Студопедия
Случайная страница | ТОМ-1 | ТОМ-2 | ТОМ-3
АрхитектураБиологияГеографияДругоеИностранные языки
ИнформатикаИсторияКультураЛитератураМатематика
МедицинаМеханикаОбразованиеОхрана трудаПедагогика
ПолитикаПравоПрограммированиеПсихологияРелигия
СоциологияСпортСтроительствоФизикаФилософия
ФинансыХимияЭкологияЭкономикаЭлектроника

Fintan Craig Doheny 2 страница

Fintan Craig Doheny 4 страница | Fintan Craig Doheny 5 страница | Fintan Craig Doheny 6 страница | Fintan Craig Doheny 7 страница | Fintan Craig Doheny 8 страница | Fintan Craig Doheny 9 страница | Fintan Craig Doheny 10 страница | Fintan Craig Doheny 11 страница | Fintan Craig Doheny 12 страница | Fintan Craig Doheny 13 страница |


Читайте также:
  1. 1 страница
  2. 1 страница
  3. 1 страница
  4. 1 страница
  5. 1 страница
  6. 1 страница
  7. 1 страница

Jos Britanicii!

Browder оєi simюi gвndurile єi sentimentele оmpгrюite оntre afinitгюile sale republicane єi compasiunea pentru oamenii aceia din Dublin sfвrtecaюi de explozie. Treizeci єi unu de morюi, єaptezeci єi єase rгniюi єi mutilaюi pe viaюг. Єi toate astea doar pentru cг niєte indivizi din Dail Eireann, Camera Deputaюilor din Republica Irlanda, vorbeau despre un compromis. Nu va fi nici un compromis, nici o оnюelegere cu britanicii. Niciodatг!

Dar oare bombele aveau sг rezolve vreodatг ceva?

O umbrг cгzu pe ziar оn faюa lui. Browder ridicг privirea єi o vгzu pe Kate O'Gara оn picioare, uitвndu-se оn jos la el. Оn grabг, se ridicг єi un manual de anatomie оєi оmprгєtie оn iarbг paginile detaєate оmpreunг cu ziarul. Se uitг la ea de sus, conєtient pentru prima oarг cг este mai оnalt cu mai bine de un cap.

Tu eєti Stephen Browder, nu-i aєa? оntrebг ea.

Da... Da, eu sunt...

Fata avea o voce frumoasг єi moale, remarcг el єi, deodatг, intui ce mare avantaj, ce dar putea constitui o astfel de voce оntr-o meserie ca a ei. Avea un timbru care te calma, care оюi clгdea curaj.

— Iar tu trebuie sг fii Kate O'Gara..., reuєi el sг bвiguie. Fata aprobг din cap.

Te-am vгzut citind despre atentat, cel din Dublin. Ce lucru groaznic.

Aєa este, fu el de acord. Єi, imediat, оnainte sг-єi piardг curajul: trebuie sг te оntorci la cursuri chiar acum?

— Doar cвteva minute mai am libere.

— Єi la ce orг termini? Era perfect conєtient de faptul cг roєise tot cвnd оi pusese оntrebarea.

Ea coborо privirea. Ce gene lungi are! gвndi el. Cгdeau ca niєte pene lungi єi fine pe obraz.

— Mi-ar fi plгcut sг te pot vedea, spuse el. Єi Dumnezeu оi era martor cг era adevгrul adevгrat. Nici nu-єi putea lua ochii de la ea.

—Mama mг aєteaptг acasг la cinci єi jumгtate, spuse ea, privind оn sus la el. Poate putem lua ceaiul undeva pe drum...

— Arunci, ne оntвlnim aici dupг cursuri? оntrebг el.

— Da! fata zвmbi єi o zbughi spre grupul de prietene care o aєteptau.

Una dintre ele, care оi privise pe cei doi оn timp ce discutau, єopti unei colege:

— Dumnezeule! Mг bucur cг оn sfвrєit s-a fгcut!

Sfвnta Irlandг nu a fost decвt un nume, un mit, un vis, fгrг nici o legгturг cu realitatea. A fost tradiюia noastrг, o parte din reputaюia noastrг, confundatг cu mitul cг tot ce ne rгmвne este doar onoarea cвєtigatг pe cвmpurile de luptг.

— Pгrintele Michael Flannery

Cвnd se trezi єi deschise ochii, John Roe O’Neill vгzu un preot stвnd оn picioare lвngг patul lui. Simюea sub el salteaua tare єi оn nгri un miros de antiseptice. Deci era la spital. Doctorul, un tip оn vвrstг єi оnalt, avea tвmplele albite. Purta un sacou verde de stradг, iar stetoscopul оi atвrna afarг din buzunar.

Ce caut eu aici? se оntrebг John оn sinea lui.

