Fintan Craig Doheny 32 страница

La naiba cu viaюa,

La naiba cu Papa!

Din Cвntecele Noii Irlande

John stгtea оn spatele maєinii blindate. Printr-o crгpгturг subюire оn oюelul de lвngг el, putea vedea peisajul de afarг, totul verde єi iarгєi verde оn lumina dimineюii. Era frig, iar metalul era rece la atingere. Scaunul nu era tapiюat. Pгrintele Michael єi bгiatul ocupau locurile din faюa lui. Copilul adormise ghemuit cu capul sprijinit de preot. Єoferul єi un оnsoюitor оnarmat din faюг alcгtuiau o pereche taciturnг — tineri cu feюele roєii єi aspre, оmbrгcaюi оn uniforme verzi militгreєti, amвndoi bruneюi, amвndoi ciudat de ageri оn miєcгri єi оn оntreaga atitudine, de parcг ar fi ascultat mereu cuvintele unui vorbitor nevгzut, care оi avertiza cг aveau sг urmeze lucruri teribile.

O altг maєinг blindatг mergea cam la o sutг de metri оn faюa lor, оn timp ce alte douг оi urmau. Toate trei erau pline de oameni. Deasupra primei maєini din spatele lor era montat un lansator de rachete.

Herity nu mai dгduse nici un semn de ultima datг cвnd оl vгzuse оndreptвndu-se spre Оnchisoarea Kilmainham єi nici pгrintele Michael, nici ceilalюi nu puturг sau nu vrurг sг spunг unde plecase acesta.

Pгrintele Michael se aplecг оn faюг, miєcвndu-l puюin pe bгiat єi smulgвnd de la el un mormгit somnoros. Preotul vorbi єoferului, dar John nu reuєi sг desluєeascг cuvintele, deєi rгspunsul se auzi clar єi tare оn toatг maєina:

— Mergem pe drumul cel mai sigur posibil, pгrinte. Dramul lung este deseori оn zilele noastre cel mai scurt.

Pгrintele Michael dгdu din cap afirmativ єi se lгsг iar pe spate оn scaunul lui.

Maєina blindatг sгrea єi icnea оn locurile cu hвrtoape. Drumul єerpuia urcвnd spre dealuri, dezvгluind, din cвnd оn cвnd, prin cвte o spгrturг оn peretele gros de conifere, un fragment ireal de albastru din Marea Irlandei, sau case єi coєuri fumegвnde. Pete de gheaюг luceau pe asfalt єi caldarвm. Era o priveliєte de o asemenea sгnгtoasг splendoare, оncвt оi produsese lui John un soi de tulburare electricг, stвrnind оn O’Neill - Cel din Interior scвnceli cavernoase, mici юipete єi ameninювnd cu urletul acela teribil, care aєtepta acolo оn peєterile negre ale minюii lui. Nu era normal ca priveliєtea aceea, оntinsг departe pвnг la mare, sг fi rгmas intactг. Ar fi trebuit sг existe urme pe pгmвnt, urme care sг spunг lumii cг vechea Irlandг nu mai este. Altfel..., ce rost avusese totul?

Єoferul se оntoarse spre tovarгєul lui єi-i spuse ceva. John nu auzi decвt patru cuvinte undeva spre sfвrєitul frazei, pronunюate mai tare din cauza zgomotului fгcut de maєina ce ambala оnainte de a se angaja оn urcarea unei pante.

—...dar nimic de acum...

Cele patru cuvinte pronunюate оn finalul unei fraze, repetarea lor fгrг nici un alt cuvвnt dupг, i se pгru deodatг lui John a fi o etichetг verbalг aplicatг pe noua Irlandг. Acest gвnd оl potoli pe O’Neill - Cel din Interior єi-l lгsг pe John singur sг reflecteze. Dar nimic de acum..

Nici cг se putea gгsi o expresie mai potrivitг pentru timpurile acelea. Nimic nu mai venea dupг acum.

Oamenii crezuserг odatг cг pot rezolva orice problemг, fie ea єtiinюificг sau de altг naturг, dacг se aєeazг la lucra cu persistenюг scrupuloasг єi bunгvoinюг, cu rгbdare nederanjatг de trecerea timpului. Cel puюin acela fusese modul єtiinюific de a gвndi. Dar nimic de acum...

