Prevederi legale. Începerea urmăririi penale constituie o parte importantă a fazei de urmărire penală

Читайте также:

Începerea urmăririi penale constituie o parte importantă a fazei de urmărire penală. Începerea urmăririi penale marchează declanşarea procesului penal, proces în care îşi dau aportul organele de urmărire penală, procurorul, judecătorul de instrucţie şi sunt implicate părţile procesului penal (partea acuzării şi partea apărării) şi alte persoane participante la procesul penal.

Fiecare fază a procesului penal are în desfăşurarea sa o limită iniţială şi o limită finală. Aceste limite sunt determinate de actele ce marchează momentul declanşării şi epuizării fazei respective.

În această primă fază a procesului penal un rol deosebit îl constituie principiul operativităţii activităţii organului de urmărire penală. Acest principiu nu îşi găseşte o reglementare expresă în legislaţia procesual-penală, însă el urmăreşte „constatarea la timp şi în mod complet a faptelor ce constituie infracţiuni, precum şi educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor şi a reglementărilor de conveţuire socială”. Obligativitatea primirii şi examinării plîngerilor sau a denunţurilor cu privire la infracţiuni, de către organele de urmărire penală, caracterizează nemijlocit rolul activ şi operativitatea acestor organe. Practica judiciară a demonstrat că prezentarea întîrziată la locul comiterii infracţiunii deseori duce la imposibilitatea stabilirii elementelor de fapt (probele) care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei infracţiunii, la imposibilitatea identificării făptuitorilor şi constatarea vinovăţiei lui, precum şi la stabilirea altor împrejurări importante pentru justa soluţionare a cauzelor penale.

Modul de înregistrare a infracţiunilor se prevede în Instrucţiunea cu privire la modul de primire, înregistrare, evidenţă şi examinare a sesizărilor şi a altor informaţii despre infracţiuni (alin. 2 pct.1) aprobată prin Ordinul nr. 124 / 319/ 41/ 172 – 0/101 la 26 august 2003.

Ofiţerul de urmărire penală după înregistrarea sesizării despre comiterea infracţiunii şi verificarea informaţiei, în cazul prezenţei indicilor infracţiunii, trebuie să pornească urmărirea penală şi, călăuzindu-se de dispoziţiile Codului de procedură penală, să efectueze acţiuni de urmărire penală în vederea descoperirii ei şi depistări, examinării şi fixării probelor care confirmă sau infirmă săvîrşirea infracţiunii, să ia măsuri în vederea asigurării acţiunii civile sau a unei eventuale confiscări a bunurilor dobîndite ilicit;

De aici rezultă, că ofiţerul de urmărire penală fiind sesizat despre comiterea unei infracţiuni prin plîngere sau denunţ, concomitent cu înregistrarea sesizării sau a denunţului, efectuează acţiuni de urmărire penală în vederea descoperirii şi fixării probelor care confirmă sau infirmă săvîrşirea infracţiunii.

Urmărirea penală are ca obiect strîngerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să dispună trimiterea în judecată.

Efectuarea urmăririi penale constituie o parte importantă a fazei de urmărire penală, întrucît presupune efectuarea tuturor actelor procesuale şi procedurale necesare realizării obiectului urmăririi penale.

Din textul de lege, care reglementează obiectul urmăririi penale, rezultă implicit sarcinile acesteia, după cum urmează:

- stabilirea adevărului;

- stabilirea şi identificarea făptuitorilor şi a tuturor participanţilor la comiterea infracţiunii;

- identificarea victimei infracţiunii în vederea soluţionării laturii penale şi a laturii civile;

- analiza completă a întregii cauze penale pentru a se stabili dacă făptuitorul răspunde sau nu penal, dacă este sau nu cazul să dispună trimiterea în judecată a acestuia;

- luarea în condiţiile expres prevăzute de lege a unor măsuri procesuale de constrîngere de natură să conducă în continuare la desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.

Procesul penal trebuie să se desfăşoare fără întrerupere pînă la soluţionarea cauzei prin modurile prevăzute de legislaţia procesual-penală. În situaţii excepţionale, procesul penal poate fi suspendat. Dacă învinuitul sau inculpatul este dispărut, se ascunde de organul de urmărire penală, urmărirea penală poate continua şi în lipsa acestuia. În aceste cazuri organul de urmărire penală înaintează procurorului propuneri, pentru dispunerea investigaţiilor în vederea găsirii învinuitului. Procurorul examinînd raportul organului de urmărire penală, dispune prin ordonanţă motivată căutarea învinuitului.

