloni laюi din cгrгmidг strгjuiau intrarea, dar mortarul cгzuse, lгsвnd din loc оn loc gгuri mari, neregulate. Aleea, invadatг de o iarbг crescutг dezordonat, оn care se deschidea poarta din fier, ducea la o pгdurice de pini єi arюari. Urzici єi nalbe оnalte creєteau nestingherite de o parte єi de alta a aleii. John zгri niєte pietre ieєind din оmpletitura deasг de buruieni єi-єi dгdu seama cг era оntr-un cimitir. Оi era aproape rгu de foame, iar gвtul i se uscase de tot.

Cappoquin? se оntrebг el. Dar era oare cuminte sг meargг acolo unde оl оndreptase preotul?

Єi, oricum, pe cine aє mai оndrгzni sг оntreb?

Orice fiinюг umanг оntвlnitг aici ar putea fi periculoasг. Aceasta era lecюia pe care o оnvгюase de la omul оn sutanг neagrг. Єi dacг tocmai asta оi fusese intenюia?

Rвul care curgea mai la vale de drum оl chema cu apa lui rece sг-i potoleascг mгcar setea.

Am sг beau niєte apг, gвndi el. Mг voi hotгrо dupг aceea ce am de fгcut.

Nu enimic mai pasionant decвt sг vezi cum se deghizeazг un interes oficial оn convingere intelectualг.

— Sean O'Casey

Joseph Herity stгtea оn picioare оn faюa mesei lungi, cu braюele atвrnвndu-i de o parte єi de cealaltг a corpului, cu privirea nu tocmai fixatг asupra celor trei bгrbaюi importanюi aєezaюi de partea cealaltг a mesei. Era prea devreme dimineaюa — de abia dacг rгsгrise soarele — pentru ca privirea lui sг poatг sг se focalizeze, iar Kevin O'Donnell, cel din mijloc, chiar оn faюa lui Herity, avea o binecunoscutг reputaюie de smintit, pe care, de altfel, o confirmase cu aceastг ocazie.

Herity, dupг ce ascultг cu atenюie, оnюelese motivul pentru care, la intrarea оn оncгpere, i se fгcuse pielea de gгinг. Оn spaюiul acela domnea teama. Pentru Herity aceasta era precum mirosul de sвnge cald оn nгrile unui animal de pradг. Cine era oare cel оnspгimвntat оn оncгpere єi de ce anume оi era teamг? Era posibil sг fie vorba chiar de toюi trei?

Оn afarг de masг єi de cele trei scaune, camera era lipsitг de orice altг mobilг. Nu era mare, cam de patru metri lungime pe trei lгюime. O fereastrг оnaltг, оngustг єi fгrг obloane era deschisг la dreapta lui Herity, оncadrвnd ca-ntr-un tablou culoarea uєor rozalie a cerului de dimineaюг, cu soarele care abia traversa pгtura subюire de nori de la orizont, undeva departe. Lumina din оncгpere оnsг venea de la douг lгmpi ornamentale de pe peretele din spatele celor trei bгrbaюi aєezaюi. Lгmpile desenau halouri mari, galbene, pe peretele de un crem pгlit.

— Te-am pгstrat pentru un moment exact ca acesta, spuse O'Donnell. Ar trebui sг apreciezi faptul, Joseph. E un lucru grozav pentru un om оnzestrat cu atвtea talente, recunoscute de altfel de toюi cei aici de faюг.

O'Donnell privi la dreapta єi la stвnga, spre tovarгєii lui. Herity adulmecг din nou mirosul de fricг vecinг cu panica. Care dintre ei era?

Єi despre ce anume era oare vorba? Оi studie pe vecinii lui O'Donnell, aєezaюi de partea cealaltг a mesei.

Alex Coleman, la stвnga lui O'Donnell, n-ar fi fost recunoscut de mulюi dintre contemporanii lui care lucraserг оn presa Dublinului din perioada premergгtoare molimei. De la moartea soюiei єi copiilor, cгzuюi оn mвinile unei bande spaniole, Coleman se transformase оntr-un cazan sub presiune, оn care clocotea furia. Mвinile оi tremurau adesea, ori din cauza acestei furii, ori din pricina unei nopюi de bгuturг, cгci se apucase de bгut, aєa cum se lasг un om оmpins оnapoi cгtre bisericг de biciul propriilor sale pгcate. Trгsгturile feюei lui slabe єi ascuюite, оncг tot atвt de brune ca cele ale unui renegat al Armadei spaniole, cгpгtaserг un aspect оntrebгtor, atent, ceva aproape furtiv, ca єi cum ar fi fost un animal de pradг care оєi evalueazг din privire victima. Schimbarea cea mai dramaticг era pierderea pгrului de pe cap. Odatг bogat єi foarte negru, cu o buclг mare peste frunte, era acum ras periodic єi arгta ca o perie cu юepii negri єi ascuюiюi.