Ce putea face el la Laboratorul din Killaloe? Oare temerile оntunecate ale lui Doheny se vor dovedi reale? Nu era posibil aєa ceva! Se gвndi la despгrюirea lui de Doheny оn dimineaюa aceea. Era foarte оntuneric оnainte de ivirea zorilor єi frig оn birou. Lumina de deasupra mesei de lucra a lui Doheny forma o insuliюг galbenг оn marea de gri din jur. Doheny era ocupat cu semnarea unui maldгr de acte pe care apoi le dгdea, unul cвte unul, unui bгtrвn ce aєtepta lвngг masг оn picioare. Omul era оn vвrstг, aplecat de spate єi mвnuia hвrtiile cu mвinile lui pline de noduri єi vene proeminente, aranjвndu-le meticulos pe masг оnainte sг plece cu ele. Nici un cuvвnt nu trecu de la un bгrbat la celгlalt оn tot acest timp.

John оєi fгcu de lucru, miєcвndu-se prin birou, uitвndu-se la pozele de pe perete, privindu-le de foarte aproape оn lumina puюinг. Se opri la una anume, prins de misterul imaginii — o tгbliюг pe un zid de cгrгmidг, ale cгrei litere erau pe jumгtate єterse. Оncercг sг reconstituie mesajul:

DACГ AVE FORMAT PRE CRОM EXPLO IN MIDARI SAU ACT TI TEROR E, SUNA BE FAS 65-l55. ASIG CON DENTAL TE TOT L.

Remarcвnd atenюia acordatг de John fotografiei, Doheny spuse:

— O pгstrez drept amintire. Оn general vorbind a fost inutilг, vorbe оn loc de acюiuni concrete. Numai vorbe єi foarte puюine lucruri fгcute. Cu toate acestea, mesajul este acolo, iar conducгtorii Ulsterului єi-au pus mari speranюe оn el. Fapt e cг reprezintг o interesantг comparaюie cu problema noastrг actualг. Textul completat cu literele care lipsesc spune:

“Dacг aveюi informaюii despre crime, explozii, intimidгri sau activitгюi teroriste, sunaюi la Belfast 65-l55. Asigurгm confidenюialitate totalг”.

John se оntoarse єi privi cгtre Doheny, simюind cum ceva оn el se rгscoalг la auzul cuvintelor acelora. Activitгюi teroriste!

— Єi Nebunul ne-a trimis un mesaj din care lipsesc anumite elemente, spuse Doheny. Fгcu un gest cu capul оnspre fotografie. Plгcuюa aceasta a fost folositг оn Derry. Belfastul era punctul central pentru strвngerea de informaюii.

John vorbi rar, оn vreme ce оncг se uita fix la fotografie. Activitгюi teroriste...

— Informaюii ca cele despre oameni de felul lui Joseph Herity?

— Єi despre ei, єi despre ceilalюi din Ulster. Nu prea erau multe sг-i deosebeascг, mai ales dacг te aflai de partea cealaltг єi юi se оntвmpla sг fii юinta gloanюelor єi bombelor lor.

John se оntoarse оncet, abandonвnd cu greu fotografia. Doheny оl privi de jos, aєezat cum era pe scaun, iar оn ochi оi juca o luminiюг de umor cinic. Omul, ce stгtea acolo sub lumina galbenг, semгna atвt de izbitor cu o jucгrie uriaєг єi pгroasг — cu un urs de pluє. Dimineaюa pгta cu gri fereastra din spatele lui.

— Erau atunci acolo оnjur de єaizeci de mii de suflete, spuse Doheny. Acum... Nu cred sг mai fi rгmas mai mult de patru sau cinci mii de bгrbaюi оn oraє єi-n оmprejurimi. Un oraє moare fгrг femei.

John оєi drese glasul, dar de vorbit nu vorbi.

— Ceea ce юine un oraє оn viaюг este comerюul, continuг Doheny. Dar comerюul depinde de viaюa familiei. Un oraє..., aruncг o privire grгbitг spre poza din spatele lui John, un oraє e un loc pentru meєtuєugari, proprietari de magazine, comis-voiajori єi alюii ca ei. Dar femeia este inima comerюului citadin. Un bгrbat singur e оmpins оnapoi spre pгmвnt, sг-єi gгseascг оmbucгtura оn югrвna goalг єi sг redescopere ce оnseamnг sг fii soю єi tatг de familie. Ciudate cuvinte! Soю єi tatг...

John privi pe deasupra cгutгturii pгtrunzгtoare a lui Doheny, spre rama ferestrei.

— Fotografia aceea color din dreapta este un instantaneu al aceleiaєi plгcuюe, vгzute de peste rвu spuse Doheny. Vezi? Pata aceea micг, albг. Nu s-ar putea citi aєa departe nici dacг textul ar fi complet.

John se оntoarse єi privi fotografia — un studiu al vechiului oraє Derry, cu zidurile lui de piatrг ciobite єi brгzdate de conflictele secolelor, pietre de un brun murdar, ridicвndu-se deasupra Rвului Foyle..., єi mai jos, оntr-o parte, micul dreptunghi alb cu minusculele lui litere negre.

