Prevederi legale.

Sechestrarea corespondenţei.

Sechestrarea corespondenţei poştale este stipulată în secţiunea V art.133 CPP care arată că în cazul în care există temeiuri rezonabile de a presupune că corespondenţa poştală a bănuitului, învinuitului, expediată de către ei sau expediată lor de către alte persoane poate conţine informaţii ce ar avea importanţă probatorie în cauza penală pe una sau mai multe infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave şi dacă prin alte procedee probatorii nu pot fi obţinute probe, organul de urmărire penală este în drept să sechestreze corespondenţa poştală a persoanelor indicate.

Conform aceluiaşi articol la corespondenţa poştală se referă următoarele obiecte care pot fi sechestrate: scrisori de orice gen, telegrame, radiograme, banderole, colete, containere poştale, mandate poştale, comunicări prin fax şi poşta electronică.

Despre sechestrarea corespondenţei poştale procurorul care conduce sau efectuează urmărirea penală întocmeşte ordonanţa, care este prezentată judecătorului de instrucţie sau după caz, instanţei judecătoreşti pentru autorizare, în ordonanţă trebuie să fie în particular indicate: motivele dispunerii sechestrării corespondenţei, denumirea instituţiei poştale asupra căreia se dispune obligaţiunea de a reţine corespondenţa, numele şi prenumele persoanei sau persoanelor, corespondenţa cărora trebuie să fie reţinută; adresa exactă a acestor persoane; genul corespondenţei care se sechestrează şi durata acţiunii. Prelungirea duratei sechestrării corespondenţei se efectuează în condiţiile Codului de procedură penală.

Ordonanţa despre sechestrarea corespondenţei poştale cu autorizaţia corespunzătoare se transmite şefului instituţiei poştale respective, pentru care executarea acestei ordonanţe este obligatorie.

Şeful instituţiei poştale imediat comunică organului care a emis ordonanţa despre reţinerea corespondenţei indicate în aceasta.

Sechestrarea corespondenţei poştale poate fi anulată de către organul de urmărire penală care a emis ordonanţa respectivă, de către procurorul ierarhic superior, de către judecătorul de instrucţie, după expirarea termenului de sechestru stabilit, dar în orice caz nu mai tîrziu de terminarea urmăririi penale.

Procedura examinării şi ridicării corespondenţei sechestrate este arătată în art.134 C.P.P. şi prevede următoarele acţiuni:

1. Prezentîndu-se în instituţia poştală, organul de urmărire penală aduce la cunoştinţa şefului acestei instituţii, sub semnătură, ordonanţa de examinare şi ridicare a corespondenţei, deschide şi examinează corespondenţa.

2. La descoperirea documentelor şi obiectelor, care au importanţă probatorie în cauza penală, organul de urmărire penală le ridică sau face copiile respective. În lipsa unor asemenea documente şi obiecte organul de urmărire penală dispune înmînarea corespondenţei examinate adresatului.

3. Despre fiecare examinare şi ridicare a corespondenţei sechestrate se întocmeşte proces-verbal conform prevederilor art.260-261 C.pr.pen., în care în particular se indică de către cine, unde, cînd şi genul corespondenţei care a fost examinată şi ridicată sau dispusă înmînarea adresatului, de pe care corespondenţă au fost făcute copii, ce mijloace tehnice au fost utilizate şi ce s-a depistat. Toţi participanţii şi cei prezenţi la această acţiune procedurală sînt preveniţi despre necesitatea păstrării secretului corespondenţei şi nedivulgării informaţiei cu privire la urmărirea penală şi răspunderea penală prevăzută de art.178, 315 CP. Aceasta se consemnează în procesul verbal.

Interceptarea comunicărilor.

Interceptarea comunicărilor (convorbirilor telefonice, prin radio sau altor convorbiri cu utilizarea mijloacelor tehnice) se efectuează de către organul de urmărire penală cu autorizaţia judecătorului de instrucţie, în baza ordonanţei motivate a procurorului numai în cauzele cu privire la infracţiunile grave, deosebit de grave şi excepţional de grave dacă din probele acumulate sau din materialele de investigaţie operativă rezultă o bănuială rezonabilă privind săvîrşirea acestora.(art.135 alin.1 C.pr.pen.).

În caz de urgenţă, dacă întârzierea obţinerii autorizaţiei, ar provoca prejudiciu activităţii de administrare a probelor, procurorul poate dispune, prin ordonanţă motivată, interceptarea şi înregistrarea comunicărilor, informând despre aceasta imediat, dar nu mai târziu de 24 de ore. Judecătorul de instrucţie care, în cel mult 24 de ore, se va pronunţa asupra ordonanţei procurorului şi, dacă o confirmă, va autoriza, în caz de necesitate, interceptarea în continuare, iar dacă nu o confirmă, dispune încetarea imediată a interceptărilor şi nimicirea înregistrărilor efectuate. Interceptarea comunicărilor în condiţiile legii poate fi efectuată în cazul unor ameninţări de aplicare a violenţei, de estorcare sau de comitere a altor infracţiuni împotriva părţii vătămate, martorului sau membrilor familiilor lor, la cererea acestora, în baza ordonanţei motivate a procurorului.