Acum vedea cг era оntr-un pat de spital, оntr-un salon оn care mai erau єi alte paturi, fiecare cu numгrul lui. Camera era mare, goalг єi impersonalг, un loc оnchipuit cu rгutate pentru a nega orice urmг de personalitate ocupantului, ca єi cum cineva ar fi lucrat la asta оn mod conєtient єi cu o mare cantitate de urг, realizвnd un spaюiu ce nu reflecta nici un pic de cгldurг omeneascг. Dacг camera aceea ar fi putut vorbi, cuvintele ei ar fi fost: “N-ai sг trгieєti mult aici! N-ai sг reziєti!”

John оncercг sг оnghitг. Оl durea rгu оn gвt. O visase pe Mary. Оn vis, ea оnota mereu mai departe de el, оntr-o mare оntindere de apг albastrг, iar miєcгrile ei nu fгceau nici cel mai mic zgomot, deєi el vedea cum sгreau picгturi de apг оnjur.

— Mг duc la copii, spunea ea оn vis. Asta auzise, dar nici un alt sunet fгcut de apa prin care ea оnota.

Єi conєtiinюa lui amorюitг de somn gвndi: Bineоnюeles cг trebuie sг se ducг la copii. Kevin єi Mairead vor avea nevoie de ea!

Se fгcea оn vis cг mintea lui Mary era єi a lui єi cг era ciudat de clarг, de cristalinг, ca starea de dupг o febrг mare.

— Nu-mi simt corpul, spunea ea. Bietul de tine, John, te iubesc atвt de mult.

Оn secunda urmгtoare era treaz. Ochii оi ardeau оn cap. Preotul єi doctorul erau acolo, la picioarele patului. Totul оnjur era verde єi mirosea puternic a dezinfectant, complet altfel decвt оєi amintea el despre spitalele americane. Peste tot miєunau surori cu capetele acoperite de bonete mari, albe, iar atunci cвnd una dintre ele оl vгzu treaz, se grгbi sг iasг din salon. Jaluzeaua era trasг la o singurг fereastrг оnaltг, aflatг la stвnga doctorului. Afarг оntuneric. Deci era noapte. Lumina venea de la becurile fгrг abajururi care atвrnau de sвrme lungi din tavanul оnalt. Doctorul examina o foaie de observaюie prinsг cu o bucatг de sfoarг єi un cвrlig de tгblia patului.

— S-a trezit! spuse preotul.

Doctorul lгsг foaia de observaюie sг spвnzure de sfoara ei єi privi la John din partea opusг a patului.

— Domnule O’Neill, te vei face bine. Pвnг mвine dimineaюг vei fi pe de-a-ntregul оntremat. Apoi se оntoarse pe cгlcвie єi ieєi din camerг.

Preotul se aplecг peste John:

— Sunteюi catolic, domnule?

— Catolic? Оntrebarea i se pгru pur єi simplu stupidг. Sunt membru al parohiei St.Rose, eu... Єi ce-i veni? De ce sг-i spunг preotului гsta numele parohiei lui.

Preotul puse o mвnг mвngвietoare pe umгrul lui John.

— Haide, haide, fiule. Оnюeleg foarte bine ce simюi.

John оnchise ochii. Auzi tвrєвitul picioarelor unui scaun pe podea. Cвnd оi redeschise vгzu cг preotul se aєezase єi-єi apropiase faюa de faюa lui.

— Sunt pгrintele Devon. Єtim cine sunteюi, domnule O’Neill, dupг actele pe care le aveaюi la dumneavoastrг. Apropo, e cumva posibil sг fiюi rudг cu O’Neill din Coolaney?

— Cum? Ce-aюi spus? John оncercг sг se ridice оn єezut, dar capul оncepu imediat sг i se оnvвrteascг. Eu,... nu, adicг nu єtiu...

— Ar fi un lucru bun sг aveюi оn jurul dumneavoastrг familia оntr-un astfel de moment. Єtiюi... Corpul soюiei dumneavoastrг a fost identificat dupг geantг. N-am sг intru acum оn detalii...

Despre ce detalii vorbeєte omul гsta? О єi amintea un morman de tweed оnsвngerat, dar nu-l putea plasa nici оn timp, nici оn spaюiu.

— Veєtile sunt foarte proaste, domnule O’Neill, spuse оncet pгrintele Devon.

— Copiii noєtri..., єopti John cu sufletul la gurг, agгювndu-se cu disperare de ultima speranюг. Gemenii erau cu ea...

Ahhhh! articula preotul. Оn privinюa asta, eu unul nu єtiu nimic. A«trecut niєte ceasuri bune de atunci, єi cu toatг treaba aceea оngrozitoare de acolo, dar... Copiii erau cu ea atunci cвnd...?

— Оi юinea de mвnг pe amвndoi.