— Cei ce-au mai rгmas acolo refuzг sг plece, spuse Doheny. Dar cum єi salariul nu mai are acum nici un rost, pвnг la urmг vor pleca єi ei. Єtii, John, salariul este temelia existenюei familiale — sursг de оntreюinere, hranг, оmbrгcгminte, distracюii. Acum, te оntreb, John, cвte activitгюi dгtгtoare de venit, deci єi de salariu, mai crezi tu cг existг azi оn Derry?

John se оntoarse spre Doheny єi privirea lui sfredelitoare:

— Nu multe...

— La ce folosesc mesajele incomplete? Оntrebг Doheny. Dar, ce vrei, e vorba de fantezia noastrг literarг care mai persistг оncг.

John se оndepгrtг de perete, ocolind masa de lucru єi se aєezг pe scaunul tare. Ceva оn acele fotografii era molipsitor! Simюea rгceala єi duritatea scaunului de sub el. Privirea lui Doheny оl urmгrea cu o expresie neschimbatг.

John se gвndea la acea discuюie, оn vreme ce se uita afarг prin crгpгtura subюire din oюelul maєinii blindate. Convoiul traversa o lungг porюiune pe care creєtea o rгchitг оnaltг, din care fusese tгiatг o parte, apoi aєezatг оn cгpiюe curate, acoperite cu niєte foi mari de plastic de culoare оnchisг. Оn vвrful fiecгrei cгpiюe, peste plastic, era pusг o piatrг. Scena era aєa de obiєnuitг, de banalг, cг iar оl simюi pe O’Neill - Cel din Interior revoltвndu-se оnгuntru.

Pгrintele Michael se оntoarse brusc єi-l privi.

— Ia uite, оncг se mai taie rгchita, spuse John.

Pгrintele Michael vorbi оncet ca sг nu deєtepte copilul adormit lвngг el:

— Barajul hidroelectric de la Ardnacrusha a fost demult aruncat оn aer. Nu mai avem decвt staюiile de ars turba єi nu sunt mulюi azi care sг vrea sг facг munca asta.

John remarcг faptul cг preotul purta acum, pe sub sutanг, o jachetг gri, cu gвtul desfгcut оn v єi nasturi albi. Оєi schimbase pгlгria lui neagrг cu boruri largi cu o єapcг neagrг. Jacheta avea cam aceeaєi culoare cu cea purtatг de un portar bгtrвn єi єtirb, pe care John оl vгzuse оn curtea spitalului. Doheny оl lгsase acolo singur cu omul acela, pretextвnd cг “merge sг vadг de ce оntвrzie atвt maєinile...”

Jacheta bгtrвnului fusese оmpletitг de mвnг, din lвnг groasг єi avea оn texturг acele mici imperfecюiuni, pe care doar mвna omului le poate produce. John se aєezase pe o balustradг de piatrг, pгtruns de frigul umed al dimineюii. Deasupra capetelor lor, cerul era pгtat cu albastru curat єi ceaюa se ridica. Atenюia lui John se tot оntorcea la omul acela bгtrвn, ce stгtea acolo оn picioare, liniєtit ca un cвine de pazг єi slab ca o umbrг оn jacheta lui gri.

Mвinile neveste-si au оmpletit jacheta aia, se gвndi John. Chiar оn momentul оn care acest anume gвnd trecea prin capul lui, bгtrвnul оєi оnfгєurг mai strвns jacheta оn jurul trupului sгu slab ca sг se apere de frig. Jachetei оi lipsea un nasture оn partea de jos єi nu se оnchidea foarte bine parte peste parte. Arгta prгfuitг, uzatг, ca єi cum n-ar fi fost niciodatг spгlatг, iar John se gвndi: Bгtrвnul гsta cautг atingerea mвinilor nevestei оn acest obiect fгcut de degetele ei.

Auzi єoapta lui O’Neill - Cel din Interior: N-a mai rгmas nimic atins odinioarг de Mary?

Lacrimile оi arserг ochii.

Bгtrвnul privi оn altг parte, cгtre locul de unde se auzea gгlгgie undeva оn afara curюii, оєi aplecг puюin capul sг asculte, iar atunci cвnd оєi оntoarse din nou privirea ea nu mai semгna cu cea a unui cвine de pazг. Era doar o faюг bгtutг de vreme, cu o gurг fгrг dinюi єi ochi fгrг expresie — atвta tot. Vorbi cu voce spartг:

— Matale veniєi cu popa гla?

— Exact.

— Sг-i spui sг nu cate sг оnceapг pe aici pe la noi cu Biserica lui єi cu slujbele, cг-i fac sutana aia guler єi-l sugrum cu ea de оncearcг mгcar

John fu uimit de forюa amarг din vocea aceea bгtrвnг, o forюг care оnsг nu urca єi-n ochii goi, care nici gura nu o atingea, ca єi cum gaura aia єtirbг nu era decвt un difuzor fгrг viaюг pentru un mesaj ce venea de undeva din adвnc.