În timpul desfăşurării urmăririi penale se întreprind o serie de activităţi procesuale şi procedurale pentru a se constata şi demonstra vinovăţia sau nevinovăţia bănuitului sau învinuitului.

Urmărirea penală ca primă fază a procesului penal are ca acte ce marchează limita iniţială – ordonanţa de începere a urmăririi penale, iar limita finală o constituie rechizitoriul, ca act de sesizare a instanţei de judecată şi ordonanţa prin care procurorul dispune scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale sau clasarea cauzei penale.

Deci limita finală a fazei de urmărire penală o constituie terminarea urmăririi penale, la care organul de urmărire penală, după ce a apreciat şi a administrat toate probele necesare în cauza penală, pregăteşte un raport, care împreună cu dosarul penal este înaintat procurorului pentru ca acesta să se pronunţe potrivit legii.

Ţinînd cont de importanţa acestui moment şi pentru a cunoaşte că urmărirea penală a fost începută, legea procesual-penală prevede necesitatea fixării acesteia în anumite forme scrise.

Organul de urmărire penală sesizat despre comiterea unei infracţiuni sau pregătirea pentru săvîrşirea infracţiunii, dispune începerea urmăririi penale, în cazul în care din cuprinsul actului de sesizare sau a actelor de constatare rezultă elementele infracţiunii şi nu există vre-o circumstanţă care ar exclude urmărirea penală.

Motivele şi temeiurile începerii urmăririi penale

Drept motiv de pornire a urmăririi penale îl constituie actul de sesizare a organului de urmărire penală despre săvîrşirea sau pregătirea pentru săvîrşirea unei infracţiuni prevăzute de legea penală.

Existenţa doar a unor motive legale, privind pornirea urmăririi penale, nu sunt suficiente pentru pornirea urmăririi penale. Plîngerea şi denunţul ca act de sesizare a organelor de urmărire penală, poate să corespundă tuturor cerinţelor formale şi cu toate acestea ele pot fi insuficiente ca temei de pornire a urmăririi penale.

Drept temei de pornire a urmăririi penale îl poate constitui împrejurările ce indică săvîrşirea infracţiunii sau o faptă din care rezultă elementele infracţiunii. Aceasta presupune existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii şi existenţa unor circumstanţe sau împrejurări ce înlătură caracterul penal al faptei, eliberarea de răspundere sau de pedeapsa penală. În asemenea cazuri urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită nu mai poate fi continuată şi se va dispune încetarea ei.

Sintagma „rezultă elementele infracţiunii” presupune o concluzie bazată pe o presupunere raţională reieşind din datele iniţiale privind săvîrşirea unei infracţiuni.

Pentru începerea urmăririi penale nu se cer date privind cunoaşterea tuturor elementelor infraţciunii, fiind suficiente informaţiile ce caracterizează două elemente ale infracţiunii:

a) obiectul infracţiunii;

b) latura obiectivă a infracţiunii.

Astfel, urmărirea penală începe „în rem” adică în privinţa faptului infracţiunii, nefiind necesară cunoaştere persoaneei făptuitorului. Numai cînd făptuitorul şi identitatea acestuia se cunosc cu precizie odată cu fapta, urmărirea penală începe şi „in personam”, adică în privinţa unei persoane concrete.

În cazul în care fapta nu prezintă un pericol social grav sau făptuitorul la momentul desfăşurării urmăririi penale nu mai este social periculos şi a săvîrşit o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă pentru prima dată (art.55 C.P.) ofiţerul de urmărire penală poate înainta procurorului propuneri motivate privind liberarea de răspundere penală, cu tragerea la răspundere administrativă.

Organul de urmărire penală sesizat în modul prevăzut de art.262 şi 273 Cod de procedură penală dispune prin ordonanţă începerea urmăririi penale, care constituie actul de începere a urmăririi penale.