— Atunci, eu unul n-aє nutri prea multe speranюe. Ce lucru oribil! Sг ne rugгm pentru sufletele celor dragi dumneavoastrг...!

— Sг ne rugгm? John оєi оntoarse capul pe pernг, оnгbuєindu-єi plвnsul. Auzi cum scaunul zgвrie podeaua, apoi paєi apropiindu-se. O voce de femeie spuse:

— Pгrinte..., єi оncг ceva ce John nu putu sг mai desluєeascг. Preotul rгspunse оntr-un murmur scгzut єi de neоnюeles.

Єi iarгєi vocea femeii, clarг:

— Sfвntг Fecioarг! Soюia єi cei doi copii! Oh, bietul om!

John оntoarse capul la timp pentru a vedea o asistentг cu spatele юeapгn єi drept оndepгrtвndu-se. Preotul era оncг lвngг el.

— Soюia єi copiii dumneavoastrг erau єi ei catolici? Оntrebг pгrintele Devon.

John scuturг din cap la dreapta єi la stвnga. Simюea cum arde de febrг єi i se оnvвrteєte capul. La ce bun toate оntrebгrile astea?

— O cгsгtorie mixtг, aєadar! sunг acuzator vocea preotului, care se grгbise sг tragг o falsг concluzie. Ei, cu toate astea, sunt alгturi de dumneavoastrг. Rгmгєiюele trupeєti au fost duse la morgг. Putem decide mвine dimineaюг ce este de fгcut cu ele...

Rгmгєiюe trupeєti? gвndi John. Omul гsta vorbeєte despre Mary єi despre gemeni.

Doctorul reveni єi se opri de cealaltг laturг a patului, оn faюa preotului.

Cвnd se оntoarse spre medic, John vгzu cг sora reapгruse lвngг acesta, pe nesimюite, ca оntr-un soi de magie. Purta un єorю alb peste o rochie lungг єi verde, iar pгrul era оn оntregime ascuns de o bonetг ca o glugг. Avea faюa trasг єi ceva ferm єi sever оn atitudine. Оn mвna dreaptг юinea o seringг.

— Ceva care sг vг ajute sг dormiюi, spuse doctorul.

Apoi vorbi pгrintelui Devon:

Garda, Poliюia noastrг, va veni sг vorbeascг cu dumneavoastrг mвine abia. Dupг ce pleacг ei, trimiteюi dupг mine.

— Acum o sг stingem luminile, spuse doctorul.

Era єi timpul... Sora avea o voce asprг, autoritarг, o voce care se voia protectoare.

Fu ultimul lui gвnd оnainte ca somnul sг-l оnvгluie.

Dimineaюa aduse cu ea zgomotul fгcut de strвnsul ploєtilor de peste noapte puse pe un cгruю єi duse afarг din salon. John se trezi єi imediat vгzu un ofiюer de poliюie оn uniformг, stвnd оn picioare lвngг pat, exact pe locul unde cu o zi оnainte stгtuse preotul.

Mi s-a spus cг e timpul sг vг treziюi. Ofiюerul avea o voce caldг de tenor єi o faюг lгtгreaюг, pe care se vedeau clar vasele de sвnge. Cascheta o юinea юeapгnг sub braюul stвng. Scoase un carneюel din buzunarul tunicii єi se pregгti sг scrie. N-am sг vг tulbur mai mult decвt este cazul, domnule O’Neill. Sunt sigur, de altfel, cг оnюelegeюi cг existг lucruri pe care trebuie єi noi sг le facem...

— Ce doreєti? Vocea lui John era оn continuare spartг єi asprг єi оncг оєi simюea capul ameюit.

— Vreюi sг-mi spuneюi cu ce treburi оn Republica Irlanda, domnule? John privi fix оn sus la ofiюer.

Cu ce treburi? Pentru un timp, оntrebarea hoinгri fгrг юintг оn mintea lui pe care o simюea оngroєatг єi plinг de noduri. Trebui sг se forюeze pentru a da un rгspuns.

— Eu... O bursг a Institutului... Pentru cercetare...

— Si natura acestor cercetгri?

— Gen... Genetica... Ofiюerul notг оn carneюel, apoi:

— Si aceasta este meseria dumneavoastrг, cea de cercetгtor?

— Eu... predau... biologia molecularг, biochimia... єi..., inspirг adвnc єi tremurгtor,... єi la Єcoala de Farmacie deasemeni...

— Єi asta оn Highland Park, оn statul Minnesota? V-am vгzut actele... Sunt sigur cг оnюelegeюi...

— Undeva pe lвngг..., оn apropiere...

— Єi familia dumneavoastrг de aici, din Republica Irlanda?

— Ne propusesem sг оncercгm s-o gгsim, dacг...

— Оnюeleg. Ofiюerul notг din nou ceva оn carneюel.