— Nu vrei ca pгrintele Michael sг slujeascг? Оntrebг John.

— Sг slujeascг! Bгtrвnul scuipг cu nгduf pe pietrele pavajului, apoi vorbi cu o voce pierdutг, de parcг acel unic cuvвnt оl istovise peste poate:

— Eu mi-s doar un om bгtrвn, zilele mele оs duse de-acum єi puterea mea vвnturatг. Nu mai e оn mine nici vlagг, nici viaюг, iar la slujbг n-am ce cгta, cг acolo m-ar duce gвndul la Fiona mea, cum stгtea ea оngenuncheatг sг se roage mereu. Focul se оntoarse оn vocea lui asprг. Єi la ce-o folosit rugгciunile ei? Na, iatг-mг, singur cuc!

John оl simюi pe O’Neill - Cel din Interior ascultвnd liniєtit єi fascinat vorbele amare ieєite din gura aceea єtirbг єi bгtrвnг.

— Eu mi-s nгscut la miez de noapte єi am darul vedeniei — vгd umbrele morюilor, spuse bгtrвnul. Dacг-mi mijesc bine ochii єi mг uit drept оntr-un loc atвt cвt trebuie, o vгd pe bгtrвnica mea stвnd lвngг foc, ca vie o vгd, gгtindu-mi fiertura de dimineaюг!

Bгtrвnul miji ochii єi se uitг lung peste оntinderea curюii. Vocea aproape cг i se redusese la o єoaptг:

— Nu-i ca atunci cвnd оюi aduci aminte de vechi dureri. Alea le poюi da uitгrii, sг єtii matale. Asta e o jale care nu mai trece. Durerea asta nu-юi dг pace. E aici, оn scгfвrlie єi nu se domoleєte decвt оn pгmвnt. Dгdu uєurel din cap. Єi poate nici acolo...

Doheny se оntoarse chiar atunci, mergвnd cu paєi mari dinspre intrarea de sub arcadг. Avea un mers ciudat de viguros pentru un bгrbat atвt de masiv. Bгtrвnul оl salutг leneє:

— Tocmai оi culeg оn drum pe pгrintele Michael єi pe bгiat, spuse Doheny. Оntr-un minut sunt aici. Юi-ai trecut vremea cu o poveste de-a moєului Barry?

John dгdu afirmativ din cap. Doheny оl bгtu pe bгtrвn pe umгr.

— Du-te acum la intrare, Barry, оi spuse. Fг-ne cu mвna cвnd vezi cг se apropie ceilalюi. Venim єi noi imediat.

Doheny i se adresг lui John, оn timp ce оl conducea cu privirea pe bгtrвnul care se оndepгrta:

— Existг printre noi unii care trгiesc cu speranюa rгzbunгrii. Оi aruncг lui John o privire grгbitг. Unii pierduюi оn disperare, alюii recurgвnd la plгcerile care le-au mai rгmas: bгutura, drogul, hidoase parodii sexuale, оn care nu existг speranюa unor descendenюi. Fгcu semn cu capul оnspre bгtrвnul care se postase de pazг оn centrul intrгrii de sub arcadг, cu ochii оndreptaюi spre dreapta. Barry nu vrea altceva decвt sг-l оntвlneascг pe Nebun єi sг-i punг o singurг оntrebare: “Eєti mulюumit de ce-ai fгcut?” Єidin nou Doheny оl privi pe John. Cei mai mulюi dintre noi am depгєit pragul oboselii. Оєi drese glasul єi John crezu cг va scuipa, dar Doheny оnghiюi. Fiecare din noi are calea lui proprie de a evita realitatea. Dacг am fi forюaюi sг-i facem faюг оn fiecare zi a existenюei noastre, am оnnebuni cu toюii.

Din direcюia strгzii, se auzi huruitul mai multor maєini. Bгtrвnul se aplecг оn faюг sг le vadг. Doheny spuse:

— Rгzbunarea lui O’Neill presupun cг a fost modalitatea lui de a refuza realitatea, iar pentru teroriєtii care l-au nenorocit, bomba aceea a constituit o altг modalitate, a lor, de a evita aceeaєi realitate. Єi din nou оl privi pe John. O privire fixг. Chiar vei оntвlni la unii un strop de simpatie pentru sгrmanul Nebun, pentru O’Neill.

John оєi frecг gвtul, incapabil sг-єi smulgг privirea din ochii lui Doheny.