Modele de acte: (model 1)

„CОNFIRM”

începerea urmăririi penale pe cauza penală nr._____________________________________

„DISPUN”

Conducerea urmăririi penale pe cauza penală procurorului procuraturii __________________

_______________________________________

Procuror________________________________

semnătura

„ _____” „_______________” 200______

ora _____ min ______

ORDONANŢĂ

de începere a urmăririi penale

mun. Chişinău “11”noiembrie2007

locul emiterii data emiterii

Ofiţerul de urmărire penală din cadrul SUP a CPs Botanica mun. Chişinău, locotenent de poliţie Iurie Cuciug, examinînd în temeiul art. 262 alin. (1) pct.1 CPP, art. 263 şi art. 265 CPP, plîngerea victimei Croitoru Olga înregistrată la data de 10 noiembrie 2007 sub nr. 213 în R 1,-

A CONSTATAT:

Pe data de 10 noiembrie 2007, aproximativ la ora 23 şi 30 min., din faţa blocului nr. 11 din str. Cuza Vodă, mun. Chişinău, persoane necunoscute au sustras pe ascuns autoturismul de model Şcoda Felicia, anul fabricaţiei 1998, numărul de înmatriculare C HC 123, care aparţine cet. Croitoru Olga, cauzîndu-i un prejudiciu în sumă de 64.000 lei.

Examinînd materialele acumulate şi din datele existente, rezultă o bănuială rezonabilă că a fost săvîrşită o infracţiune prevăzută de art. 195 alin. (2) Cod penal.

Ţinînd cont de cele expuse, conducîndu-se de prevederile art. 57 alin. (2) pct.1 CPP, art. 55 alin. (4) CPP, în temeiul art. 274 alin. (1) şi (3) CPP şi în conformitate cu prevederile art. 255 CPP,-

DISPUNE:

1. Începerea urmăririi penale cu privire la săvîrşirea infracţiunii de sustragere (însuşire) în proporţii deosebit de mari a bunurilor proprietarului, conform elementelor infracţiunii prevăzute de art. 195 alin. (2) Cod penal.

2. De informat victima despre decizia luată.

Ofiţer de urmărire penală

locotenent de poliţie ______________ Iurie Cuciug

semnătura

Notă: Copia ordonanţei a fost expediată procurorului la „11”noiembrie2007

Ofiţer de urmărire penală

locotenent de poliţie ______________ Iurie Cuciug

semnătura

(model 2)

ORDONANŢĂ

de fixare a termenului de urmărire penală

mun. Chişinău “11”noiembrie2007

locul emiterii data emiterii

Procurorul procuraturii sect. Botanica mun. Chişinău, consilier juridic de rangul II Tudor Gheorgheştean, examinînd materiale înregistrate la data de 10 noiembrie 2007 sub nr. 213 în R-1, precum şi ordonanţa ofiţerului de urmărire penală din cadrul SUP a CPs Botanica mun. Chişinău, locotenent de poliţie Iurie Cuciug, privind începerea urmăririi penale,-

A CONSTATAT:

Examinînd materialele acumulate şi din datele existente, rezultă o bănuială rezonabilă că a fost săvîrşită o infracţiune prevăzută de art. 195 alin. (2) Cod penal.

Ţinînd cont de cele expuse, conducîndu-se de prevederile art. 52 alin. (1) pct. 7 CPP, în temeiul art. 259 CPP şi art. 274 alin.(3) CPP şi în conformitate cu prevederile art. 255 CPP,-

DISPUNE:

1. De fixat termenul rezonabil de urmărire penală pînă la „11” decembrie 2007.

2. De informat victima despre decizia luată.

Procurorul procuraturii

sect. Botanica mun. Chişinău,

consilier juridic de rangul II ______________ Tudor Gheorgheştean

semnătura

(model 3)

„CОNFIRM”

începerea urmăririi penale pe cauza penală nr.______________________________________

„DISPUN”

Conducerea urmăririi penale pe cauza penală procurorului procuraturii ________________

Procuror___________________________________________________________________________

semnătura

„ _____” „________________” 200______

ora _____ min ______

ORDONANŢĂ

de începere a urmăririi penale

mun. Chişinău “14”noiembrie 2007

locul emiterii data emiterii

Ofiţerul de urmărire penală din cadrul SUP a CPs Botanica mun. Chişinău, locotenent de poliţie Ghenadie Butnari, examinînd în temeiul art. 262 alin. (1) pct.1 CPP, art. 26 CPP şi art. 265 CPP, plîngerea victimei Petruşca Igor, înregistrată la data de 12 noiembrie 2007 sub nr. 711 în R -1,

A CONSTATAT:

Pe data de 11 noiembrie 2007, aproximativ la ora 20 şi 30 min., cet. Bîzga Ion Vasile în apropierea barului „Barza Albă” situat pe str. Cocorilor 9, mun. Chişinău, în baza relaţiilor ostile cu cet. Petruşca Ion, apărute spontan după întrebuinţarea în comun a băuturilor alcoolice, i-a aplicat lovituri cu pumnii şi cu picioarele peste diferite părţi ale corpului, cauzîndu-i fractură a mandibulei, coastelor 1, 3 şi 5 şi excoreaţii pe găt şi faţă.