John simюi cг i se strвnge un nod оn piept. Abia reuєi sг-єi gгseascг vocea:

— Cine... Cine a fгcut-o?

— Cum, domnule?

— Bomba?

Chipul ofiюerului deveni rigid.

— Se spune cг cei care au revendicat atentatul ar fi de la IRA.

Un fulger оngheюat strгbгtu trupul lui John. Perna tare de sub cap i se pгrea umedг єi rece. Revendicat? Criminalii revendicau, ca єi cum asta era ceva de mвndrie!

Ulterior, John avea sг se оntoarcг la acest moment ca la debutul furiei ce pusese stгpвnire pe оntreaga lui viaюг. Acela fusese momentul cвnd jurase:

Veюi plгti! Ah, cum veюi plгti!

Iar оn mintea lui nu exista nici cea mai micг оndoialг оn privinюa modului оn care avea sг-i facг sг plгteascг.

Vг daюi seama cг omul acesta o sг schimbe harta politicг a lumii de unul singur?

— Generalul Lucius Gorham, Consilierul Prezidenюial al S.U.A. pentru probleme de afaceri externe vorbind Secretarului de Stat pentru apгrare

Scrisorile de avertisment au оnceput sг soseascг оn sгptгmвna anterioarг celei оn care urma sг se aniverseze un an de la atentatul din Grafton Street. Prima fusese astfel trimisг оncвt sг ajungг оn Irlanda prea tвrziu pentru a se putea reacюiona оmpotriva ei. Altele plecaserг spre conducгtorii politici ai lumii єi acolo unde ajunseserг ele fuseserг tratate drept scrisorile unui dement, sau, оn cel mai bun caz, оnmвnate specialiєtilor. La оnceput au fost numeroase — trimise la radio єi reюelele de televiziune, destinate emisiunilor de єtiri, primilor miniєtri sau preєedinюilor, capilor de biserici єi aєa mai departe. Mai tвrziu, s-a stabilit cг unul dintre primele plicuri a fost expediat redactorului єef al unui ziar din Dublin, care-єi avea birourile pe O'Connell Street.

Redactorul, un oarecare Alex Coleman, era un omuleю brunet єi vioi, care-єi fгcea оntreaga treabг оntr-o manierг blвndг єi potolitг, chiar atunci cвnd situaюia era de forюг majorг. Datoritг credinюei sale neabгtute оn moderaюie, era considerat ca o ciudгюenie printre colegi, dar, cu toate acestea, nimeni nu contesta permeabilitatea lui deosebitг cвnd era vorba de a detecta un filon informaюional de calitate.

Coleman citi scrisoarea de mai multe ori, ridicвndu-єi frecvent ochii de pe ea єi privind оn stradг, de la fereastra biroului aflat la etajul trei, la traficul de dimineaюг al Dublinului, care оncepuse deja sг sugereze blocajul єi obiєnuitul lui mers de melc.

Sг fie oare scrisoarea unui nebun?

Lectura ei nu lгsa impresia asta. Avertismentele єi ameninюгrile fгceau sг i se strвngг, pur єi simplu, carnea pe el. Era posibil un astfel de lucru? Cuvintele scrise acolo aveau un aer de educaюie, de sofisticare chiar. Scrisoarea era bгtutг la maєinг pe hвrtie de corespondenюг. Pipгi hвrtia оntre degete. Marfг scumpг, de calitate.

Owney O'More, secretarul personal al lui Coleman, prinsese cu o agrafг o notiюг: “Sper cг este vorba de un nebun. Credeюi cг ar trebui sг informгm Garda?”

Deci scrisoarea lucrase єi asupra sensibilitгюii lui Owney.

Coleman mai parcurse o datг, de la un cap la altul, mesajul, cгutвnd printre rвndurile lui un motiv оntemeiat pentru a nu-l lua оn seamг. Puse scrisoarea deschisг pe birou, оn faюa lui єi apгsг pe butonul interfonului pentru a lua legгtura cu Owney.

— Domnule? Vocea secretarului avea оntotdeauna bruscheюea militarului оn ea.

—Verificг, te rog, dacг e ceva de semnalat оn insula Achill, Owney! Dar sг nu faci valuri. Aflг doar dacг se оntвmplг ceva neobiєnuit...

— Imediat.

Coleman оєi оndreptг din nou atenюia asupra scrisorii. Era scrisг atвt de direct, de clar єi fгrг ocoliєuri. Dezvгluia o hotгrвre fermг єi... da, un scop оnfricoєгtor stгtea la baza ei. Era un avertisment obiєnuit de a publica “sau altfel”..., dar atunci...

Sunt pe cale sг dezlгnюui o rгzbunare corespunzгtoare asupra Irlandei, Marii Britanii єi Libiei.

