Prevederi legale. Efectuarea percheziţiei.

Efectuarea percheziţiei.

În cursul investigaţiilor legate de comiterea infracţiunilor efectuarea percheziţiei dobândeşte, adeseori, importanţă decisivă, deoarece prin intermediul acestei activităţi se asigură strângerea nu numai a mijloacelor de probă a căror existenţă e cunoscută, ci şi a unor noi mijloace de probă necesară soluţionării cauzelor penale.

Percheziţia reprezintă activitatea procedurală prin mijlocirea căreia se urmăreşte descoperirea şi ridicarea, din anumite locuri sau de la anumite persoane, a obiectelor ori înscrisurilor ce conţin sau poartă urme ale unei infracţiuni şi care pot servi la aflarea adevărului.

De regulă, prin efectuarea acestei activităţi se urmăreşte descoperirea urmelor şi obiectelor ce prezintă interes în vederea stabilirii împrejurărilor săvârşirii infracţiunii, a identificării infractorului, a asigurării reparării prejudiciului material, a descoperirii celor ce se sustrag de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei, a descoperirii cadavrelor şi persoanelor dispărute.

Percheziţia poate contribui la rezolvarea cauzelor penale prin obiectele şi înscrisurile pe care le poate scoate la iveală şi care pot avea relevanţă în elucidarea unor aspecte ale cauzei penale. În practică, efectuarea percheziţiei se poate impune cel mai frecvent în cazul unor infracţiuni, a căror latură obiectivă se caracterizează prin elementul „deţinere”.

Făcând abstracţie de natura infracţiunii, obiectele ce sânt căutate cu ocazia percheziţiei pot fi situate în una din următoarele categorii:

- obiectele ce constituie produs al infracţiunii, cum ar fi, de pildă, bunurile sustrase, cele primite sau oferite în cazul dării şi luării de mită;

- obiectele care au servit sau au fost destinate săvârşirii infracţiunii (mijloace, instrumente, materiale care au folosit la comiterea unei infracţiuni sau care urmează să primească o asemenea destinaţie);

- obiectele ce reprezintă urme ale infracţiunii precum şi cele ce conţin astfel de urme;

- obiectele a căror deţinere este interzisă de lege (arme, substanţe explozive etc.) sau a căror deţinere este îngăduită numai în anumite limite;

- persoanele care se sustrag de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei, persoanele dispărute, cadavrele;

-orice obiecte de natură a servi la stabilirea împrejurărilor comiterii infracţiunii sau la identificarea infractorului.

Organul de urmărire penală este în drept să efectueze percheziţie dacă din probele acumulate sau din materialele de investigaţie operativă rezultă o presupunere rezonabilă că într-o anumită încăpere ori într-un alt loc sau la o anumită persoană se pot afla instrumente ce au fost destinate pentru a fi folosite sau au servit ca mijloace la săvîrşirea infracţiunii, obiecte şi valori dobîndite de pe urma infracţiunii, precum şi alte obiecte sau documente care ar putea avea importanţă pentru cauza penală şi care prin alte procedee probatorii nu pot fi obţinute. (art.125 alin.(1) C.pr.pen.) Percheziţia poate fi efectuată şi în scopul descoperirii unor persoane căutate, precum şi a unor cadavre umane sau de animale.

Temei juridic de efectuare a percheziţiei este ordonanţa motivată a organului de urmărire penală, care trebuie să fie autorizată de judecătorul de instrucţie (art.125 alin.(3) C.pr.pen.).

În caz de delict flagrant, percheziţia poate fi efectuată în baza unei ordonanţe motivate fără autorizaţia judecătorului de instrucţie, urmând ca acestuia să- i prezentate imediat, dar nu mai târziu de 24 de ore de la terminarea percheziţiei, materialele obţinute, indicând motivele efectuării ei. Judecătorul de instrucţie verifică legalitatea acestei acţiuni procesuale.