Examinînd materialele acumulate: raportul de constatare medico-legală nr. 43 din 12 noiembrie 2007 şi din datele existente, rezultă o bănuială rezonabilă că a fost săvîrşită infracţiunea, prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod penal.

DISPUNE:

1. Începerea urmăririi penale conform elementelor infracţiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal cu privire la săvîrşirea infracţiunii: vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale, care nu este periculoasă pentru viaţă, comisă de către cet. Bîzga Ion Vasile, a.n. 20.02. 1974, domiciliat în mun. Chişinău str. Cuza Vodă 12, ap. 19, şomer.

2. De informat victima despre decizia luată.

Ofiţer de urmărire penală

locotenent de poliţie _____________ Ghenadie Butnari

semnătura

Notă: Copia ordonanţei a fost expediată procurorului la “14”noiembrie2007

Ofiţer de urmărire penală

locotenent de poliţie _______________ Ghenadie Butnari

semnătura

(model 4)

ORDONANŢĂ

de fixare a termenului de urmărire penală

mun. Chişinău “14”noiembrie2007

locul emiterii data emiterii

Procurorul procuraturii sect. Botanica mun. Chişinău, consilier juridic de rangul II Tudor Gheorgheştean, examinînd în temeiul art. 262 alin. (1) pct.1 CPP, art. 263 CPP şi art. 265 CPP, plîngerea victimei Petruşca Igor înregistrată la data de 12 noiembrie 2007 sub nr. 711 în R -1, precum şi ordonanţa ofiţerului de urmărire penală din cadrul SUP a CPs Botanica mun. Chişinău, locotenent de poliţie Ghenadie Butnari, privind începerea urmăririi penale,-

A CONSTATAT:

Pe data de 11 noiembrie 2007, aproximativ la ora 20 şi 30 min. cet. Bîzga Ion Vasile, în apropierea barului „Barza Albă” situat pe str. Cocorilor 9, mun. Chişinău, în baza relaţiilor ostile cu cet. Petruşca Ion, apărute spontan după întrebuinţarea în comun a băuturilor alcoolice, i-a aplicat lovituri cu pumnii şi cu picioarele peste diferite părţi ale corpului, cauzîndu-i fractură a mandibulei, coastelor 1, 3 şi 5 şi excoreaţii pe găt şi faţă.

Ţinînd cont de cele expuse, conducîndu-se de prevederile art. 52 alin. (1) pct. 7 CPP, în temeiul art. 259 CPP şi art. 274 alin. (3) CPP RM şi în conformitate cu prevederile art. 255 CPP,-

DISPUNE:

1. De fixat termenul rezonabil de urmărire penală pînă la „14”decembrie2007.

2. De informat victima despre decizia luată.

Procurorul procuraturii

sect. Botanica mun. Chişinău,

consilier juridic de rangul II ______________ Tudor Gheorgheştean

semnătura

DESFĂŞURAREA URMĂRIRII PENALE

Prevederi legale

Urmărirea penală, ca faza a procesului penal presupune desfăşurarea unui mare volum de activităţi necesare realizării obiectului şi scopului procesului penal stipulat în art. 1 Codul de procedură penală şi concretizat în strîngerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunii, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

În partea specială a Codului de procedură penală sunt prezentate cronologic instituţiile şi activităţile specifice fazei de urmărire penală, care în mod logic încep cu sesizarea organelor de urmărire penală, continuă cu începerea urmăririi penale, efectuarea acţiunilor de urmărire penală, punerea sub învinuire, prezentarea materialului de urmărire penală, terminarea urmăririi penale şi trimiterea în judecată sau altă soluţie ce rezultă din administrarea probelor în cauză.

Cu toate acestea, în cadrul acestor etape ordinea în care urmează a fi administrate probele, nu poate fi anticipată, activităţile respective au o succesiune întîmplătoare, determinată de condiţiile concrete ale fiecărei cauze penale în parte.

Deoarece o mare parte din actele de urmărire penală cum sunt: ascultarea bănuitului, ascultarea martorului, efectuarea constatărilor tehnico-ştiinţifice, medico-legale sau a expertizelor, ridicarea de obiecte sau documente, efectuarea percheziţiei, etc. au fost tratate în partea generală a cursului, în cadrul unor temei de sine stătătoare, în această parte (temă) ne vom referi pe larg numai de acele instituţii specifice urmăririi penale, la care nu s-a făcut referire anterior.