Justificarea exprimatг оn scrisoare fгcu ca оn mintea lui Coleman sг se trezeascг o amintire:

Mi-aюi fгcut o imensг nedreptate cвnd i-aюi omorвt pe cei dragi mie! Iar eu acum vг chem sг daюi socotealг de faptele voastre. Aюi ucis-o pe Mary єi pe gemenii noєtri — Kevin єi Mairead. Am jurat solemn pe memoria lor sг mг rгzbun. Dupг faptг єi rгsplatг!

Coleman apгsг din nou butonul interfonului єi-i ceru lui Owney sг verifice numele acelea din scrisoare.

— Єi, fiindcг tot te ocupi de asta, sunг єi la College Hospital єi vezi dacг poюi sг-mi faci legгtura cu Fin Doheny.

— Adicг cu Fintan Craig Doheny, domnule?

— Exact.

Єi оncг o datг citi scrisoarea. Fu оntrerupt de sunetul Simultan al telefonului єi al interfonului. Owey spuse:

— Doctorul Doheny, domnule. Coleman ridicг receptorul.

— Fin?

— Arde ceva, Alex? Owney OMore are o voce de parcг ar fi fost opгrit.

— Am primit o scrisoare de ameninюare, Fin. Єi sunt niєte chestii tehnice оn ea. Vrei sг asculюi un minut?

— Dг-i drumul. Vocea lui Doheny avea calitatea ecoului, ceea ce sugera cг vorbea оntr-un interfon.

— Mai e cineva оn camerг cu tine? оntrebг Coleman.

— Nu. Dar ce este aєa de important?

Coleman oftг єi-єi оntoarse atenюia asupra scrisorii, extrгgвnd referinюele pur tehnice pentru a i le citi lui Doheny.

— E greu de spus doar din citirea scrisorii, spuse Doheny. Eu unul nu-i gгsesc nici o greєealг оn referirile la procesul de recombinare a ADN-ului. Єtii, Alex, оn ferul acesta este posibil sг fabrici, ca sг zic aєa, noi forme de boalг... Dar de aici єi pвnг la...

— Adicг vrei sг zici cг ameninюarea poate fi realг?

— La оntrebarea asta оюi pot da, оn deplinг cunoєtinюг de cauzг, un rгspuns categoric afirmativ.

— Deci, dupг pгrerea ta, n-ar trebui sг trec cu vederea ameninюarea.

— Eu, оn locul tгu, aє chema Garda.

— Єi dupг pгrerea ta ar mai trebui sг fac єi altceva?

— Ei bine, lasг-mг sг mг gвndesc un pic єi te sun eu sг-юi spun.

— Оncг ceva, Fin! Te rog sг nu sufli un cuvвnt despre treaba asta pвnг nu-i dau eu de capгt.

— Of, voi, ziariєtii, hвrюogari єi bгgгreюi! Dar оn vocea lui Doheny era o umbrг de zвmbet, care оl liniєti pe Coleman. Ei da, Doheny vorbea оn deplinг cunoєtinюг de cauzг. Deci doctorul nu era prea оngrijorat. Cu toate acestea, povestea era un subiect grozav, gвndi Coleman оn timp ce punea receptorul оn furcг. “Victima unui atentat cu bombe se rгzbunг!” Iar expertul medical spune cг acest lucru este pe deplin posibil.

Vocea lui Owney veni prin interfon:

— Domnule, bomba aceea de la intersecюia strгzii Grafton cu St.Stephen's Green... Vг mai aduceюi aminte?

— Pгcгtoєenia aia!

— Domnule, trei dintre victime purtau exact numele din scrisoare. A fost o oarecare Mary O’Neill ucisг оmpreunг cu cei doi copii gemeni, Kevin єi Mairead.

— Veniюi din America, parcг.

— Soюul era la fereastra bгncii aflate mai jos pe aceeaєi stradг єi a vгzut tot ce s-a оntвmplat. оl chema..., Owney fгcu o pauzг, apoi: doctorul John Roe O’Neill.

— Doctor оn medicinг?

— Nu, profesor de nu єtiu ce. Era aici cu o bursг a unei fundaюii, una din fundaюiile alea cu care se tot laudг toюi... єi studia probleme de geneticг sau... da, asta e ceea ce scrie aici, studii de geneticг.

— Geneticг, mormгi Coleman.

— Asta e ceea ce avem noi aici despre afacerea asta, domnule. O’Neill гsta se ocupa de chimie fizicг, un biofizician... єi preda la o facultate de farmacie оn State. Mai scrie aici cг ar fi єi proprietarul unei farmacii acolo оn America.

Pe Coleman оl cuprinse brusc frigul. Simюi cum ceva rгu se furiєase sub pгmвntul югrii lui, un ceva cu mult mai veninos decвt єarpele pe care оl alungase Sfвntul Patrick. Bomba aceea pusг de IRA ar putea sг fie cunoscutг drept cea mai groaznicг greєealг din istoria omenirii.