În cazul constatării faptului că percheziţia a fost efectuată legal, judecătorul de instrucţie confirmă rezultatul acesteia prin rezoluţie. În caz contrar, prin încheiere motivată, recunoaşte percheziţia ca fiind ilegală.

O problemă distinctă este reglementarea locului percheziţiei. Conform art.125 alin.(1) C.pr.pen. este efectuată în încăpere sau într-un alt loc. Doctrina procesual-penală a stabilit că pot fi percheziţionate atât încăperile de locuit (casă, apartament) cât şi încăperile auxiliare (beciurile, hambarele şi alte construcţii gospodăreşti). Potrivit art.6 alin.(1) pct.11 C.pr.pen. prin domiciliu trebuie de înţeles locuinţă sau construcţie destinată pentru locuirea permanentă sau temporară a unei sau a mai multor persoane (casă, apartament, vilă, cameră la hotel, cabină pe o navă maritimă sau fluvială), precum şi încăperile anexate nemijlocit la acestea, constituind o parte indivizibilă (verandă, terasă, mansardă, balcon, beci, un alt loc de uz comun.

De asemenea pot fi percheziţionate încăperile şi construcţiile organizaţiilor, instituţiilor, întreprinderilor şi a altor persoane juridice. Percheziţia unui lot de pământ (a împrejurimilor) este, de regulă, parte integrantă a percheziţiei încăperilor (curtea casei). Percheziţia terenului poate fi efectuată atunci când terenul în cauză se află în posesia cetăţenilor (vilă, grădină, livadă etc.). Dacă lotul în cauză nu satisface această cerinţă, atunci se efectuează nu altceva decât cercetarea terenului.

Potrivit reglementării procesuale, este oprit de a efectua ridicări de obiecte sau documente ori a face percheziţii în timpul nopţii cu excepţia cazurilor ce nu suferă amânare. În opinia legislatorului, expresia „în cazurile ce nu suferă amânare” are un sens mai larg decât sintagma „în cazul unui delict flagrant”, incluzând în sine şi ultima, deoarece, după cum deja s-a precizat Constituţia nu poate întra în problemă de detaliu. Caz ce nu suferă amânare - pericolul real că se vor pierde sau distruge probele, că bănuitul sau învinuitul se poate ascunde în încăperea suspectată ori că se vor comite alte infracţiuni (art.6 alin.(1) pct.6 C.pr.pen.).

Astfel, percheziţia în timpul nopţii poate fi efectuată în afară de cazul unui delict flagrant şi ca continuarea percheziţiei după orele, începută pe timp de zi, precum şi cazul când există pericol de dispariţie a mijloacelor materiale de probă.

Când sânt cunoscute atât natura obiectelor, cât şi locul unde se află sau persoana care le deţine, acestea pot fi obţinute prin efectuarea unei activităţi distincte de percheziţie - ridicarea de obiecte şi înscrisuri.

Efectuarea ridicării.

Ridicarea urmăreşte identificarea şi ridicarea de la persoanele care le deţin a obiectelor şi înscrisurilor ce servesc ca mijloc de probă pentru descoperirea unei infracţiuni şi a făptuitorilor, dovedirea vinovăţiei acestora şi asigurarea tragerii lor la răspundere penală.

Importanţa majoră a ridicării de obiecte şi înscrisuri, prin care practic se administrează o parte din mijloacele de probă, rezidă în faptul că aceşti „martori muţi”, cum au fost numite sugestiv, ştiu să „vorbească” şi să prezinte uneori date mai exacte şi complete decât martorii adevăraţi, ce pot fi de rea-credinţă ori influenţaţi de diverşi factori în depoziţiile lor. Desigur, nu se poate exclude şi posibilitatea ca unele mijloace de probă din categoria celor la care s-au făcut referiri să fie contrafăcute sau alterate intenţionat de cei interesaţi, pentru a duce organul de urmărire penală la concluzii eronate.