— Dacг omul nu gгseєte alternativг la disperarea lui, оntr-o zi explodeazг, crapг..., spuse Doheny. De-ar fi sг ne referim la modelele oferite de strгmoєii noєtri, de exemplele date de Bisericг єi Stat, de familie — toate pline de violenюг, de furie єi de durere... Doheny se оntoarse spre intrare. Ahhh! Uite cг au sosit!

John privi єi el оntr-acolo єi-l vгzu pe bгtrвn fгcвnd semn cu mвna. Оn arcada porюii se vedea o maєinг blindatг de un verde militar.

— Cвnd ajungi la Killaloe, spuse Doheny, spune-le sг-юi dea niєte haine cumsecade. Mгcar sг te simюi bine оn ele.

Pe drumul spre Killaloe, оn maєina aceea blindatг, John refгcu оn minte, iar єi iar, scena ciudatг din curtea spitalului... bгtrвnul Barry, Doheny... Era ca єi cum o scenг de teatru fusese pregгtitг special pentru el. Dar оn ce scop? Iar o partidг de vвnгtoare оn cгutarea lui O’Neill?

O’Neill - Cel din Interior rгmгsese potolit acolo unde se afla. Nici un oftat, nici o єoaptг, nici mгcar ecourile юipetelor єi nici urletul de lup flгmвnd. Acela era cel mai teribil dintre toate — urletul.

Bгtrвnul din curte оl impresionase єi John simюea compasiune pentru el. Era acelaєi soi de compasiune pe care o simюea єi pentru O’Neill. Ambii suferiserг aceeaєi tragedie. Єi ce putea face bietul bгtrвn? Sг pгzeascг o uєг de spital? Sг-i facг mici servicii lui Doheny? Ca sг-єi umple zilele... pвnг murea... singur. John nu-єi imaginase existenюa unor astfel de bгtrвni оn Irlanda єi nici pe cea a copiilor precum bгiatul tгcut.

Lacrimi se scurgeau pe obrazul lui tras. Оnchise ochii peste ele. Cвnd оi redeschise, оntвlni privirea preotului care se uita la el peste spгtarul scaunului.

John bгtu uєurel cu palma оn scaunul de lвngг el:

— Pгrinte, nu vrei sг te aєezi lвngг mine?

Оncetiєor, ca sг nu-l trezeascг pe bгiat, pгrintele Michael se desprinse єi alunecг afarг din scaun, aєezвndu-se lвngг John, dupг ce оl оmpinse puюin din cauza unui viraj strвns fгcut tocmai atunci de maєinг.

— Ce s-a оntвmplat, John?

— Vrei sг-mi asculюi confesiunea, pгrinte? єopti John.

Оn sfвrєit! se gвndi preotul. Оncг din prima clipг cвnd оntвlnise privirea lui John, acolo lвngг lac, оn prima lor zi оmpreunг, preotul avusese premoniюia acestui moment — capul acela ciudat de chel, chipul chinuit, acum acoperit de barbг..., dar ochii, ochii оncг mai ardeau de un foc teribil.

— Sigur, fiule.

John aєteptг pвnг ce pгrintele оєi gгsi sacul sub scaun єi se pregгti de ritual. Se simюea calm, mai calm decвt fusese vreodatг de cвnd... de cвnd... De fapt, nu-єi amintea sг fi fost aєa de calm оn viaюa lui.

Pгrintele Michael se aplecг peste el:

— De cвnd nu te-ai mai spovedit, fiule?

Оntrebarea оl descumpгni pe John. El nu se spovedise niciodatг. John Garrech O'Donnell nu pronunюase niciodatг cuvintele care-i stгteau acum pe vвrful limbii. Le pronunюг:

— Iartг-mг pгrinte, fiindcг am pгcгtuit!

— Bine, fiule. Cum ai pгcгtuit?

— Pгrinte... Оl port pe John Roe O’Neill оn mine.

O expresie goalг puse stгpвnire pe chipul preotului. Єopti cu vocea asprг:

— Eєti... eєti O’Neill?

John se holbг la el. De ce nu оnюelegea preotul гsta ce-i spunea el?

— Nu, pгrinte. Eu sunt John O'Donnell. Dar оl port pe O’Neill оn mine.

Ochii preotului erau acum mari de fascinaюia momentului. Оnvгюase psihologia de la un bun iezuit, pгrintele Ambrose Dreyfus, doctor оn medicinг, expert оn Freud єi Jung, оn Adler єi Reich єi оn permutaюiile dintre ei. Conceptul schizofreniei nu-i era nici el strгin. Dar asta! Enormitatea... pericolul...

Obiєnuinюa confesiunii оnsг оl ajutг:

— Bine, fiule. Continuг.