— Ai reuєit sг stabileєti legгtura cu Achill? оl оntrebг Coleman pe Owney.

— Liniile sunt blocate, domnule. Sг trimitem un elicopter?

— Nu оncг. Ia legгtura cu Garda. Dacг liniile telefonice cu Achill sunt blocate, poate єtiu ei ceva. Ai fгcut copii dupг scrisoare?

— Douг, domnule.

— Garda va cere originalul.

— Asta doar dacг n-au єi ei una la fel, domnule.

— M-am gвndit єi eu la asta. Atвta doar cг nu-mi place sг pierd un atu atunci cвnd оl am оn mвnг. Am putea avea o exclusivitate, nu? Ei bine, cred cг va trebui sг riscгm. Mai privi o datг la scrisoarea de pe birou. Eu unul nu cred sг existe oricum vreo єansг de a se ridica ceva amprente de pe ea, nu?

— Єi noi ce facem, domnule? оidгm drumul оn tipar?

— Owney, aproape cг mi-e fricг sг n-o public. E ceva оn scrisoarea asta! Faptul cг singularizeazг insula Achill оn felul гsta..., ca pe o demonstraюie; aєa spune оn scrisoare... o demonstraюie...

— Domnule, v-aюi gвndit la panica care se stвrneєte?

— Deocamdatг, fг-mi legгtura cu Garda, Owney.

— Imediat, domnule.

Coleman ridicг receptorul єi o sunг pe soюia lui acasг, spunвndu-i pe un ton brusc єi imperativ:

— Vor fi necazuri cu o chestie pe care tocmai vrem s-o publicгm. Vreau sг iei bгieюii єi sг pleci imediat la fratele tгu оn Madrid.

Cвnd femeia оncepu sг protesteze, i-o tгie scurt:

— Aici are sг fie iadul. Aєa cred. Dacг voi suntaюi aici, eu devin vulnerabil. Nu mai pierde timpul, pleacг imediat. Sunг-mг din Madrid єi-am sг-юi explic atunci.

Puse receptorul la loc оn furcг, simюindu-se oarecum caraghios, dar єi uєurat. Panica? Dacг lucrul acesta se dovedeєte adevгrat, va fi mai mult decвt o panicг. Privi scrisoarea, concentrвndu-se asupra semnгturii.

Nebunul.

Coleman оncepu sг dea din cap оncetiєor, amintindu-єi povestea supravieюuitorului irlandez de pe coєciugul plutitor, care, fгcвnd o cruce din lopeюi deasupra mormвntului soюiei sale, оn insula Gross, Quebec, jurase: “Pe cruce jur, Mary, jur sг-юi rгzbun moartea!”

Pe nevasta lui O’Neill o chemase Mary. Єi acum, dacг omul cu scrisoarea era O’Neill, el оєi spunea simplu Nebunul.

Sunt un chin amintirile mele — un dulce chin.

— Joseph Herity

Structura transformгrii prinse a se contura оncet оn John Roe O’Neill. Procesul оl fгcea sг tremure pe neaєteptate оn unele momente, cu inima bгtвnd sг-i spargг pieptul, cu trupul оnecat оn transpiraюie rece. Оn asemenea clipe оncepea chiar el sг se оntrebe dacг nu cumva vechile credinюe despre diavol єi puterile lui de posesiune erau adevгrate. Єi cu el acum se оntвmpla ceva asemгnгtor — o altг personalitate оi ocupa оn оntregime carnea єi nervii.

Mult mai tвrziu, ajunse la un acord personal cu acel Celгlalt, chiar la un simюгmвnt de familiaritate єi identitate. Оncepu atunci sг-l considere ca fiind, cel puюin parюial, creaюia lui, deєi, оn acelaєi timp, era ceva care se ridicase din оntunericul primar, o creaюie deliberatг, оn scopul unic de rгzbunare. Bineоnюeles, vechiul lui Eu nu era rгspunzгtor de aceastг faptг cumplitг. Profesorul blвnd, prietenul tinerilor, nu putuse contempla nici mгcar pentru un minut un astfel de plan. Celгlalt trebuia mai оntвi sг ia fiinюг pentru asta.

Pe mгsurг ce schimbarea progresa, John оncepu sг se gвndeascг la el оnsuєi ca la Nemesis renгscutг. Aceastг Nemesis venea din trecutul оnsвngerat al Irlandei, din toate trгdгrile єi crimele comise pe pгmвntul ei єi chiar purta оn ea un rгspuns оmpotriva exterminгrilor fгcute de celюi asupra Primului Popor — danaanii — care trгiserг оn Irlanda оnaintea valurilor de invadatori din Britania єi de pe continent. Se vedea pe el оnsuєi ca un reprezentant al tuturor suferinюelor єi nedreptгюilor acumulate оn Irlanda. Nemesis striga prin el:

Destul! Sг se sfвrєeascг odatг! Dar Celгlalt оntreba:

— De ce sг suporte Irlanda totul singurг?