Era o furie turbatг оn Coleman єi, poate, оncг ceva оn plus, se gвndi Herity, оn timp ce-єi muta privirea asupra celui din dreapta lui O'Donnell.

De data asta Herity оєi focalizг atenюia, deoarece acesta era cel mai important membru al trioului — Fintan Craig Doheny. Nici unul dintre cei trei n-ar fi admis importanюa lui, Coleman fiindcг nu dгdea doi bani pe nimic, O'Donnell din mвndrie, iar Doheny оnsuєi deoarece nu-i era felul sг-єi ridice capul pentru a se remarca din mulюime.

Herity оєi dгduse toatг silinюa sг afle cвte ceva despre Doheny atunci cвnd acesta fusese numit Secretar cu problemele cercetгrii molimei оn noul guvern al Irlandei Reоntregite. Doheny se nгscuse оntr-o familie din Athlone, care dгduse mulюi preoюi єi cгlugгriюe, dar nici un medic “pвnг sг aparг Fin”. Acum arгta ca un Moє Crгciun deghizat, fгrг barbг, dar cu nimic mai puюin simpatic. Avea un chip rotund єi cumsecade, оncadrat de o spumг cвrlionюatг de pгr blond deschis. Ochii foarte albaєtri erau aєezaюi departe unul de celгlalt єi priveau drept la lumea pe care pгreau s-o gгseascг amuzantг.

Nu era decвt o mascг, decise Herity. Doheny avea buzele plate єi riduri de expresie la colюurile gurii, un nas оngust єi cam scurt cu nгri adвnci єi nervoase, pe care douг generaюii de studenюi оn medicinг оnvгюaserг sг le оnюeleagг pentru propria lor supravieюuire. Aєa bonom cum pгrea a fi, Fin Doheny avea notorietatea unui sгlbatic faюг de “leneєi”, iar freamгtul nгrilor lui era un semn infailibil cг vulcanul avea sг erupг.

Teama emana de la Doheny, оєi dгdu Herity seama. Єi de la O'Donnell. Dar despre ce era oare vorba?

Cei trei constituiau Comitetul Regional pentru Coasta de Sud-Est єi fusese la origine doar un grup care se оntвlnea adhoc оn situaюii urgente, grup ce ajunsese sг fie oficializat prin forюa lucrurilor єi prin recunoaєterea faptului cг deюineau оn adevгr puterea єi, оn plus, єtiau cum sг facг uz de ea. Kevin O'Donnell оєi asumase preєedinюia оncг de la primele оntвlniri, pe considerentul cг el era cel care “poseda armele” — ceea ce era, de altfel, adevгrat, deoarece puterea оn noul guvern era оmpгrюitг оntre Bгieюii Plгjii єi Armata Regulatг. Herity єtia cг acest lucru оi convenea de minune lui Doheny. Оi permitea sг stea liniєtit оn umbrг єi sг “manevreze lucrurile”.

Lui Alex Coleman nu-i pгsa cine deюinea conducerea Comitetului, atвta vreme cвt se acюiona оn vederea gгsirii unei posibilitгюi care sг permitг distrugerea оn final a ucigaєilor familiei lui. Erau voci care pretindeau cг Alex ar fi capabil sг fugг din Irlanda єi sг “infecteze pвnг la ultimul ticгlos care ar mai fi trгit оn Spania”.

Tuturor celor trei le era fricг de ceva, Herity simюea asta — dar oare le era fricг la toюi trei de acelaєi lucru?

Kevin O'Donnell, dupг ce aruncг o ocheadг tovarгєilor lui pentru оncuviinюarea de a spune ceea ce avea de gвnd sг spunг єi interpretвndu-le tгcerea drept acord, privea acum la Herity cu zвmbetul unui ucigaє — o privire оn care se citea o plгcere sadicг.

Herity recunoscu privirea, fiindcг mai fusese єi оn alte ocazii victima ei. De cвnd amorsase bomba de la colюul cu Grafton Street, trгise ca un iepure fugгrit, acuzat de cei ce єtiau cг fusese mвna lui оn tгrгєenia aceea, cг “ai adus mвnia lui Dumnezeu asupra noastrг, a tuturor”. De cвnd izbucnise molima, trгise оntr-o permanentг teamг cг rolul jucat de el оn toatг povestea va deveni cunoscut de toatг lumea.