Organul de urmărire penală este în drept să ridice obiectele sau documentele care au importanţă pentru cauza penală dacă probele acumulate sau materialele de investigaţie operativă indică exact locul şi persoana la care se află acestea (art.126 alin.(1) C.pr.pen.).

Ridicarea de documente ce conţin informaţii care constituie secret de stat, comercial, bancar, precum şi ridicarea informaţiei privind convorbirile telefonice se fac numai cu autorizaţia judecătorului de instrucţie. Ridicarea de obiecte sau documente în alte situaţii, este efectuată în baza ordonanţei motivate a organului de urmărire penală. La efectuarea percheziţiei sau ridicării de obiecte şi documente trebuie să fie asigurată prezenţa persoanei la care se face percheziţia sau ridicarea ori a unor membri adulţi ai familiei acesteia, ori a celor care reprezintă interesele persoanei în cauză. Dacă prezenţa acestor persoane este imposibilă, se invită reprezentantul autorităţii executive a administraţiei publice locale.

Ridicarea de obiecte şi documente sau percheziţia în încăperile instituţiilor, întreprinderilor, organizaţiilor şi unităţilor militare se efectuează în prezenţa reprezentantului respectiv. Persoanele la domiciliul cărora care se efectuează percheziţia sau ridicarea de obiecte şi documente, precum şi specialiştii, interpreţii, reprezentanţii, apărătorii, au dreptul să asiste la toate acţiunile organului de urmărire penală şi să facă în legătură cu aceasta obiecţii şi declaraţii care vor fi consemnate în procesul-verbal.

Este interzis de a efectua ridicări de obiecte şi documente sau de a face percheziţii în timpul nopţii, cu excepţia cazurilor de delict flagrant. În baza ordonanţei de efectuare a percheziţiei sau de obiecte şi documente cu autorizaţia judecătorului de instrucţie, persoana care efectuează urmărirea penală este în drept să intre în domiciliu sau în alte încăperi.

Procedura percheziţiei şi ridicării. Până la începerea percheziţiei sau ridicării de obiecte şi documente, reprezentantul organului de urmărire penală este obligat să înmâneze, sub semnătură, persoanei la care se face percheziţia sau ridicarea copia de pe ordonanţa respectivă. La ridicarea de obiecte şi documente, după prezentarea ordonanţei, reprezentantul organului de urmărire penală cere să i se predea obiectele sau documentele care urmează a fi ridicate, iar în caz de refuz purcede la ridicarea lor forţată. Dacă obiectele sau documentele ce urmează a fi ridicate lipsesc la locul indicat în ordonanţă, persoana care efectuează urmărirea penală este în drept să facă percheziţie, motivând necesitatea efectuării acesteia.

După prezentarea ordonanţei, reprezentantul organului de urmărire penală cere să i se predea obiectele şi documentele menţionate în ordonanţă. Dacă obiectele şi documentele căutate se predau benevol, persoana care efectuează urmărirea penală se limitează la ridicarea acestora, fără a mai efectua alte măsuri de investigaţii. Toate obiectele şi documentele ridicate, sânt prezentate tuturor persoanelor care participă la percheziţie sau ridicării. Obiectele şi documentele descoperite în timpul percheziţiei sau ridicării, a căror circulaţie este interzisă de lege, trebuie ridicate, indiferent de faptul dacă au sau nu legătură cu cauza penală.

În cadrul percheziţiei sau ridicării de obiecte şi documente, persoana care efectuează urmărirea penală, are dreptul să deschidă încăperile şi depozitele încuiate dacă proprietarul refuză să le deschidă benevol, evitându-se deteriorarea nejustificată a bunurilor. Pe parcursul percheziţiei pot fi utilizate mijloace tehnice, fapt ce va fi menţionat în procesul-verbal.

