Procedura audierii martorului

Ascultarea martorului se desfăşoară în două etape:

a) Astfel, în prima etapă organul judiciar stabileşte identitatea martorului, întrebîndu-l despre nume, prenume, adresa, etate, ocupaţie. În caz de alibi în privinţa identităţii martorului, aceasta se constată prin alt mijloc de probă (art.105 alin. (3) C.pr.pen.). Se verifică apoi dacă martorul are vreun interes în cauză, fiind întrebat dacă este rudă a vreunuia dintre părţi şi în ce raporturi se află cu acestea (art.105 alin. (7) C.pr.pen.). Dacă cel audiat este soţ sau rudă apropiată cu bănuitul, învinuitul sau inculpatul, i se pune în vedere că nu este obligat să depună ca martor.

Un aspect specific ascultării martorului în instanţa de judecată, este cel privitor la faptul, că înainte de a se trece la ascultarea propriu – zisă, martorul va depune următorul jurămînt: „Jur că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu” (art.108 alin. (1) C.pr.pen.).

După depunerea jurămîntului, martorul este prevenit despre răspunderea penală pentru declaraţii false (art.108 alin. (2) C.pr.pen.). Despre depunerea jurămîntului şi prevederea privitor la răspunderea penală pentru declaraţii false se face menţiune în procesul-verbal, martorul semnînd pentru conformitate (art.108 alin. (3) C.pr.pen.).

Martorii care, din motive de conştiinţă sau confesiune, nu depun jurămîntul vor rosti următoarea formulă: “Mă oblig să spun adevărul şi să nu ascund nimic din ceea ce ştiu”.

b) A doua etapă constă în ascultarea propriu-zisă a martorului. Potrivit art.109 alin. 1 C.pr.pen., mai întîi martorului i se aduce la cunoştinţă obiectul cauzei şi i se arată care sînt faptele şi circumstanţele pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor, cerîndui-se să declare tot ce ştie în legătură cu acestea.

Martorul este obligat să declare tot ce ştie cu privire la faptă şi făptuitor. După ce şi-a încheiat relatarea liberă, i se pun întrebări cu privire la faptele şi circumstanţele care trebuie constatate în cauză, cu privire la persoana părţilor, precum şi în ce mod a luat cunoştinţă despre cele declarate. Nu se admite punerea întrebărilor sugestive sau care nu se referă la premisa probelor şi care în mod evident urmăresc scopul insultării şi umilirii persoanei audiate (art.109 alin. (2) C.pr.pen.).

Ascultarea martorului se face separat, aceştia neputînd prezenta ori citi declaraţii scrise de mai înainte; (pot folosi însă, însemnări asupra amănuntelor greu de reţinut). Eventualele reveniri, completări, rectificări sau precizări făcute de martor în cursul ascultării vor fi consemnate, după ce martorul va semna din nou.

Consemnarea declaraţiei

Organul judiciar consemnează în scris cele declarate de martor, după care îi citeşte declaraţia, sau la cererea acestuia, îi permite s-o citească personal. Cînd este de acord cu conţinutul declaraţiei, martorul o semnează pe fiecare pagină şi la sfîrşit: dacă nu poate sau refuză să semneze, se face menţiune despre aceasta în declaraţia scrisă. Declaraţia va fi semnată şi de organul judiciar precum şi interpret (dacă a participat). Declaraţiile martorului audiat se consemnează integral în procesul-verbal întocmit conform prevederilor art. 260-261 C.pr.pen..

Дата добавления: 2015-10-30