Faюг de toюi cei оn care avea оncredere, Herity protesta:

— De unde era sг єtiu eu?

O'Donnell, pe atunci comandant regional al grupului lui Herity, refuzase sг-i accepte scuza. Оl alesese pe Herity ca юintг de bгtaie єi nu scгpa nici o ocazie pentru a-l tortura psihic оn mod absolut diabolic. Herity se aєtepta acum la ceva ce avea sг se dovedeascг mai rгu decвt orice pedeapsг anterioarг. Cгutг sг se retragг оn sine єi sг-єi pгstreze intacte energiile pentru o eventualг оncercare de a scгpa. Acest lucru оl fгcea sг parг єi mai masiv єi mai condensat. Herity era unul din acei oameni despre care se spune cг sunt “bine оmpletiюi”, ca єi cum Dumnezeu ar fi stat acolo sus la el cu o pereche de andrele lungi оn mвini, lucrвnd la substanюa omului Herity ca la o lucrгturг de mвnг, pвnг cвnd sfвrєise de croєetat оntreaga Iui persoanг.

Nereuєind sг interpreteze corect atitudinea lui Herity, O'Donnell оєi spuse: Herity гsta! Se comportг de parcг ar fi proprietarul fiecгrui centimetru pe care оl ocupг!

— Sг єtii cг nu-i locul acum sг ne joci nouг rolul principal din оnvierea din Sгptгmвna Paєtilor! spuse Kevin O'Donnell єi-єi plimbг o privire dispreюuitoare pe toatг lungimea trupului lui Herity, оntorcвndu-se оn final la faюa acestuia.

— Unii dintre noi vom reuєi sг trecem prin asta, spuse Alex Coleman ca єi cum pвnг atunci avusese o discuюie particularг cu el оnsuєi єi numai acum considerase necesar sг facг publice aceste cuvinte.

Kevin O'Donnell privi spre Coleman:

— Ce spui tu acolo, Alex?

— Dacг mгcar unul dintre noi reuєeєte sг supravieюuiascг, spuse Coleman, poate rгspвndi molima printre ei, оi poate face sг guste din aceastг Ciumг Albг! Scuipг pe podea lвngг scaun єi privi оn jur, sperвnd sг gгseascг undeva pe acolo o sticlг, care sг-i potoleascг setea ce-l cuprinsese.

— Ah, da, spuse Kevin O'Donnell, gвndindu-se cг erau momente cвnd Coleman pгrea un pic sгrit de pe fix. Оntorcвndu-єi atenюia spre Herity, spuse:

— Оncг am оn vedere vechile tale greєeli, Joseph. Єi adгugг pe un ton grav єi trist: Ar trebui єterse, complet uitate, ca єi cum n-ar fi existat niciodatг.

— Nici unul dintre noi nu are vreun trecut, spuse Coleman.

— Alex are dreptate, spuse Kevin O'Donnell. Nu mai conteazг decвt faptul cг suntem toюi patru aici єi cг suntem оncг irlandezi.

Fin Doheny оєi drese glasul:

— Numai Dumnezeu єtie unde putea ajunge omul acela pвnг acum, Kevin.

Herity deveni brusc foarte atent. Ahhh! Asta era teama. Era ceva оn legгturг cu tot acel material despre John Roe O’Neill pe care trebuise sг-l оnveюe pe dinafarг оnainte de оntвlnire — profilul venit din America, toatг istoria cazului єi, apoi, raportul Finn Sadalului asupra celui ce-єi spunea John Garrech O'Donnell.

— Joseph, ai studiat, nu-i aєa, tot materialul acela pe care юi l-am dat? Оntrebг Kevin O'Donnell.

Iatг spaima, asta este! se gвndi Herity. Ceva оn toatг aceastг poveste оi оnspгimвntг.

Herity dгdu afirmativ din cap.

— Americanul гla care-єi zice O'Donnell hoinгreєte de multe zile pe pгmвntul nostru de cвnd l-am lгsat sг treacг atunci la Kinsale, spuse Kevin O'Donnell. Pвnг nu suntem siguri cine este, nici un rгu nu trebuie sг-l atingг pe acest om.

Nгrile оi tremurau, dar vocea lui Doheny era egalг; se aplecг оn faюг peste masг:

— I-ai citit descrierea? Este fffoarte sugestivг оn lumina profilului primit de la americani despre O’Neill.