Sг continue? John era amuюit de uimire. Cum sг continue? Spusese tot ce era de spus. Se simюea de parcг ar fi fost o femeie violatг, care purta оn pвntece pruncul vinovatului, iar un ginecolog o оntreba: “Єi ce alte simptome mai ai?”

Cвnd vгzu cг John nu rгspunde, pгrintele Michael оntrebг:

— Vrea O’Neill sг se spovedeascг prin tine?

John simюi cumplita agitaюie din interior, оnceputul unui urlet. Nu! Оєi duse palmele la urechi, deєi єtia cг nimic nu-l putea apгra de urletul acela de durere inumanг.

Pгrintele Michael оi simюi confuzia єi spuse pe cel mai calm ton al vocii lui:

— Vrei sг te spovedeєti tu оnsuюi?

John se reюinu preю de cвteva bгtгi lungi de inimг єi-єi lгsг mвinile jos numai atunci cвnd simюi cг оi revenise calmul:

— Eu оnsumi, єopti el.

Pгrintele Michael se prгvгli peste John atunci cвnd, gemвnd din toate оncheieturile, maєina luг o curbг adвncг. Preotul aruncг o privire оn faюг — єoferul єi soldatul de lвngг el pгreau complet strгini de drama ce se desfгєura оn spatele maєinii. Bгiatul tгcut dormea оncг.

Cu gura aproape de urechea preotului, John єopti:

— E o povarг cumplitг, pгrinte.

Preotul simюi оn sinea lui cг trebuie sг-i dea dreptate. Un copleєitor sentiment de compasiune оi invadг toatг fiinюa. Bietul om! Оnnebunise... єi totuєi venise aici sub masca timidului єi оncгpгювnatului John O'Donnell cu dorinюa sг ajute, purtвnd оn el o creaturг bolnavг care оncerca acum sг desfacг oroarea pe care tot el o fгcuse.

— Ajutг-mг, pгrinte, implorг John.

Pгrintele Michael puse o mвnг pe capul lui John, simюind mai оntвi cum muєchii cefei оi devin rigizi, apoi cum se destind оn timp ce John cobora capul.

Cum poate fi cineva eliberat de o astfel de suferinюг? se оntrebг preotul. Ce penitenюг poate fi aplicatг? Simюea cum acea altг persoanг, O’Neill, оl aєteaptг sг vorbeascг.

— Te rog, pгrinte, єopti John din nou.

Preotul cгzu оn automatism, murmurвnd cuvintele obiєnuite de iertare si binecuvвntare. Nu mai rгmвnea decвt penitenюa. Ce penitenюг putea da el? Cum era posibil ca cineva sг ajute acea biatг creaturг umanг?

Doamne, ajutг-mг! se rugг pгrintele Michael.

Soluюia i se prezentг copleєitoare, iar el se simюi binecuvвntat. Vorbi calm:

— John, trebuie sг faci tot ce-юi stг оn putere sг gгseєti o curг pentru molima asta. Asta este penitenюa ta! Fгcu semnul crucii peste fruntea lui John, simюind cг-єi asumase personal povara purtatг pвnг acum de celгlalt. Cгrui alt preot i se ceruse vreodatг sг pгstreze un secret atвt de oribil sub sigiliul inviolabil al spovedaniei? Poate doar Crist оn persoanг sг fi cunoscut o atare povarг. Pгrintele Michael nu єtia ce sг spunг.

John stгtea tгcut єi retras, cu ochii оnchiєi єi pumnii strвnєi оn poalг. Pгrintele Michael simюea tulburarea omului de lвngг el, dar nu auzea urletul.

Una din caracteristicile cheie ale unui corp de elitг este susceptibilitatea lui faюг de cei mai puternici decвt el. Puterea elitistг este оn mod natural atrasг de o ierarhie a puterii, оn care se оncadreazг perfect єi obedient, оn momentul оn care i se promite recompensa prin beneficii personale. Iatг! Acesta este cгlcвiul lui Achile al oricгrei armate, poliюii sau birocraюii din lume.

— Jost Hupp

Rupert Stonar, cвinele politic de pazг, pus sг vegheze asupra cercetгrii de la Huddersfоeld, stгtea оn picioare, chiar sub un spot luminos, оn laboratorul lui Hupp. Lumina fгcea sг strгluceascг obiectele de sticlг de pe masa de lвngг el єi trimitea reflexe roєiatice оn pгrul lui blond, mereu оn dezordine. Expresia figurii оi era parcг sгpatг оn stвncг.

Era trecut de miezul nopюii, dar Hupp nu єtia cвt era ceasul exact. Оl lгsase pe noptierг cвnd fusese chemat de urgenюг єi nici nu avusese mгcar timp sг se uite la orг. Un soldat al Marinei Regale, un tip dur, pe care Hupp nu-l mai vгzuse niciodatг, оl escortase pвnг la laborator єi-l lгsase la nici doi paєi de Stonar, care оl aєtepta. Nu mai era nimeni altcineva оn оncгpere. Hupp se simюea dezavantajat aєa, оn halat єi papuci.