1. Efectuarea actelor de urmărire penală

Acţiunile de urmărire penală sunt efectuate de organul de urmărire penală numai după pornirea urmăririi penale în strictă conformitate cu prevederile Codului de procedură penală. De la această regulă fac excepţie, cercetarea la faţa locului (art.148 CPP) şi percheziţia corporală sau ridicarea (art. 130 CPP), care pot fi efectuate şi pînă la pornirea urmăririi penale.

În cazul în care, în incinta unei unităţi publice sau private se va efectua o acţiune de urmărire penală, atunci va fi necesar consimţămîntul conducerii sau al proprietarului acestei unităţi sau cu autorizaţia procurorului, iar în anumite cazuri prevăzute de Codul de procedură penală, cu autorizaţia judecătorului de instrucţie.

Cercetarea, percheziţia, ridicarea de obiecte şi alte acţiuni procesuale la domiciliu pot fi efectuate doar cu consimţămîntul persoanei domiciliate la adresa respectivă, sau cu autorizaţia judecătorului de instrucţie.

În cazul infracţiunilor flagrante, consimţămîntul sau autorizaţia respectivă nu sunt necesare, însă despre efectuarea acţiunilor respective este informat imediat, dar nu mai tîrziu de 24 ore, procurorul sau, după caz, judecătorul de instrucţie care urma să autorizeze acţiunea de urmărire penală respectivă.

Acţiunile de urmărire penală la sediile reprezentanţelor diplomatice şi instituţiilor asimilate acestora, precum şi în clădirile în care locuiesc membrii acestor reprezentanţe şi instituţii asimilate lor, se pot efectua numai de către procuror şi numai la cererea sau cu consimţămîntul reprezentantului diplomatic ori al conducătorului instituţiei asimilate reprezentanţei diplomatice şi în prezenţa acestora. În acest caz consimţămîntul pentru efectuarea acţiunilor de urmărire penală în condiţiile prezentului alineat se cere prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova şi aceste acţiuni se efectuează în prezenţa unui reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova.

Organul de urmărire penală este obligat să explice participanţilor la urmărirea penală drepturile şi obligaţiile lor şi despre aceasta se consemnează în procesul-verbal al acţiunii procesuale respective.

Tot odată, organul de urmărire penală este obligat să înmîneze bănuitului, învinuitului, victimei, părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile şi reprezentanţilor lor legali în scris, contra semnătură, informaţia despre drepturile de care dispun şi obligaţiile pe care le au în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală şi să dea explicaţii asupra tuturor acestor drepturi şi obligaţii.

Acţiunile de urmărire penală legate de limitarea inviolabilităţii persoanei, domiciliului, limitarea secretului corespondenţei, convorbirilor telefonice, comunicărilor telegrafice şi a altor comunicări, precum şi alte acţiuni prevăzute de lege se efectuează cu autorizaţia judecătorului de instrucţie.

Ca excepţie, acţiunile de urmărire penală sub formă de percheziţie, cercetare la faţa locului în domiciliu şi punerea bunurilor sub sechestru în urma percheziţiei pot fi efectuate fără autorizarea judecătorului de instrucţie, în baza ordonanţei motivate a procurorului, în cazurile infracţiunilor flagrante. În aceste cazuri, judecătorul de instrucţie trebuie să fie informat despre efectuarea acestor acţiuni de urmărire penală în termen de 24 ore, iar în scop de control, i se prezintă materialele cauzei penale în care sunt argumentate acţiunile de urmărire penală efectuate. În cazul în care sunt temeiuri suficiente, judecătorul de instrucţie, prin încheiere motivată, declară acţiunea de urmărire penală legală sau, după caz, ilegală.

În caz de neîndeplinire a cerinţelor legitime ale organului de urmărire penală, efectuarea silită a examinării corporale, internarea persoanei într-o instituţie medicală pentru efectuarea expertizei, luarea de probe pentru cercetare comparativă se face cu autorizarea judecătorului de instrucţie.

Drept temei pentru a începe procedura autorizării efectuării acţiunilor de urmărire penală îl constituie ordonanţa motivată a organului investit cu astfel de împuterniciri şi demersul procurorului, prin care se solicită acordul pentru efectuarea acţiunilor de urmărire penală.