— Mare pгcat cг n-aюi trimis mai de mult descrierea asta єi Finn Sadalului, spuse Kevin O'Donnell єi оn vocea lui se citea un dispreю amar.

— Dar v-am cerut sг fiюi atenюi la oricine ar fi pretins cг lucreazг оn biologie molecularг, оi rгspunse Doheny. Оn vocea lui era o asprime pe care oricare dintre studenюi ar fi recunoscut-o pe datг.

— Am crezut cг americanul se dг doar mare, spuse Kevin O'Donnell. Cicг ar fi venit оn Irlanda din mгrinimie!

— Si uade exact e acum? Оntrebг Coleman.

— Colindг dealurile din jurul Youghalului, spuse Kevin O'Donnell. A spus cг e єi el un O'Donnell, aєa ca mine, єi am crezut cг meritг sг-єi оncerce norocul. Dar nu va fi greu de gгsit.

— Dar e оncг оn viaюг? Оntrebг Coleman.

— Pгi tocmai asta ar putea afla Joseph.

— Dar susюii cг ar fi fost vгzut, continuг Doheny.

Abia acum, dвndu-єi seama de unde izvora spaima comitetului, Herity spuse:

— Doar nu credeюi cг John O'Donnell гsta este...

— Nu-i treaba ta sг ne оntrebi pe noi ce credem! se rгsti la el Kevin O'Donnell. Tu eєti aici ca sг execuюi ordinele pe care le primeєti!

— Aєa cum am executat єi оn trecut ordinele pe care le-am primit de la tine, spuse Herity.

— Da, dar exagerвnd оn acelaєi timp unele dintre ele! Оn tonul lui Kevin O'Donnell se citea clar cг nu are de gвnd sг оmpartг vina pentru fiascoul cu bomba din Grafton Street.

— Dar voi sugeraюi cг iancheul гsta ar putea fi Nebunul оn persoanг, nu? insistг Herity.

— Єi cг se plimbг ca vodг prin lobodг acolo unde ar putea fi omorвt una-douг, spuse Doheny.

— Dar ce legгturг am eu cu toate astea? protestг Herity. Acum оnюelegea: spaima..., da, panica! Nebunul aici оn Irlanda! Єi ce cгuta aici? Adusese cu el o molimг єi mai teribilг ca sг-i extermine єi pe supravieюuitori? Nu mai era nevoie de explicaюii suplimentare pentru Herity. Dacг americanul гla rгtгcitor era Nebunul, atunci el, Herity, se procopsise cu ceva mult mai nimicitor ca molima.

— Nu eu l-am lгsat sг treacг de parcг ar fi fost un turist оn vizitг, spuse Herity.

— Fii politicos єi vezi sг nu-юi pierzi limba! izbucni Kevin O'Donnell. Nu eєti decвt un soldat! Єi un zвmbet bestial оi lгrgi toate trгsгturile.

Herity оєi simюi privirea atrasг ca de un magnet de zвmbetul acela, apoi оntoarse capul єi privi pe fereastrг la cerul оnnorat: se fгcuse ziuг. Єi avea sг plouг. Nemernicul гsta de Kevin O 'Donnell! Toюi O 'Donnellii sunt niєte nemernici!

Doheny umplu liniєtea tensionatг a оncгperii cu vocea lui joasг єi calmг:

—Joseph, vrem sг te duci acolo єi sг-l gгseєti. Vezi sг nu i se оntвmple nimic. Nu trebuie sг-l faci sг suspecteze ceea ce credem noi despre el. Doar stai cu ochii pe el єi raporteazг. Nu vrem sг єtim decвt dacг este sau nu O’Neill.

— Єi eu de unde o sг єtiu asta? Herity privi fix la lucirea de spaimг din ochii lui Doheny.

— Fг-l sг se deconspire singur.

— Pгcat cг nu poate fi interogat aєa cum trebuie, mare pгcat!, spuse Coleman. Tremura єi privi оn altг parte, оntrebвndu-se dacг ceilalюi ar avea ceva de obiectat оn momentul оn care el s-ar ridica єi ar ieєi sг caute de bгut.

— Numai Dumnezeu єtie ce murdгrie a mai adus cu el оn buzunar, spuse Doheny.

— N-are buzunare. L-am despuiat complet, spuse Kevin O'Donnell.

— Єi i-aюi aruncat єi actele! spuse Doheny, iar nгrile оi tremurarг.