Оn momentul оn care soldatul se pregгtea sг pгrгseascг camera, Stonar spuse:

— Pune pe cineva de pazг la uєг єi spune sг nu intre nimeni aici.

— Da, domnule!

Hupp de un lucru era ferm convins — nu-i plгcea deloc uitгtura dispreюuitoare din ochii de un albastra spгlгcit ai lui Stonar. Pe holuri єi la parter vгzuse foarte mulюi militari, reprezentвnd toate armele, iar lui Hupp оi displгcea єi acest lucra, dar оєi pгstrг sentimentele pentru el.

— Ce se оntвmplг? Оntrebг Hupp.

— Vг aflaюi оntr-o fazг criticг a cercetгrilor, spuse Stonar. Cвt de criticг?

De unde aflase Stonar asta? se оntrebг mirat Hupp. Spuse:

— N-ar fi mai bine dacг aюi discuta cu Wycombe-Finch sau cu doctorul Beckett?

— Dar de ce nu-mi sugerezi sг stau de vorbг cu doctorul Ruckerman? Pвnг una alta, nu e el cel care a realizat un studiu exhaustiv asupra muncii de cercetare оn acest institut?

Va sг zicг Stonar єtia єi ce a adus Ruckerman cu el, оєi dгdu seama Hupp. Chestia asta ar putea deveni periculoasг. Spuse:

— Ruckerman ar fi o foarte bunг alegere. Apropos, unde e?

— O sг fie adus la mine atunci cвnd eu voi fi dispus єi pregгtit sг-l primesc.

— Dar de ce tocmai eu? Оntrebг Hupp.

— Trebuie sг fiu sigur cг aflu adevгrul. Familia dumitale e mult mai aproape, deci єi mult mai accesibilг nouг. Consecinюele unei minciuni ar fi extrem de dureroase pentru dumneata.

Toate acestea fuseserг spuse pe un ton plat, egal, impersonal, dar produserг оn stomacul lui Hupp un ghem de teamг. Genine! Bгieюii! Hupp era foarte conєtient de cвt de precarг devenise siguranюa lor оn Rezervaюia Dordogne.

— La ce rezultate aюi ajuns? Оntrebг Stonar.

— Ne apropiem de o descriere biochimicг precisг a molimei, spuse Hupp.

— Eєti dispus sг-юi pui viaюa chezгєie pentru asta?

Da. Hupp оl privi drept оn ochi pe Stonar, gвndindu-se la cвt de bine i se potrivea omului acesta porecla — Stoney. Ochii aceia erau ciopliюi оn safire reci.

— Sг оnюeleg cг asta va da imediat posibilitatea de в reproduce molima?

— Ori molima, ori... un antidot.

— Convinge-mг!

Hupp privi оn jurul lui la spaюiul оnghesuit al laboratorului sгu. Nu exista nicгieri mгcar un scaun. El n-ar fi ales un astfel de loc pentru un interviu — prea multe dovezi care confirmau natura lui оmprгєtiatг єi boemг.

— E un lucru de mare complexitate. Nu e uєor.

— Atunci simplificг-l dumneata.

Hupp bгgг mвna оn buzunarul halatului dupг ochelari — orice era binevenit ca sprijin. Soldatul de la Marina Regalг nu-i dгduse timp sг se оmbrace єi acum Hupp оєi aminti cг ochelarii erau lвngг ceas, pe noptierг. Picioarele оi оngheюaserг, goale cum erau doar оn papucii uєori de casг, pe cimentul laboratorului.

— Helixul dublu interfazat face o miєcare de aplecare spre оnainte єi spre оnapoi, menюinвndu-se оn jurul axei, spuse Hupp. Acelaєi lucru se оntвlneєte, de exemplu, оn genele botulinusului sau оn cele ale toxinei holerei, єi chiar оn organismele enterice obiєnuite.

— Enterice? Оntrebг Stonar.

— Adicг cele care trгiesc оn intestinul subюire.

— Vrei sг spui cг s-ar putea ca O’Neill sг fi schimbat un organism obiєnuit оn ceva de genul holerei?

— Da, ar fi putut s-o facг... Dar n-a fгcut-o. Ciuma lui nu este un genom viral obiєnuit. E ceva ce natura n-ar fi putut produce fгrг intervenюia omului. Оnюelegeюi mecanismul general de recombinare a ADN-ului?

— Explicг-mi ca єi cum n-aє cunoaєte nimic despre el.

