Corpurile delicte.

Potrivit articolului 158 C.pr.pen.„ corpurile delicte sunt recunoscute obiectele, în cazul în care există temei de a presupune că ele au servit la săvârşirea infracţiunii au păstrat asupra lor urmele acţiunilor criminale sau au constituit obiectivul acestor acţiunii precum şi bani alte valori obiecte şi documente care pot servi ca mijloace pentru descoperirea infracţiunii, constatarea circumstanţelor identificarea persoanelor vinovate sau pentru respingerea invinuiri sau atenuarea răspunderii penale.

Obiectul este un izvor al probei – mijlocul de probă, iar datele ce decurg din schimbările produse asupra lui sau din împrejurările în care a fost găsit un obiect, sunt probe.

În cele mai multe cazuri, săvîrşirea unei infracţiuni este marcată şi prin urmele lăsate pe anumite obiecte la locul faptei, prin însăşi lăsarea unor obiecte la locul săvîrşirii infracţiunii sau în apropierea acestui loc.

Denumite şi „martori muţi” ai înfăptuirii justiţiei, mijloacele materiale de probă pot furniza uneori informaţii mai exacte de cît martorii adevăraţi şi nu ridică niciodată suspiciunile relei – credinţe care poate fi întîlnite, uneori, la persoanele chemate ca martori.

Obiectul este recunoscut drept corp delict prin ordonanţa organului de urmărire penală sau prin încheierea instanţei de judecată şi anexat.

Obiectul poate fi recunoscut drept delict în următoarele condiţii (art.158 alin. 3 C.pr.pen.):

1) Dacă pin descrierea lui detailată, prin sigilare, precum şi prin alte modalităţi similare efectuate imediat pentru depistare a fost exclusă posibilitatea substituirii sau modificării esenţiale a particularităţilor şi semnelor sau a urmelor aflate pe obiect;

2) Dacă a fost dobîndit prin unul din următoarele procedee probatorii: cercetare la faţa locului, percheziţie, ridicare de obiecte, precum şi prezentate de către participanţi la proces cu ascultarea prealabilă a acestora.

Conform art.159 aliniatul 1 C.pr.pen. corpurile delicte se anexează şi se păstrează în dosar sau sînt păstrate în alt mod prevăzut de lege. Corpurile delicte care di cauza volumului sau din alte motive nu se pot păstra împreună cu dosarul trebuie fotografiate şi fotografiile anexate la procesul-verbal respectiv. Obiectele voluminoase după fotografiere pot fi sigilate şi transmise la păstrare persoanelor juridice sau fizice. În acest caz în cosar trebuie să se facă menţiunea respectivă.

Corpurile delicte şi alte obiecte ridicate se păstrează pînă ce soarta lor nu va fi soluţionată prin hotărîre definitivă a organului de urmărire penală sau a instanţei. În cazurile prevăzute de Codul de Procedură Penală, chestiunile privind corpurile delicte pot fi soluţionate pînă la terminarea procesului penal.

Substanţele explozive şi alte obiecte care prezintă pericol pentru viaţa şi sănătatea omului şi din acest motiv nu pot fi păstrate în calitate de corpuri delicte, fapt confirmat prin concluzia specialiştilor în domeniu, în baza ordonanţei organului de urmărire penală autorizate de judecătorul de instrucţie, se nimicesc prin metodele respective. În caz de urgenţă, cînd există pericol iminent pentru viaţa oamenilor, substanţele explozive pot fi nimicite, în urma concluziei specialistului, fără autorizarea judecătorului de instrucţie, cu prezentarea materialelor respective, în termen de 24 de ore, judecătorului de instrucţie pentru efectuarea controlului legalităţii acestei acţiuni procesuale.

Conform art.160 C.pr.pen. la păstrarea corpurilor delicte şi a altor obiecte, precum şi la transmiterea lor pentru efectuarea expertizei sau a constatării tehnico-ştiinţifice sau medico-legale, ori la transmiterea cauzei altui organ de urmărire penală sau instanţei judecătoreşti trebuie să fie luate măsuri pentru a preveni pierderea, deteriorarea, alterarea, atingerea sau amestecul corpurilor delicte sau a altor obiecte.