Interceptarea comunicărilor în cadrul urmăririi penale se autorizează pentru o durată de cel mult 30 de zile. Interceptarea poate fi prelungită în aceleaşi condiţii pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire nu poate depăşi 30 de zile. Durata totală a interceptării comunicărilor nu poate depăşi 6 luni. În orice caz, interceptarea comunicărilor nu poate dura mai mult decât până la terminarea urmăririi penale. Interceptarea comunicărilor va fi anulată înaintea expirării duratei pentru care a fost autorizată, îndată ce au dispărut motivele care au justificat-o.

Judecătorul de instrucţie, în cursul urmăririi penale, după terminarea interceptării autorizate, solicitând opinia procurorului care conduce sau efectuează urmărirea penală, în termen rezonabil, dar nu mai târziu de terminarea urmăririi penale, anunţă, în scris, persoanele ale căror convorbiri au fost interceptate şi înregistrate.

Interceptarea şi înregistrarea comunicărilor se efectuează de către organul de urmărire penală. Persoanele care sînt chemate să asigure tehnic interceptarea şi înregistrarea comunicărilor sînt obligate să păstreze secretul acţiunii procesuale, secretul corespondenţei şi poartă răspundere pentru încălcarea acestei obligaţii în conformitate cu prevederile art.178 şi 315 din CP. Despre explicarea acestor obligaţii se consemnează în procesul-verbal al interceptării.

Faptul interceptării şi înregistrării comunicărilor, este consemnat de organul de urmărire penală în proces-verbal, conform dispoziţiilor art. 260 şi 261 C.pr.pen., în care, suplimentar, este indicată autorizaţia dată de judecătorul de instrucţie, numărul sau numerele de telefon, adresa posturilor telefonice, de radio sau ale altor mijloace tehnice prin care s-au purtat convorbirile, numele persoanelor care le-au purtat dacă sînt cunoscute, data şi ora fiecărei convorbiri separate şi numărul de ordine al casetei pe care se face înregistrarea.

Comunicările înregistrate se redau integral în scris, se certifică de către organul de urmărire penală, se verifică şi se contrasemnează de către procurorul care exercită nemijlocit sau conduce urmărirea penală şi se anexează la procesul-verbal. Comunicările în altă limbă decât cea în care este desfăşurată urmărirea penală, sânt traduse de traducător. La procesul-verbal sânt anexate, de asemenea, caseta care conţine înregistrarea comunicării în original, sigilată cu sigiliul organului de urmărire penală.

Caseta cu înregistrarea comunicărilor, reproducerea în scris a acestora şi procesul-verbal al interceptării şi înregistrării comunicărilor sânt transmise, în termen de 24 de ore, procurorului, care decide care din informaţiile acumulate au importanţă pentru cauză. Casetele cu originalul înregistrării comunicărilor, însoţite de reproducerea integrală în scris a înregistrării şi de copiile de pe procesele-verbale, se transmit judecătorului de instrucţie care a autorizat interceptarea pentru păstrare în locuri speciale, într-un plic sigilat.

Instanţa judecătorească va dispune, prin încheiere sau prin sentinţă, nimicirea înregistrărilor care nu au importanţă pentru cauză. Celelalte înregistrări vor fi păstrate până la depozitarea dosarului la arhivă. Înregistrările de imagini se efectuează în condiţiile şi modalităţile de efectuare a interceptării comunicărilor, prevăzute la art.135 şi 136 C.pr.pen., care se aplică în mod corespunzător. Mijloacele de probă, dobândite în condiţiile art.135 şi 137 C.pr.pen., pot fi verificate prin expertiză tehnică dispusă de către instanţa de judecată la cererea părţilor sau din oficiu.

Permisibilitatea înregistrării unor convorbiri în vederea obţinerii de probe, în lumina art. 135 C.pr.pen. ridică problema de a şti dacă se încalcă sau nu dispoziţiile imperative cuprinse în art. 8 C.E.D.O. şi în art. 28 şi 30 al Constituţiei. Astfel, art. 8 dispune că orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi a corespondenţei sale, iar amestecul unei autorităţi publice nu este admis decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă acesta constituie o măsură care, într-o societate democratică este necesară securităţii naţionale, siguranţei publice, bunăstării economice a ţării, apărării naţionale şi prevenirii faptelor penale, protecţiei, sănătăţii sau a moralei, ori protecţiei drepturilor şi libertăţilor altuia.

Дата добавления: 2015-10-30