|
Regulatoarele se clasifică după diferite principii(moduri):
1. după tipurile de energie utilizată: electrice
hidraulice
pneumatice
2. după eroarea de funcţionare: statice
astatice
3. după modele matematice: liniare
neliniare
4. după prezenţa semnalului în timp: continue
discontinue
5. după modul de utilizare sau neutilizare a energiei (cu sau fără surse)
regulatoare directe
regulatoare indirecte
6. după parametrul reglat: regulatoare a presiunii, temperaturii, a nivelului.
Legile tipice de reglare
|
Pentru regulatorul continuu se utilizează următoarele legi de reglare:
1) algoritm de reglare proporţională (reglator proporţional)
U(t) = kp E(t) – legea proporţională, kp – parametru de acord 2) algoritm de reglare cu acţiune integratoare
U(t) = - legea integratoare, Ti – parametru de acord
3) algoritm de regare cu acţiune derivativă
UD(t) = TD - legea derivativă , TD – parametru de acord
P, I, D, PI, ID, PD, PID – ultimile patru fiind legi combinate.
|
|
Metode de acordare a regulatoarelor
Sînt mai multe metode de acordare a regulatoarelor:
a) metode analitice
b) metode grafice
c) metode experimentale
Pentru a acorda legile de reglare vom utiliza metode experimentale.
Metoda Ziegler-Nichols – ea prezintă o procedură experimentală de acordare a regulatorului la procesul industrial (obiect) sau la modelul procesului. Se utilizează schema bloc a sistemului:
|
|
-
Pentru a acorda parametrii optimali ai P, PI, PID vom utiliza expresiile empirice:
Regulatorul P are parametrul KPopt = 0,5 Kper
Regulatorul PI are parametrul KPopt = 0,45 Kper; TIopt = 0,8 Tcr
Regulatorul PID are parametrul KPopt = 0,75 Kper; TIopt = 0,6 Tcr ; Td opt = Kd opt =(0,1.....0,125)Tcr ; Tp ≈ (0,1... 0,125)TD
Дата добавления: 2015-10-21; просмотров: 170 | Нарушение авторских прав
<== предыдущая страница | | | следующая страница ==> |
Obiecte de reglare | | | Capitolul III |