Conform art.161 C.pr.pen. pînă la soluţionarea cauzei penale procurorul în faza urmăririi penale sau după caz instanţa dispune restituirea proprietarului sau posesorului legal:

1.produsele uşor alterabile;

2.obiectele necesare acestuia pentru viaţa cotidiană;

3.animalele domestice, păsările şi alte animale care necesită îngrijire permanentă;

4.automobilul sau alt mijloc de transport, dacă acesta nu a fost sechestrat pentru asigurarea acţiunii civile în cauză penală sau a posibilei confiscări a bunurilor.

În cazul în care proprietarul sau posesorul legal al corpurilor delicte menţionate mai sus nu este cunoscut sau dacă restituirea lor este imposibilă din alte motive, ele se predau instituţiilor fiscale respective pentru a decide utilizarea, păstrarea, îngrijirea sau realizarea acestora cu transferarea echivalentului valorii lor la contul depozitar al procuraturii sau a instanţei de judecată respective.

Banii marcaţi, asupra cărora au fost îndreptate acţiunile criminale, se trec în venitul statului, iar echivalentul lor se restituie proprietarului de la bugetul de stat. La cererea victimei, echivalentul banilor recunoscuţi drept corpuri delicte poate fi restituit în temeiul hotărîrii judecătorului de instrucţie. (art. 161 al. 4 C.pr.pen.)

Conform art.162 C.pr.pen. în cadrul soluţionării cauzei în fond se rezolvă chestiunea cu privire la corpurile delicte. În acest caz:

1.Uneltele care au servit la săvîrşirea infracţiunii vor fi confixate şi predate instituţiilor respective sau nimicite;

2.Obiectele a căror circulaţie este interzisă vor fi predate instituţiilor respective sau nimicite;

3.Lucrurile care nu prezintă nici o valoare şi care nu pot fi utilizate urmează să fie distruse, iar în cazurile în care sînt cerute de persoane ori instituţii interesate, ele pot fi remise acestora;

4.Banii şi alte valori dobîndite pe cale criminală sau asupra cărora au fost îndreptate acţiunile criminale, în baza sentinţei instanţei, se restituie proprietarului sau, după caz, se trec în venitul statului. Celelalte obiecte se predau proprietarilor legali, iar dacă aceştia nu sînt identificaţi, se trec în proprietatea statului. În caz de conflict referitor la apartenenţa acestor obiecte, litigiul se soluţionează în ordinea procedurii civile. Banii marcaţi, asupra cărora au fost îndreptate acţiunile criminale, se trec în venitul statului, iar echivalentul lor se restituie proprietarului de la bugetul de stat;

5.Documentele care constituie corpuri delicte rămîn în dosar pe tot termenul de păstrare a lui sau, la solicitare, se remit persoanelor interesate;

6.Obiectele ridicate de către organul de urmărire penală, dar care nu au fost recunoscute corpuri delicte, se remit persoanelor de la care au fost ridicate.

Infinita varietate a obiectelor impune o anumite clasificarea din punctul de vedere al folosirii lor ca mijloace de probă. După criteriul legal grupele de obiecte sunt următoarele:

a)obiectele care au fost folosite sau au fost destinate ce servesc la săvârşirea infracţiunii.

b) obiecte care reprezintă produsul infracţiunii (de exemplu, lucrul însuşirii de infractor în cadrul unui furt).

c)obiecte care conţin sau poarte o urmă a faptei săvârşite.

d) orice alte obiecte care servesc la aflarea adevărului şi soluţionarea cauzei.

Corpurile delicte pot fi prezinte de părţile sau de alte persoane, dar cel mai des ele trebuie căutate de către organele judiciare în virtutea principiului rolului active şi a aflării adevărului cu ocazia cercetării la faţa locului.

Probele obţiunute cu ajutorul corpurilor delicte sunt apreciate după aceleaşi criterii ca şi probele din oricare alt mijloc de probă.

O atenţie deosebită necesită încercările de a induce în eroarea organele judiciare, când infractorul lasă la locul infracţiunii obiecte care aparţin altor persoane sau contraface unele arme în vederea derutării cercetărilor, de aceea în procesele de evaluate trebuie verificate minuţios provenienţa acestor mijloace.

Modele de acte

(model 1)

PROCES-VERBAL

Дата добавления: 2015-10-30