— Єi ce-ai vrea tu, sг pгstrгm toate zdrenюele aduse de cei de pe coєciugele plutitoare? Оntrebг arюгgos Kevin O'Donnell.

— Dar mвncarea aюi оmpгrюit-o оntre voi єi i-aюi luat єi banii, de asta sunt sigur, spuse Doheny. Mare minune ar fi sг nu fi оmprгєtiat chiar voi o nouг molimг!

— Pun pariu pe ce vrei cг nu-i decвt un alt vagabond de american, spuse O'Donnell, dar оn vocea lui se citea acum clar оncercarea de defensivг temгtoare.

— Paaah! Doheny dгdu din mвnг ca єi cum ar fi alungat fumul unei юigгri. Dacг e оntr-adevгr O’Neill, omul гsta e capabil sг se aєeze cu fundul pe un butoi cu praf de puєcг єi sг aprindг fitilul. E felul lui sг facг pe sacrificatul pentru o cauzг. Dacг-l supгrгm, apasг pe buton, iar noi cгdem toюi cu fundurile оn ulei clocotit, asta-i mai mult ca sigur.

— Fii atent, Joseph! spuse Kevin O'Donnell. E un om foarte periculos. Te trimitem sг scoюi la pгscut o cobra! Doheny scuturг din cap:

— Dar dacг e O’Neill, omul гsta e cel mai valoros din lume — pur єi simplu pentru ce are оn capul гla al lui.

— Єi ce facem dacг nu e Nebunul? Оntrebг Herity. Kevin O'Donnell dгdu din umeri:

— Оn acest caz o sг te alegi cu o plimbare frumoasг prin vгile єi dealurile minunatei noastre patrii. Єi, cine єtie? e posibil sг petreceюi seri de conversaюie mгreaюг оn jurul focului de tabгrг. Trebuie sг te оmprieteneєti cu el. Ai оnюeles?

— Єi cвt timp trebuie sг dureze plimbгrica asta?

— Єi toatг iarna, dacг e nevoie, spuse Kevin O'Donnell. Decizia a fost luatг la cel mai оnalt nivel. Nu trebuie cu nici un preю rгsturnat sacul гsta cu єerpi tocmai acum!

— Poate cг americanii vor fi оn stare sг ne punг la dispoziюie harta dentarг sau amprentele lui O’Neill, spuse Doheny. Treaba ta e sг-l юii acolo viu pвnг facem noi identificarea exactг.

— Deci nu putem sг ne permitem sг-i dгm drumul liber єi nici sг-l omorвm pвnг nu єtim sigur, spuse Herity. Dar este oare оnюelept sг le dгm americanilor de оnюeles cг s-ar putea sг-l avem оn mвnг pe O’Neill? Єtiюi care ar putea sг le fie reacюiile dacг ar afla asta?

— Noi credem cг lor le e mai fricг de O’Neill decвt ne e nouг, spuse Doheny. Fricг de o nouг molimг care sг afecteze pe toatг lumea, єi bгrbaюi, єi femei.

Alex Coleman privi lung la Herity:

— Nu mai ai voie sг mai faci greєeli de aici оncolo, mг auzi?

— Sг fii nelipsit de lвngг el, lipitoarea lui, spuse Kevin O'Donnell. Nici un cuvвnt sг nu scoatг, nici sг se cace fгrг єtiinюa ta. Єi totul trebuie sг ne parvinг nouг.

— Am aranjat sг ia cineva legгtura cu tine pe drum, spuse Doheny. Rapoarte scrise prin curier.

Herity fгcu o grimasг. Nu existau secrete pentru cei din camerг. Toюi єtiau cг el fusese rгspunzгtor de bomba din Grafton Street.

— Vreюi acum ca eu sг fiu acela care curгюг rahatul vostru, doar din cauza acelei bombe, spuse el.

— Nu eєti tu cel care i-a aruncat оn aer nevasta єi plozii lui O’Neill? spuse Kevin. E chiar ceva poetic оn toatг treaba asta — sг fii tocmai tu cel care aflг dacг este sau nu vorba de Nebun. Tu ai o motivaюie specialг!

— Mi s-a spus cг eєti foarte familiarizat cu юinuturile din jurul Youghalului, spuse Doheny.

— E un loc periculos, spuse Herity. Оn rapoartele voastre scrie cг un preot nebun mai mai cг a bгgat cuюitul оn el.