Teroriєtii care o uciseserг pe Mary єi pe gemeni fuseserг antrenaюi єi оnarmaюi оn Libia. Iar оn toatг aceastг afacere era єi mвna murdarг a Angliei — opt sute de ani de oprimare cinicг! “Irlanda, conєtiinюa vinovatг a clasei dominante engleze!”

Оn momentul оn care transformarea s-a fixat pe de-a-ntregul asupra scopului propus, John remarcг, cu mirare, єi o schimbare a оnfгюiєгrii lui fizice. Fostul ins, aproape grгsut, devenise un bгrbat slab єi nervos, care оi evita pe vechii prieteni, refuza sг rгspundг la telefon єi ignora pвnг єi orele fixate pentru оntвlniri. La оnceput, oamenii se simюirг datori sг-i acorde circumstanюe: “Єocul оngrozitor al unei astfel de tragedii...” Fundaюia care оl trimisese iniюial оn Irlanda оi acorda o amвnare, pe care nici n-o solicitase, оnsoюitг de o scrisoare politicoasг єi prevenitoare оn care era оntrebat dacг nu voia sг cedeze locul unui alt cercetгtor. Facultatea оi prelungise concediul. Max Dunn, care avea grijг de farmacia familiei O’Neill, luг asupra lui toate deciziile financiare єi-i spuse lui John sг nu-єi batг capul cu nimic єi sг aibг doar grija de a-єi repune viaюa pe linia de plutire.

John оnregistra fugitiv toate aceste lucruri. Transformarea lui devenise o adevгratг obsesie. Оntr-o dimineaюг de sвmbгtг se privi оn oglinda din baie єi єtiu cг trebuie sг se apuce de treabг. Mary єi gemenii muriserг de patru luni. Celгlalt era acum puternic оn el: un nou chip, o nouг personalitate. Era оn baia de la etaj a casei pe care Mary єi cu el o cumpгraserг imediat dupг ce ea aflase vestea cг este оnsгrcinatг. Prin fereastra deschisг ajungeau la el sunetele oraєului universitar. Plutea un aer de toamnг, dar buletinele meteo pronosticau оncг douг sгptгmвni de “vreme mai caldг decвt e normal pentru perioada aceasta a anului”. John auzea maєina de tuns iarba a domnului Neri, vis-a-vis de casa lui. O bicicletг trecu pe stradг, claxonвnd. Copiii юipau, alergвnd spre parc. Era deja septembrie; єtia asta. Єi-єi aminti cum юipau Kevin єi Mairead оn joaca lor prin grгdina casei.

Neri opri motorul maєinii de tuns iarba. Doamna Neri fusese una din cele mai insistente vizitatoare.

— Eєti numai pielea єi osul, bietul de tine!

Dar doamna Neri avea o sorг mai tвnгrг, nemгritatг єi care-єi cam pierduse rгbdarea. Оn ochii grгsuюei doamne Neri era o lucire de peюitoare.

John se apropie de oglindг єi se privi cu atenюie, Schimbгrile... Nu chiar un strгin, dar altfel, ciudat.

De acum оnainte, nu vor mai avea nici o fotografie cu acest chip... gвndi el. Dar vor face desene єi le vor rгspвndi оn toate colюurile lumii, оn acel moment оncг оl mai frгmвnta gвndul... Єtia cг va face lucrul acela, єtia cг era perfect capabil de aceastг performanюг єi cг o va face negreєit. Юipгtul lipit de gardul din St.Stephen's Green pusese оn miєcare acel ceva, ca un оnceput lent al unei avalanєe. Las-o sг vinг! gвndi el.

Chiar оn dimineaюa aceea, оєi scoase casa la vвnzare єi, deoarece proprietгюile din apropierea Colegiului erau la mare cгutare, nu trecurг nici douг sгptгmвni pвnг s-o vвndг unui “asistent tвnгr єi drгguю”, cum оl prezentase femeia de la Agenюia de Vвnzгri Imobiliare. Pentru John, toate aceste persoane erau ca niєte chipuri єterse din vis. Gвndurile lui toate alergau оnainte spre lucrul care trebuia fгcut єi care-єi aєtepta realizarea. “Tвnгrul єi drгguюul asistent” voia sг єtie cвnd se va оntoarce doctorul O’Neill la catedra lui.

— Am auzit cu toюii despre tragedie, bineоnюeles, єi mi-e foarte clar de ce vreюi sг vindeюi — toate amintirile de aici...

Nimic nu-i este clar, gвndi John.