Hupp clipi. Stonar trebuia sг fi aflat pвnг acum mгcar cвte ceva despre procesul de recombinare. Dгdu din umeri:

— E un soi de decupaj єi colaj care foloseєte оn cea mai mare parte enzime. Se decupeazг plasmidul ADN-ului єi se introduce ADN-ul strгin, оnainte de a reintroduce plasmidul оn gazdг. Un plasmid este un soi de cromozom miniatural, un ineluє de ADN cu douг benzi, prezent оn bacterie єi care se adaugг cromozomului unic, principal al bacteriei. Plasmidul se replicг de fiecare datг cвnd celula se divide.

— Continuг.

Hupp оncepu sг vorbeascг, dar fu оntrerupt de zgomote pe coridor. Recunoscu vocea lui Wycombe-Finch, apoi o altг voce, care spunea rгspicat:

— Plecaюi sau veюi fi оndepгrtat cu forюa! Stonar pгrea cг nici n-a bгgat de seamг. Оntrebг:

— Cum acюioneazг noul material genetic asupra gazdei?

— Poartг noi informaюii, permiювnd celulei sг оndeplineascг noi activitгюi, dar acest lucru nu este esenюial оn viaюa celulei, decвt оn anume circumstanюe neobiєnuite.

— Aєa cum ar fi molima.

— Exact. O’Neill a creat un set de gene excepюional de echilibrat, care intrг оntr-o niєг ecologicг ce nu a fost niciodatг pвnг acum ocupatг de un organism purtгtor de boalг.

— Cum de єtiюi asta, dacг nu v-aюi terminat оncг studiile despre descrierea biochimicг?

— Am dedus acest lucru оncг mai demult. Molima nu numai cг blocheazг mecanismele corpului uman, cele care ar putea opune rezistenюг invaziei, dar blocheazг єi enzimele vitale, determinвnd un proces foarte rapid de pseudo-оmbгtrвnire. Єi ceea ce e mai groaznic este cг se оnchide singur оn locul acela pвnг acum gol.

— Ideea aia cu fermoarul?

— Cam aєa ceva.

Stonar privi оn jurul lui la dezordinea cumplitг din laborator. Оntr-un astfel de loc hidos se nгscuse єi molima. Оєi оntoarse atenюia asupra lui Hupp, un individ pe care оl considera doar “un broscoi de franюuz plin de ifose”. Toюi minюeau.

— Єi poate fi desfгcut din locul acela unde se fixeazг? Оntrebг.

— Vom putea rгspunde la aceastг оntrebare mult mai precis abia dupг ce оi cunoaєtem exact forma, dar suntem deja aproape siguri cг se poate desprinde.

— Dar nu sunteюi complet siguri...

— Domnule Stonar, acestea sunt lanюuri de amino-acizi. Fiecare lanю se terminг cu o singurг verigг, o situaюie care se regгseєte des оn naturг, fiindcг procesul de reproducere ar tinde sг le arunce afarг, sг le elimine din lanю.

— Si atunci de ce nu este aruncatг afarг si molima asta?

Hupp inspirг adвnc, tremurгtor. Ii lipsea mult prezenюa lui Beckett. Bill se descurca mult mai bine ca el оn treburi de felul гsta.

— O’Neill a creat o fabricг vie, spuse Hupp. Aceasta reproduce patogenul єi, оn acelaєi timp, depinde de aceastг reproducere pentru a supravieюui.

— Оncerci sг-mi spui cг nu vei putea sг-mi dai un rгspuns clar la оntrebare decвt оn momentul оn care veюi fi оn stare sг reproduceюi ciuma asta?

— V-am prevenit оn legгturг cu complexitatea problemei.

— Єi eu te-am prevenit єi юi-am cerut s-o simplifici. Оn vocea lui Stonar era prezentг moartea.

Hupp оncercг sг оnghitг, dar gвtul i se uscase de tot. Spuse:

— Informaюia geneticг pentru o proteinг produsг оntr-un anume fel de celulг trebuie transferatг cгtre un alt fel de celulг. Оnainte de O’Neill, se credea cг nu se pot schimba prin procesul de recombinare decвt cвteva caracteristici, dar cг nu era posibilг realizarea atвt de dramaticг a unei noi molime de factura ciumei albe. Credeam atunci cг nu se pot produce decвt vechile boli, schimbвndu-le doar оnfгюiєarea. Patogenul lui O’Neill nu este un lanю obiєnuit de amino-acizi. Procesele enzimatice, precum єi cele de fracюionare, sunt extraordinare. Оnvгюгm lucruri noi, remarcabile de la el. Remarcabile! Vocea lui Hupp cгpгtг o notг visгtoare. Nici nu cred cг O’Neill єi-a dat seama...

Дата добавления: 2015-11-13