În partea descriptivă a ordonanţei se descrie: fapta încriminată, indicîndu-se locul, timpul, modul săvîrşirii acesteia, forma de vinovăţie, consecinţele infracţiunii, pe baza cărora se stabilesc acţiunile de urmărire penală necesare pentru a fi efectuate, rezultatele care trebuie să fie obţinute, termenul de efectuare a acţiunilor, locul efectuării, responsabilii de executare, metodele de fixare a rezultatelor şi alte date ce au importanţă pentru adoptare de către judecătorul de instrucţie a unei hotărîri legale şi întemeiate. La ordonanţă se anexează materialele ce confirmă necesitatea efectuării acestor acţiuni.

Împotriva acţiunilor organului de urmărire penală poate înainta plîngere bănuitul, învinuitul, reprezentantul lor legal, apărătorul, partea vătămată, partea civilă, partea civilmente responsabilă şi reprezentanţii acestora, precum şi alte persoane ale căror drepturi şi interese au fost lezate de către organele de urmărire penală.

Plîngerile împotriva acţiunilor organului de urmărire penală se adresează procurorului.

Depunerea plîngerii nu suspendă exercitarea acţiunii atacate dacă persoana care efectuează urmărirea penală nu consideră aceasta necesar.

2. Actele procesuale şi procedurale ale organelor de urmărire penală.

Actele procesuale sunt manifestări de voinţă ale organelor judiciare şi ale părţilor, prin care se asigură buna desfăşurare a procesului penal. Actul procesual este instrumentul juridic prin care sunt exercitate drepturile, prerogativele şi facultăţile organelor judiciare şi subiecţilor procesuali, prin care se asigură desfăşurarea procesului penal.

Sunt, de exemplu, acte procesuale îndeplinite de organe judiciare: actul de dispunere de începerea urmăririi penale, a clasării, a scoaterii de sub urmărire penală, a punerii sub învinuire, a aplicării măsurilor preventive, dispoziţia de citare a unei persoane şi multe altele. Exemple de acte procesuale pe care le îndeplinesc părţile pot fi: introducerea plângerii de către victimă, declaraţia de participare a persoanei ca parte civilă, cererea de administrare a unor probe noi, declararea apelului etc.

Actele procedurale sunt mijloacele juridice prin care se aduc la îndeplinire sarcinile ce decurg din actele procesuale. Actele procedurale implică deci existenţa prealabilă a actelor procesuale. Acte procedurale sunt de ex.: înmânarea unei citaţii, ascultarea martorului, executarea unui mandat de aducere sau arestare, efectuarea unei percheziţii, etc. La fel ca şi actele procesuale, actele procedurale pot fi îndeplinite şi de către părţi sau alte persoane. De ex., actele desfăşurate de expert, specialist sau predarea unor obiecte şi înscrisuri, ce pot fi ca mijloace materiale de probă.

Este necesar a remarca că legislatorul nostru atribuie altă semnificaţie noţiunii de act procedural – document prin care se consemnează orice acţiune procesuală prevăzută de prezentul cod, şi anume: ordonanţă, proces-verbal, rechizitoriu, încheiere, sentinţă, decizie, hotărâre etc. (art.6 alin.(1) pct.3 CPP)

Adeseori există o identitate de denumire între actele propriu-zis procedurale şi acte-document procesual; ele se deosebesc însă, în mod esenţial, prin funcţia pe care o îndeplinesc în procesul penal. Primele sunt acte de efectuare a unor intervenţii sau operaţii privind procesul penal, celelalte sunt numai acte de constatare a modului de îndeplinire a celor dintâi (ex.: cerere orală şi cerere scrisă, hotărâre pronunţată şi hotărâre scrisă ş.a.). Având în vedre cele expuse putem pune semnul egalităţii între volumul noţiunii act procedural, în sensul atribuit de art.6 alin. (1) pct.3 CPP şi act-document procesual, în sensul atribuit de doctrină.

În desfăşurarea urmăririi penale, organul de urmărire penală, prin ordonanţă dispune asupra acţiunilor sau măsurilor procesuale.

Organul de urmărire penală conform atribuţiilor prevăzute în Codul de procedură penală dispune prin ordonanţă efectuarea următoarelor acţiuni procesuale sau măsuri procesuale:

- recunoaşterea ca parte vătămată (art. 59 alin.(2) CPP);

- recunoaşterea ca parte civilă (art.61 alin. (2) CPP) sau refuzul de a recunoaşte partea civilă (art.222 alin. (2) CPP);

- recunoaşterea ca partea civilmente responsabilă (art.73 alin. (2) CPP);

- neadmiterea unei persoane în calitate de apărător (art.70 alin.(8) CPP);

- admiterea sau neadmiterea renunţării la apărător (art.71 alin. (3) CPP);