Organul de urmărire penală este obligat să ia măsuri pentru a nu da publicităţii circumstanţele privitor la viaţa intimă a persoanei, constatate în legătură cu efectuarea percheziţiei sau ridicării. Persoana care efectuează urmărirea penală are dreptul să interzică persoanelor aflate în încăpere sau la locul unde este efectuată percheziţia, precum şi persoanelor care au intrat în această încăpere sau au venit în acest loc, să plece ori să comunice între ele sau cu alte persoane până la terminarea percheziţiei. În caz de necesitate, încăperea sau locul unde se efectuează percheziţia pot fi luate sub pază.

În localurile misiunilor diplomatice, inclusiv în localurile în care locuiesc membrii misiunilor diplomatice şi familiile lor, percheziţia sau ridicarea se poate efectua numai de către procuror şi numai la cererea sau cu consimţămîntul statului străin, exprimate de şeful reprezentanţei diplomatice ori de conducătorul instituţiei asimilate reprezentanţei diplomatice şi în prezenţa acestora. Consimţămîntul pentru efectuarea acţiunilor de urmărire penală în condiţiile prezentului alineat se cere prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova şi aceste acţiuni se efectuează în prezenţa unui reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova. Percheziţia sau ridicarea de obiecte şi documente în localurile misiunilor diplomatice este efectuată conform prevederilor Codului de Procedură Penală.

Reprezentantul organului de urmărire penală care efectuează percheziţia sau ridicarea de obiecte şi documente întocmeşte un proces-verbal potrivit dispoziţiilor art. 260 şi 261 C.pr.pen.

Dacă, o dată cu procesul-verbal, este întocmită o listă specială a obiectelor şi documentelor ridicate, acestea sânt anexate la procesul-verbal. Procesul-verbal al percheziţiei sau ridicării trebuie să conţină menţiunea că celor prezenţi le-au fost explicate drepturile şi obligaţiile lor prevăzute de CPP, precum şi declaraţiile făcute de aceste persoane.

În privinţa obiectelor şi documentelor care urmează a fi ridicate trebuie să se menţioneze dacă au fost predate benevol sau ridicate forţat, precum şi în ce loc şi în ce împrejurări ele au fost descoperite. Toate obiectele şi documentele ridicate trebuie să fie enumerate în procesul-verbal sau în lista anexată, indicându-se exact numărul, măsura, cantitatea, elementele lor caracteristice şi, pe cît e posibil, valoarea lor.

Dacă, în timpul percheziţiei sau ridicării, s-au comis acţiuni de încălcare a ordinii de către persoanele la care se efectua percheziţia sau ridicarea sau de către alte persoane, ori s-au făcut încercări de a distruge sau a ascunde obiectele sau documentele căutate, reprezentantul organului de urmărire penală va consemna în procesul-verbal aceste acţiuni, indicând totodată şi măsurile întreprinse de el.

Procesul-verbal de percheziţie sau ridicare este adus la cunoştinţă tuturor persoanelor care participă la efectuarea acestor acţiuni procesuale şi sânt prezente la efectuarea lor, fapt care este confirmat prin semnătura fiecăreia dintre ele.

Obiectele şi documentele ridicate trebuie, pe cât e posibil, să fie împachetate şi sigilate chiar la locul percheziţiei sau ridicării, despre ce se face menţiune în procesul-verbal respectiv. Pachetele sigilate sânt semnate de persoana care a efectuat percheziţia sau ridicarea. Copia de pe procesul-verbal al percheziţiei sau ridicării este înmânat, contra semnătură, persoanelor la care au fost efectuate aceste acţiuni procesuale sau unui membru adult al familiei lor, iar în cazul absenţei lor - reprezentantului autorităţii executive a administraţiei publice locale şi li se explică dreptul şi modul de contestare a acestor acţiuni procesuale.

Dacă percheziţia sau ridicarea s-a efectuat în sediul unei întreprinderi, instituţii, organizaţii sau unităţi militare, copia de pe procesul-verbal se înmânează reprezentantului acestora.

Дата добавления: 2015-10-30