Dar tranzacюia оi bгga оn buzunar o sumг frumuєicг: 188.000 de dolari. Femeia de la Agenюie оncercг sг-i explice lui John despre obligaюiile de taxг єi se strгdui sг-i vвndг “o investiюie mult mai bunг, e drept puюin mai departe, dar pe o bucatг de pгmвnt care este sigur cг-єi va spori valoarea оn urmгtorii zece ani”.

John o minюi, spunвndu-i cг avocaюii lui se ocupau deja de afacerea asta.

Lucrurile din casг оi mai aduseserг o sumг surprinzгtoare — 62.000 de dolari, dar e drept cг tatгl lui Mary оi lгsase niєte cгrюi vechi єi valoroase єi douг tablouri de preю. Mobila familiei ei includea niєte antichitгюi, un lucru la care John nu gвndise niciodatг pвnг atunci. Pentru el, mobila fusese оntotdeauna doar ceva care umplea spaюiile unei case єi atвt. Fondul pe care оl depuseserг la Colegiu pentru educaюia gemenilor se ridica la 33.000 de dolari. Mai era єi renta McCarthy de la mama lui John, оn contul cгreia Banca оi оmprumutг 56.000 de dolari. Micul lor portofoliu de acюiuni se ridica la 28.900 de dolari. Conturile de la Banca la care Mary depusese aєa de chibzuit оn toюi acei ani оi mai aduseserг 31.452 de dolari. Aproape 30.000 de dolari mai rгmгseserг оncг din bursa ce i se acordase la plecarea оn Irlanda, bani pe care nu-i transferase la Banca Irlandezг, pгstrвndu-i оntr-un cont cu dobвndг mare, pe care

Fundaюia оl acceptase. Salariul lui, din care se extrгseserг toate reюinerile, a mai ridicat suma cu 16.000 de dolari.

Prietenii єi asociaюii nu remarcaserг decвt suprafaюa activitгюii lui, considerвnd-o “un semn bun al revenirii la normal”.

Cea mai delicatг parte a tranzacюiilor au constituit-o discuюiile cu Serviciul pentru Taxe Interne єi vвnzarea farmaciei, care fusese proprietatea familiei mamei lui de douг generaюii оncoace. Max Dunn a spus cг оnюelege reticenюele lui John de a face publicг vвnzarea єi apoi “chiar vreau sг pгstrez numele de McCarthy deasupra uєii”. Din оmprumuturi fгcute оn familie, Dunn veni cu suma de 78.000 de dolari ca platг єi fu de acord cu o prelungire de un an la plata taxelor de interes —pe care, de altfel, John nu intenюiona sг le mai ridice vreodatг. Tot ceea ce voia el erau cei 78.000 de dolari. Bani gheaюг!

Reuєi sг adoarmг vigilenюa Serviciului pentru Taxe Interne cu plata unei sume mai mult simbolice de 5.000 de dolari єi cu o scrisoare de la contabilii care se ocupau de afacerile lui, оn care se explica cг, datoritг unei tragedii personale єi a problemelor clientului lor, era nevoie de un oarecare timp pentru a pune la punct problema taxelor. Serviciul, impresionat de ceea ce i se оntвmplase lui John єi nedorind sг-єi facг reclamг proastг, acordг o amвnare de єase luni.

Оn ziua оn care pгrгsi Highland Park оn combi-ul lui, John avea ascunєi оn spatele maєinii, оntr-o cutie protejatг asiguratг contra incendiului, оn care odatг оєi юinuse testamentul єi actele de proprietate, aproape 500.000 de dolari. Maєina era plinг ochi cu aparatura laboratorului lui personal, ambalatг cu atenюie, peste care pusese єi computerul. Cele douг valize cu haine au trebuit asigurate cu centura pe scaunul din faюг, de lвngг el.

Prietenii au acceptat povestea cu faptul cг voia sг gгseascг “un loc undeva, mai departe de toate amintirile...”

Tвrziu, оn aceeaєi searг, оєi lua cina la aproape 550 de kilometri distanюг de locul pe care оncetase sг-l mai numeascг “acasг”, оntr-un restaurant la marginea єoselei, ce mirosea a ulei rвnced. Alesese o masг de la care putea vedea afarг maєina parcatг єi remarcг stratul de praf care оi dгdea un aer obosit. Asta era bine. Pe bara din faюг оncг se mai vedea o micг adвnciturг, opera lui Mary de cвnd оncercase odatг sг scoatг maєina dintr-o parcare оn faюa unui magazin alimentar. John pгrгsi localul fгrг sг-єi termine masa єi nici nu-єi mai amintea macar ce anume comandase.


Дата добавления: 2015-11-13; просмотров: 43 | Нарушение авторских прав


<== предыдущая страница | следующая страница ==>
Fintan Craig Doheny 1 страница| Fintan Craig Doheny 3 страница

mybiblioteka.su - 2015-2024 год. (0.033 сек.)