- înlăturarea apărătorului din proces (art.72 alin. (4) CPP);

- admiterea în calitate de reprezentant legal (art.77 alin. (3) CPP) precum şi încetarea calităţii de reprezentant legal (art.77 alin. (5) CPP);

- cercetarea la faţa locului la domiciliu (art.118 alin. (2) CPP);

- examinarea corporală (art.119 alin. (1) CPP);

- exhumarea cadavrului (art.121 alin. (1) CPP);

- efectuarea percheziţiei (art.125 alin. (3) CPP);

- ridicarea de obiecte şi documente (art.126 CPP);

- sechestrarea corespondenţei (art.133 CPP) sau anularea acestei interdicţii;

- interceptarea comunicărilor (art.135 alin. (1) CPP);

- înregistrarea de imagini (art.137 CPP);

- numirea expertizelor (art.144 alin. (1) CPP);

- respingerea cererii expertului (art.150 alin. (2) CPP);

- colectarea mostrelor pentru cercetare comparativă (art.154 alin. (5) CPP);

- anexarea documentelor la dosar (art.157 alin. (2) CPP);

- recunoaşterea şi anexarea corpurilor delicte (art.158 alin. (2) CPP);

- nimicirea corpurilor delicte (art.159 alin. (2) CPP);

- reţinerea persoanei pentru a fi pusă sub învinuire (art.169 CPP);

- aducerea silită (art.199 alin. (3) CPP);

- punerea sub sechestru a bunurilor (art.205 alin. (2) CPP);

- scoaterea bunurilor de sub sechestru (art.210 alin. (2) CPP);

- aplicarea sau soluţionarea cererii de luare a măsurilor de protecţie (art.215 alin. (2) CPP);

- privind stabilirea cheltuielilor judiciare suportate (art.228 alin. (5) CPP);

- privind respingerea parţială sau totală a cererii sau demersului (art.247 alin. (2) CPP);

- privind efectuarea urmăririi de către mai mulţi ofiţeri de urmărire penală (art.256 alin. (3) CPP).

Organul de urmărire penală la efectuarea atribuţiilor sale poate adopta ordonanţe şi în alte cazuri care legea nu prevede expres ce act procedural urmează a fi întocmit (de exemplu, la dispunerea constatărilor tehnico-ştiinţifice sau medico-legale art.140, privind efectuarea unei acţiuni de urmărire penală prin delegaţie (art.258 alin. (1) CPP).

Procurorul dispune prin ordonanţă efectuarea acţiunilor de urmărire penală prevăzute de Codul de procedură penală în următoarele cazuri:

- anularea ordonanţelor ilegale şi neîntemeiate ale organului de urmărire penală şi ale procurorilor ierarhic inferiori (art.52 pct.8 CPP);

- sechestrarea corespondenţei (art.133 alin. (3) CPP);

- interceptarea comunicărilor (potrivit art.135 alin.(3) CPP);

- reţinerea învinuitului pînă la arestare (art.170 CPP);

- aplicarea măsurilor preventive (art.177 CPP);

- prelungirea, înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive;

- scoaterea bunurilor se sub sechestru (art.210 alin. (1) CPP);

- efectuarea urmăririi penale de mai mulţi ofiţeri din diferite organe de urmărire penală (art.256 alin. (2) CPP);

- determinarea locului efectuării urmăririi penale (art.257 CPP) sau competenţei unui organ de urmărire penală (art.266 CPP) sau a unor procurori (art.270 alin. (4), (5) CPP) fie a unui grup mixt de procurori şi ofiţeri de urmărire penală (art.270 alin.(7) CPP);

- conexarea sau disjungerea cauzelor penale (art. 279/1 CPP);

- suspendarea urmăririi penale (art. 287/1 CPP);

- punerea sub învinuire (art.281 CPP);

- schimbarea şi completarea acuzării (art.283 CPP);

- scoaterea de sub urmărire penală (art.284 CPP);

- încetarea urmăririi penale (art.285 alin. (4), (5) CPP);

- clasarea cauzei penale (art.286 CPP);

- reluarea urmăririi penale (art.287 alin. (1) CPP);

- anunţare în căutare a învinuitului (art.288 alin.(2) CPP);

- restituirea sau trimiterea cauzei în condiţiile art.292 CPP;

- soluţionarea cererilor în legătură cu terminarea urmăririi penale (art.295 alin.(1) CPP);

- suspendarea condiţionată a urmăririi penale (art.511 CPP);

- deschiderea procedurii de revizuire şi efectuarea cercetărilor (art.460 alin. (6) CPP).

