Prevederi legale. Recunoaşterea făptuitorului în calitate de bănuit

Recunoaşterea făptuitorului în calitate de bănuit

Persoana fizică (autorul, organizatorul, instigatorul sau complicele), subiectul infracţiunii pe parcursul procesului penal primeşte diferite calităţi procesuale. Astfel, în procesul penal cel care a săvîrşit infracţiunea are calitatea de bănuit, învinuit, inculpate, condamnat) achitat.

Calitatea procesuală de bănuit apare numai după pornirea urmăririi penale. Conform al. 1 al art. 63 din C.pr.pen. prevede expres că bănuit poate fi doar persoana fizică faţă de care există anumite probe că a săvîrşit o infracţiune, până la punerea ei sub învinuire.

Persoana poate fi recunoscută în calitate de bănuit prin unul din următoarele acte procedurale, după caz:

- procesul-verbal de reţinere;

- ordonanţa sau încheierea de aplicare a unei măsuri preventive neprivative de libertate;

- ordonanţa de recunoaştere a persoanei în calitate de bănuit.

Bănuitul, conform prevederilor codului de procedură penală, are dreptul:

- să ştie de ce este bănuit şi, în legătură cu aceasta, imediat după reţinere sau după ce i s-a adus la cunoştinţă hotărîrea despre aplicarea măsurii preventive sau recunoaşterea în calitate de bănuit, să fie informat în prezenţa apărătorului, în limba pe care o înţelege, despre conţinutul bănuielii şi despre încadrarea juridică a faptelor infracţionale de săvîrşirea cărora este suspectat;

- imediat după reţinere sau după recunoaşterea în calitate de bănuit, să primească de la persoana care l-a reţinut informaţie în scris despre drepturile de care dispune prin prezentul articol, inclusiv dreptul de a tăcea şi de a nu mărturisi împotriva sa, precum şi să primească de la organul de urmărire penală explicaţii asupra tuturor drepturilor sale;

- imediat după reţinere sau după ce i s-a adus la cunoştinţă hotărîrea de aplicare a măsurii preventive ori de recunoaştere în calitate de bănuit, să primească de la organul de urmărire penală copia de pe hotărîrea respectivă sau copia de pe procesul-verbal privitor la reţinerea sa;

- în caz de reţinere, să primească consultaţie juridică, în condiţii confidenţiale, din partea apărătorului pînă la începutul primei audieri în calitate de bănuit;

- din momentul cînd i s-a adus la cunoştinţă actul procedural de recunoaştere în calitate de bănuit, să aibă asistenţa unui apărător ales de el, iar dacă nu are mijloace de a plăti apărătorul, să fie asistat în mod gratuit de către un avocat din oficiu, precum şi, în cazurile admise de lege, să renunţe la apărător şi să se apere el însuşi;

Explicarea drepturilor şi obligaţiilor bănuitului

Organul de urmărire penală în conformitate cu prevederile art. 277 din C.pr.pen. este obligat să explice participanţilor la urmărirea penală drepturile şi obligaţiile lor şi despre aceasta se consemnează în procesul-verbal al acţiunii procesuale respective.

Organul de urmărire penală este obligat să înmîneze bănuitului în scris, contra semnătură, informaţia despre drepturile de care dispun şi obligaţiile pe care le au în conformitate cu prevederile art. 64 C.pr.pen. şi să dea explicaţii asupra tuturor acestor drepturi şi obligaţii.

Procedura audierii bănuitului

Conform art.102. C.pr.pen. „declaraţii” sînt informaţiile date în scris sau oral în cadrul procesului penal de către persoană şi care au importanţă pentru justa soluţionare a cauzei. Nu pot servi ca mijloace de probă datele comunicate de persoană dacă aceasta nu poate arăta sursa informaţiilor sale (art.102 alin. 2 C.pr.pen.).

Pornind de la faptul că bănuitul, învinuitul, inculpatul cunoaşte cel mai bine împrejurările în care a fost săvîrşită infracţiunea, legea (art.103 C.pr.pen.) a înscris declaraţiile bănuitului, învinuitului, inculpatului între mijloacele de probă în procesul penal.

Declaraţiile bănuitului constituie un drept al acestuia, şi nu o obligaţie. Acest mijloc de probă are o dublă funcţionalitate în procesul penal: pe de o parte, furnizează informaţiile necesare aflării adevărului, iar pe de altă parte, constituie prima modalitate prin intermediul căreia cel ce urmează să fie tras la răspundere penală îşi exercită dreptul la apărare.

Importanţa acestui mijloc de probă este subliniată prin obligaţia pe care o au organele judiciare de al asculta pe învinuit sau inculpat în cele mai importante momente ale desfăşurării procesului penal.

Recunoaşterea vinovăţiei de către persoana bănuită sau învinuită de săvîrşirea infracţiunii poate fi pusă în baza învinuirii doar în măsura în care este confirmată de fapte şi circumstanţe ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză (art.103 alin. 2 C.pr.pen.).

Încălcarea dispoziţiilor legale privind ascultarea bănuitului atrage sancţiunea nulităţii, deoarece prin aceasta este violat dreptul său de apărare.

Ascultarea bănuitului constituie un moment foarte important în economia procesului penal, motiv pentru care cuprinde un complex de reguli de ordin procesual şi tactic.

Deoarece la procesul penal participă organe judiciare diferite, regulile de ordin procesual sînt împărţite în reguli generale, comune atît organului de urmărire penală, cît şi instanţei de judecată şi reguli specifice pentru fiecare organ judiciar în parte.