Kevin O'Donnell zвmbi:

— Doi dintre bгieюii mei au оnnoptat оn ruina de vis-a-vis. L-au auzit pe american zbierвnd. Li s-a pгrut foarte amuzant.

— Eu unul am palpitaюii doar cвnd mг gвndesc la o asemenea posibilitate, spuse Doheny.

— Dar s-ar putea sг nu fie vorba de Nebun, insistг Kevin O'Donnell. Mai sunt єi alюi suspecюi care bвntuie prin jur. Britanicii sunt оn urmгrirea a doi dintre ei chiar оn momentul acesta. Pгgвnii din Libia nu spun nimic, dar la ei nu prea e locul potrivit pentru a te ascunde. Acest John Garrech O'Donnell ar putea fi marele premiu.

Alex Coleman оєi concentra atenюia asupra lui Herity, iar оn privirea lui se citea clar оngrijorarea:

— Sг fii atent cu el, Herity! Dacг moare O’Neill єi aflг cei “din afarг” de asta, s-ar putea sг ne administreze o dozг rapidг de sterilizare atomicг. Buzele lui Coleman se strвnserг оntr-un rictus urвt.

Lui Herity i se uscг brusc gura.

— Au fost puse pe tapet єi discutate tot felul de posibilitгюi, Joseph, spuse Kevin O'Donnell. S-a sugerat оntre altele faptul cг unele puteri aflate оn afara югrii noastre, оn eventualitatea gгsirii unei cure pentru molimг, ar pгstra-o doar pentru ei. Apoi, aflвnd despre locurile pe unde se vвnturг Nebunul, ne-ar administra nouг un pic de atomicг, reuєind astfel sг omoare toate muєtele dintr-o loviturг, aєa cum ne-a amintit atвt de amabil Alex.

Herity nu putu decвt sг batг de cвteva ori scurt din pleoape, auzind problema pe care tocmai i-o puseserг оn faюг.

— Dar pe cine suspectгm noi dintre cei din afarг? Оntrebг Herity. Pe americani sau pe ruєi? Care dintre ei este оn stare de aєa ceva?

Doheny scuturг din cap:

— Ce importanюг are pentru furnicг a cui este talpa care o striveєte?

Seara, cвnd toюi turiєtii plecau, noi, bгieюii, urinam pe Blarney Stone [8]. Aveam un sentiment ciudat de superioritate atunci cвnd vedeam turiєtii sгrutвnd exact locul unde noi ne vгzusem urina galbenг єi frumoasг stropind totul оn jur.

— Stephen Browder

Era un peisaj din preistorie, un lac absolut neatins de vвnt, negru єi plat, sub un strat de ceaюг matinalг, care plutea la vreun metru de suprafaюг. Ca un fundal pictat pentru lac єi stratul de ceaюг, se ridica un munte verde, al cгrui vвrf doar se scгlda оn lumina soarelui.

John se fгcuse ghem оntr-o pгdurice de pini scoюieni, lвngг malul vestic, єi asculta. Se auzea un plescгit slab, ritmic єi ameninюгtor, de undeva din ceaюг. Tremurвnd de frig, оєi frecг braюele peste mвnecile galbene ale puloverului aspru de lвnг. Se оmplineau єase sгptгmвni de cвnd nu mai vгzuse o altг fiinюг umanг, deєi i se pгrea mereu cг cineva оl urmгreєte, ascuns оn fiecare umbrг, de la distanюг, doar noaptea apropiindu-se cu gвndul de a-l omorо.

Ce era oare plescгitul acela ritmic?

Petrecuse ultimele trei sгptгmвni оntr-o micг colibг din pietre aєezate ordonat una peste alta, aciuit acolo, оnecat оn propria lui ezitare, pвnг cвnd rezervele de mвncare gгsite оnгuntru se terminaserг. Coliba era ca un cuib ascuns оntr-o scobiturг de munte, оn partea de vest a lacului, iar оn jur nu se vedea nici o altг aєezare omeneascг. Pe uєг gгsise prinsг o scвndurг pe care erau scrise urmгtoarele cuvinte: “Aceste locuri care au cunoscut odatг viaюa єi dragostea au fost pгrгsite. Оn cгmarг e mвncare, pe pat aєternut curat, rufгrie оn єifonier єi vase оn bucгtгrie. Am lгsat locul curat єi оn deplinг ordine. Te rog, omule, fг la fel! Cine єtie, poate, оntr-o bunг zi, va fi din nou dragoste aici. ” Nici o semnгturг.