Ordonanţa este compusă din trei părţi, trebuie să fie motivată şi să cuprindă:

- în partea introductivă - data şi locul întocmirii, numele, prenumele şi calitatea persoanei care o întocmeşte, cauza la care se referă;

- în partea descriptivă – obiectul acţiunii sau măsurii procesuale;

- în partea rezolutivă – temeiul legal al acesteia şi semnătura celui care a întocmit-o.

Ordonanţa nesemnată de persoana care a întocmit-o nu are putere juridică şi se consideră nulă. Dacă organul de urmărire penală consideră că este cazul să fie luate anumite măsuri, face propuneri motivate în ordonanţă.

În cazul în care legea prevede că o acţiune sau o măsură procesuală trebuie să fie încuviinţată, autorizată sau confirmată de procuror ori, după caz de judecătorul de instrucţie, un exemplar al ordonanţei sau al actului procesual rămîne la procuror ori la judecătorul de instrucţie.

Despre efectuarea unei acţiuni de urmărire penală se întocmeşte un proces-verbal, în timpul efectuării acestei acţiuni sau imediat după terminarea ei de către persoana care efectuează urmărirea penală.

Procesul-verbal trebuie să cuprindă:

- locul şi data efectuării acţiunii de urmărire penală;

- funcţia, numele şi prenumele persoanei care întocmeşte procesul-verbal;

- numele, prenumele şi calitatea persoanelor care au participat la efectuarea acţiunii de urmărire penală, iar dacă este necesar, şi adresele lor, obiecţiile şi explicaţiile acestora;

- data şi ora începerii şi terminării acţiunii de urmărire penală;

- descrierea amănunţită a faptelor constatate, precum şi a măsurilor luate în cadrul efectuării acţiunii de urmărire penală;

- menţiunea privind efectuarea în cadrul realizării acţiunii de urmărire penală, a fotografierii, filmării, înregistrării audio, interceptării convorbirilor telefonice şi a altor convorbiri sau executarea mulajelor şi tiparelor de urme, privind mijloacele tehnice utilizate la efectuarea acţiunii respective de urmărire penală, condiţiile şi modul de aplicare a lor, obiectele faţă de care au fost aplicate aceste mijloace, rezultatele obţinute, precum şi menţiunea că, înainte de a se utiliza mijloacele tehnice, despre aceasta s-a comunicat persoanelor care participă la efectuarea acţiunii de urmărire penală.

Dacă în cadrul efectuării acţiunii de urmărire penală s-au constatat şi ridicat obiecte care pot constitui corpuri delicte, ele cor fi descrise amănunţit în procesul-verbal, cu menţiunea despre fotografierea lor, dacă aceasta a avut loc, şi despre anexarea lor la dosar.

Procesul-verbal se citeşte tuturor persoanelor care au participat la efectuarea acţiunii de urmărire penală şi li se explică că au dreptul de a face obiecţii, iar acestea urmează să fie consemnate în procesul-verbal.

Fiecare pagină a procesului-verbal se semnează de persoana care îl întocmeşte, precum şi de persoanele care au participat la efectuarea acţiunii de urmărire penală. Dacă vreuna din aceste persoane nu poate semna sau refuză să semneze procesul-verbal, despre aceasta se face menţiune.

La procesul-verbal se anexează schiţele, fotografiile, peliculele, casetele audio şi video, mulajele şi tiparele de urme executate în cursul efectuării acţiunilor de urmărire penală.

Dacă persoana, care a participat la efectuarea acţiunii de urmărire penală, refuză să semneze procesul-verbal, despre aceasta se face menţiune în procesul-verbal, care va fi semnat pentru confirmare de către persoana care a efectuat acţiunea. Explicaţiile privind cauzele refuzului vor fi consemnate în procesul-verbal.

Dacă persoana, care a participat la efectuarea acţiunii de urmărire penală, nu poate semna procesul-verbal din cauza vreunui defect fizic, cel care întocmeşte procesul-verbal cheamă o persoană străină care, cu consimţămîntul celui care nu poate semna, certifică cu semnătura sa exactitatea conţinutului procesului-verbal.

CERCETAREA LA FAŢA LOCULUI

Дата добавления: 2015-10-30; просмотров: 162 | Нарушение авторских прав

<== предыдущая страница	\|	следующая страница ==>
Modele de acte	\|	Prevederi legale

mybiblioteka.su - 2015-2024 год. (0.058 сек.)