Una din regulile generale este aceea că, atît în faza de urmărire penală ascultarea bănuitului se desfăşoară de regulă, la sediul organului judiciar şi cuprinde două etape:

a) Cît priveşte prima etapă aceasta are în vedere cunoaşterea datelor personale. Potrivit art.104 alin. 2 C.pr.pen., înainte de a fi ascultat bănuitul, el este întrebat cu privire la nume, prenume, data, luna, anul, locul naşterii, cetăţenia, studiile, situaţia militară, situaţia familială, persoanele pe care le întreţine, ocupaţia, domiciliul şi altă informaţie necesară pentru stabilirea persoanei lui în cauza respectivă. După aceea, persoana care efectuează urmărirea penală întreabă dacă acesta acceptă să facă declaraţii asupra bănuielii care i se încriminează, în cazul în care bănuitul refuză de a face declaraţii, despre aceasta se menţionează în procesul verbal al audierii. Dacă bănuitul acceptă să facă declaraţii, persoana care efectuează audierea îl întreabă dacă recunoaşte bănuiala ce i se impută şi îi propune să facă în scris explicaţii asupra acesteia, iar dacă bănuitul nu poate scrie sau refuză să scrie personal declaraţiile lui, se consemnează în procesul-verbal de către persoana care efectuează audierea.

Audierea bănuitului se face numai în prezenţa unui apărător ales sau numit din oficiu, imediat după reţinerea bănuitului dacă acesta acceptă să fie audiat (art.104 alin. 1 C.pr.pen.).

b) Etapa a doua este consacrată ascultării propriu-zise. Astfel, bănuitul, este lăsat mai întîi să declare tot ce ştie în cauza, declaraţia fiind o expunere liberă asupra împrejurărilor în care s-a săvîrşit fapta. Pe timpul expunerii persoana audiată se întrerupe numai dacă se îndepărtează în mod vădit de la subiect şi numai pentru a i se atrage atenţia să revină la aceasta. Legea interzice a i se citi sau reaminti declaraţiile date anterior în cauză, după cum nici nu poate prezenta ori citi o declaraţie scrisă de mai înainte (art.104 alin. 3 C.pr.pen.). Relatarea liberă presupune, într-un anume fel, spontaneitate, caracter care ar dispărea dacă sar permite apelarea la declaraţii anterioare. Totuşi potrivit art.104 alin. 3 C.pr.pen., bănuitul poate folosi unele însemnări pe care le deţine (amănunte dificile pentru memorizare).

În continuare, după ce bănuitul a declarat tot ce ştie în legătură cu cauza, organul judiciar pune întrebări prin care să poată obţine informaţii noi sau prin cară să verifice exactitatea celor relatate.

Potrivit art.104 alin. 7 C.pr.pen. ori de cîte ori bănuitul găseşte în imposibilitatea de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată procedează la ascultarea acestuia la locul unde se află.

Organele judiciare au obligaţia să încunoştinţeze pe bănuit înainte de a i se lua prima declaraţie, despre dreptul de a fi asistat de un apărător, consemnîndu-se aceasta în procesul-verbal de ascultare.

Legea (art.104 alin. 4 C.pr.pen.) prevede că în cursul urmăririi penale, dacă sînt mai mulţi bănuiţi fiecare este ascultat separat fără a fi de faţă ceilalţi, spre deosebire de instanţa de judecată care îi ascultă pe inculpaţi, de regulă, în prezenţa tuturor.

Se interzice categoric obţinerea declaraţiilor bănuitului prin folosirea de ameninţări, violenţe, promisiuni sau alte mijloace de constrîngere. Totodată, cu ocazia ascultării bănuitului organul judiciar trebuie să aibă în vedere şi dispoziţiile art.10 CPP potrivit căruia orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau de judecată trebuie tratată cu respectarea demnităţii umane.

Conform art.104 alin.5 C.pr.pen. declaraţiile bănuitului se consemnează în procesul-verbal al audierii, întocmit în condiţiile art.art. 260 – 261 C.pr.pen.

Declaraţia bănuitului dată în cursul urmăririi penale se consemnează în scris de către organul de urmărire. Astfel consemnată, declaraţia se citeşte bănuitului, iar dacă cere, i se dă s-o citească, asigurîndu-i-se posibilitatea de a verifica exactitatea celor scrise. Dacă bănuitul este de acord cu conţinutul declaraţiei, o semnează pe fiecare pagină şi la sfîrşit. Cînd nu poate sau refuză să o semneze, se face menţiune în declaraţia scrisă. Declaraţia scrisă este semnată şi de organul de urmărire penală care a procedat la ascultarea bănuitului ori de preşedintele completului de judecată şi de grefier, precum şi de interpret, atunci cînd declaraţia a fost luată printr-un interpret.

În cazul în care bănuitul revine asupra vreuneia din declaraţiile sale anterioare sau are de făcut completări, rectificări ori precizări în privinţa lor, acestea se consemnează şi se semnează în condiţiile art.art. 260-261 C.pr.pen..

Conform art. 479 C.pr.pen. audierea bănuitului minor se efectuează în condiţiile art. 104 C.pr.pen. şi nu poate depăşi mai mult de 2 ore fără întrerupere, iar în total nu poate depăşi 4 ore pe zi. La audierea bănuitului minor participarea apărătorului şi a pedagogului sau psihologului este obligatorie.

Дата добавления: 2015-10-30