John gгsise coliba la capгtul unei alei оnguste, nгpгdite de iarbг. Acoperiєul ei оnalt din paie fusese protejat de un strat gros de conuri de brad. John fu. uimit cвnd o zгri stвnd acolo neatinsг, dupг ce vгzuse pe drum numai scrum єi ruine. Acoperiєul recent cвrpit єi coliba de sub el alcгtuiau un tablou idilic, de liniєte, aєa cum era оnconjuratг de un cвmp de ferigi єi buruieni оnalte, punctat din loc оn loc de roєul viu al unor floricele de cвmp anonime. De o parte єi de alta a aleii erau tufe de mure, cu fructe coapte pe vrej. Flгmвnd єi оnsetat, a cules єi a mвncat mure pвnг ce degetele єi buzele i s-au pгtat de zeama lor. Ajuns оn faюa colibei, se opri оn dreptul scвndurii de lemn deschis la culoare cu literele ei arse frumos scrise. Citi cuvintele de la un cap la altul de mai multe ori, simюindu-se oarecum pierdut cг nu le poate descifra sensul. O’Neill dinгuntru оncepu sг se agite єi furia ameninюг sг punг stгpвnire pe el. Оl strгbгtu o dorinюг aprigг sг smulgг scвndura de pe uєг, chiar оntinse mвna cгtre ea, dar degetele i se oprirг la doar cвюiva centimetri, apoi se оndreptarг spre clanюг. Simюi sub palmг apгsarea ei єi uєa se deschise scвrювind.

Оnгuntru era miros de umezealг, de cenuєг veche єi fum de tutun amestecat cu iz de mвncare, toate invadвnd o micг camerг de zi, cu un covor oval оmpletit de mвnг, peste cгrгmizile podelei, оntins frumos оntre douг balansoare, aєezate cu faюa la un mic cгmin. De o parte a acestuia era un vraf ordonat de lemne de foc, peste care stгtea o farfurioarг cu chibrituri. Remarcг cergile de pe spгtarul celor douг balansoare: lucru de mвnг. Un coє cu lвnг de croєetat odihnea cuminte lвngг unul dintre balansoare, iar оn el, evident neterminat, era un ghem de оmpletiturг din care ieєeau douг andrele lungi, roєii, parcг aєteptвnd pe cineva sг se оntoarcг єi sг le facг din nou sг clincгie ca de obicei.

John оnchise uєa dupг el. Era oare cineva оnгuntru? Ar fi ieєit sг vadг de ce scвrювie uєa. Dгdu ocol balansoarelor єi deschise o uєг оngustг єi joasг care dгdea оntr-o bucгtгrioarг cu o masг de lemn pгtatг de folosinюг єi o chiuvetг micuюг. Era parcг o casг de pгpuєi: vase curate, rвnduite lвngг chiuvetг. Undeva bвzвia o muscг. Conserve stivuite оn ordine оntr-un dulap. Dintr-o cutie de tablг uitatг deschisг, оn care era fгinг, venea miros de mucegai.

Se simюea umezeala оn toatг cabana. Oare putea оndrгzni sг facг focul? Va veni cineva sг vadг ce-i cu fumul?

Dormitorul, aflat оn cealaltг parte a camerei de zi, avea un pat cu aєternutul curat єi cuvertura оndoitг, parcг invitвnd pe cineva sг intre оn el єi sг se culce. Cearceafurile erau umede. Trase pгturile de pe pat єi le оntinse peste balansoare оnainte de a face focul. Se decise sг riєte. Locul гsta parcг fusese fгcut la comandг pentru un cгlгtor rгtгcit. Irlanda nu era de fel ceea ce se aєteptase el.

Dar la ce mг aєteptam eu, de fapt?

Єtia cг era o оntrebare la care se va оntoarce de multe ori оn viitor єi se оndoia cг va gгsi vreodatг rгspuns. Єi nici nu era ceva ce se cerea analizat оn amгnunюime.

Cвnd pгrгsi cabana, trei sгptгmвni mai tвrziu, luг cu el ultimele patru conserve de peєte єi оnchise uєa, pe care era оncг prinsг scвndura cu mesajul. Оn urma lui, casa rгmase curatг, aєa cum o gгsise.

Dinspre lac, plescгitul acela ritmic se auzea din ce оn ce mai tare.

Privi fix оn direcюia din care venea zgomotul. Se desluєea ceva оntunecat, ca o patг neagrг, printre perdelele de ceaюa.

Din neguri, se ivi o barcг lungг cu douг vвsle, dintre care una se odihnea оn lгcaєul ei. Aluneca prin ceaюa ciudat de nemiєcatг, iar vвsla scвrювia оncetiєor, оntre lungi pauze, fiecare bгtaie un plescгit scurt. Cerculeюe concentrice se formau la fiecare intrare a vвslei оn apг, lгrgindu-se apoi rapid, оn vreme ce barca se apropia de malul aflat chiar sub pгduricea de pini tineri unde se ascundea John. Acesta privea ca-n transг, ca vrгjit de boarea de eternitate a scenei. Barca era neagrг, iar corpul ei lung tгia apa ca єi cвnd s-ar fi aflat оn ea de cвnd lumea.

John desluєi оnгuntru trei siluete — una ghemuitг оn partea din faюг єi alta spre spate. Cel care vвslea purta veєminte negre. Chiar єi pгlгria оi era neagrг.

Se оntrebг dacг n-ar fi cazul s-o ia la sгnгtoasa din ascunzгtoarea lui. Ce pericole stгteau la pвndг оn barca aceea neagrг? Оl studie mai atent pe vвslaє. Mвinile care юineau vвsla erau albe єi ieєeau оn evidenюг оn tot acel negru. Miєcгrile umerilor оi reюinurг o clipг atenюia: muєchii puternici ai spatelui celui de la vвslг оmpingeau barca оnainte cu fiecare nouг bгtaie.

Pe mгsurг ce barca se apropia de malul unde se afla John, acesta se dumiri cг atвt mogвldeaюa albastrг din spatele bгrcii, cвt єi balotul de un verde оntunecat de la botul ei erau єi ele forme umane. De sub albastru rгsгreau douг picioare оmbrгcate оn gri, o mвnг care юinea strвns la gвt

gluga unei haine care-i apгra pe omul оn albastru de ceaюa оngheюatг. Pe neaєteptate, din gluga albastrг, se ivi capul cu pгrul blond palid al unui tвnгr. Ochii aurii cu pete verzui privirг drept spre John, ascuns оn pгduricea de pini.

Ce sг fac? Sг fug?, se оntrebг John. Nici nu єtia ce anume оl юinea юintuit оn loc. Tвnгrul din barcг оl vгzuse fгrг оndoialг, dar nu spusese nimic celorlalюi.

Barca aluneca printre trestiile оnalte de la mal. Mogвldeaюa verde se ridicг єi se transformг оntr-un bгrbat cu capul descoperit, cu pгr lung curgвndu-i оn plete dezordonate, blonde, cu faюa оngustг aproape efeminatг, cu nasul cвrn єi bгrbia ascuюitг — un chip dominat de ochii de un cгprui deschis. Iar John simюi ochii aceia cгprui, atunci cвnd se pironirг asupra lui, ca pe un impact fizic. Rгmгsese ca юintuit оn loc printre pini. Fгrг sг-l pгrгseascг o clipг din ochi pe John, omul scoase o cгciulitг verde єi єi-o trase pe cap. Apoi ridicг de jos un rucsac verde uzat єi-l aruncг pe umгrul stвng, trecвndu-єi braюul printr-o singurг baretг.

Vвslaєul se ridicг єi el оn picioare єi scoase o vвslг din lгcaєul ei, folosind-o ca pe un bгю lung cu care оmpingea оn fundul malului pentru a propulsa barca оnainte printre trestii. Aceasta se opri brusc cu o smuciturг, dвnd de fund la o jumгtate de pas doar de malul ierbos єi moale, care forma ca o fвєie оngustг оntre pini єi trestii. La un gest al omului de la vвslг, tвnгrul se ridicг єi sгri peste bord, bгlгcindu-єi picioarele оn apг єi оmpingвnd barca pвnг оn gura fвєiei.

Apoi vвslaєul se оntoarse. John se trezi faюг оn faюг cu un chip de un palid cadaveric sub pгlгria neagrг de fetru. Єuviюe subюiri de pгr negru, albit pe ici pe colo, se iюeau de sub pгlгrie. Ochii erau de un albastru electric deasupra unui nas ascuюit єi curbat ca prova unui vas, o gurг subюire, aproape lipsitг de buze єi o bгrbie ascuюitг aproape ascunsг de o barbг rarг, crescutг оn юepi aspri, deasupra gulerului оnalt.

Un preot! se gвndi John єi-єi aminti de omul cu cuюitul din casa de piatrг.

Preotul se echilibrг pe picioare оn balansul bгrcii, privi spre John єi оntrebг:

Дата добавления: 2015-11-13