Compliment multimplu

1. În care din circumstanţele de mai jos credeţi că poate apare disfagie?

A. Obezitate

B. Sclerodermie sistemică

C. Miastenia gravis

D. Acalazia cardiei

E. Cancerul esofagian

Răspuns: B, C, D, E

2. Acalazia cardiei se caracterizează prin:

A. Insuficienţa de relaxare a sfincterului esofagian inferior în timpul deglutiţiei

B. Zone de metaplazie a epiteliului malpighian al esofagului

C. Mucoasa columnară a esofagului netedă sau cu cicatrice

D. Insuficienţa de contracţie a sfincterului esofagian inferior

E. Absenţa undelor peristaltice propulsive ale corpului esofagian

Răspuns: A, E

3. Numiţi complicaţiile posibile ale bolii de reflux gastroesofagian.

A. Sindromul Barrett

B. Ulcerul esofagian

C. Stenoza pilorică

D. Hemoragia digestivă superioară

E. Cancerul esofagian

Răspuns: A, B, D, E

4. Tratamentul patogenetic al bolii de reflux gastroesofagian include:

A. Tratament anti-Helicobacter pylori

B. Medicaţie antisecretorie

C. Citoprotectori

D. Prokinetice

E. Beta- adreno blocante

Răspuns: B, D

5. Care preparate pot agrava sau provoaca refluxul gastroesofagian?

A. Domperedonul

B. Isosorbid dinitrat

C. Atropina

D. Metoclopramidum

E. Theophyllina

Răspuns: B, C, E

6. Numiţi metodele de diagnostic instrumental, care obligator confirmă prezenţa bolii de reflux gastroesofagian

A. Monitorizarea pH-ului esofagian

B. Endoscopia digestivă superioară

C. Manometria monitorizată a esofagului

D. Examenul ecografic

E. Analiza histologică

Răspuns: A, C

7. Complicaţiile locale ale bolii de reflux gastroesofagian pot fi puse în evidenţă prin:

A. Monitorizarea pH-ului esofagian

B. Endoscopia digestivă superioară

C. Test cu D-xyloză

D. Examenul histologic al fragmentelor de mucoasă esofagiană

E. Manometria monitorizată a esofagului

Răspuns: B, D

8. Pentru stabilirea diagnosticului de disfagie funcţională:

A. E suficientă prezenţa senzaţiei de dificultate la deglutiţie

B. Este necesar de exclus patologia esofagiană organică

C. Este necesar de exclus acalazia

D. Sunt necesare evaluări pentru excluderea refluxului gasroesofagian patologic

E. Nu este valabilă nici una din strategiile enumerate

Răspuns: B, C, D

9. În producerea herniilor transhiatale intervin următorii factori:

A. Slăbirea sistemelor de fixare a segmentului eso-cardio-tuberozitar

B. Lărgirea hiatusului diafragmatic

C. Creşterea presiunii abdominale

D. Refluxul gastroesofagian

E. Dispepsie funcţională

Răspuns: A, B, C

10. Diferenţierea durerilor toracice de origine esofagiană de durerea în angina pectorală se bazează pe:

A. Localizarea retrosternală a durerii

B. Încetarea la ingestia de antiacide

C. Modificarea durerii la administrarea de β-blocante

D. Apariţia durerilor este în legătură cu stresul psihoemoţional

E. Calmarea durerilor după administrare de nitroglicerină

Răspuns: B, C

11. Care din simptomele enumerate mai jos sunt caracteristice pentru sindromul dispeptic funcţional?

A. Disconfort în regiunea epigastrică

B. Dureri abdominale, care se amiliorează după defecaţie

C. Saţietate precoce

D. Meteorism

E. Dureri în epigastru

Răspuns: A, C, E

12. Se disting următoarele variante clinice ale dispepsiei funcţionale:

A. De tip ulceros

B. De tip dismotilitate

C. Forma nespecifică

D. Cu predominarea balonării, distensiei abdominale şi durerilor

E. Cu predominarea diareei

Răspuns: A, B, C

13. Cine necesită o explorare paraclinică pentru deosebirea dintre dispepsia funcţională şi cea organică?

A. Bolnavii cu subfebrilitate

B. Bolnavii cu simptome nocturne

C. Bolnavii peste 45 ani

D. Bolnavii sub 45 ani

E. Scăderea ponderală nemotivată

Răspuns: A, B, C, E

14. Peristaltismul fiziologic al esofagului include:

A. Unde peristaltice primare

B. Unde peristaltice secundare

C. Unde peristaltice terţiare

D. Contracţii segmentare nonundulare

E. Lipsa contracţiilor

Răspuns: A, B

15. Alegeţi afirmaţiile valabile pentru sfincterul esofagian inferior (SEI):

A. SEI corespunde zonei cu presiune crescută în locul trecerii esofagului în stomac

B. SEI conţine fibre musculare netede şi se supune influenţelor neurohormonale

C. SEI corespunde cu linia Z

D. Deglutiţia scade tonusul bazal al SEI

E. Presiunea SEI este stabilă pe parcursul diurnei

Răspuns: A, B, D

16. Disfagia este simptom posibil în următarele patologii:

A. Pareze, paralizii ale nervilor glosofaringian, hypoglosus

B. Achalazie

C. Boala de reflux gastroesofagian

D. Esofagite

E. Dispepsie funcţională

Răspuns: A, B, C, D

17. Hemoragia esofagiană este posibilă în următoarele situaţii:

A. În esofagite eroziv-ulceroase

B. În caz de pirozis funcţional

C. La bolnavii cu cancer esofagian

D. La bolnavii cu ciroză hepatică

E. În sindrom WPW

Răspuns: A, C, D

18. Selectaţi afirmaţiile corecte pentru metoda de monitorizare a pH-ului intraesofagian:

A. Prezintă “standardul de aur” în diagnosticul refluxului gastroesofagian

B. Poate determina corelaţia dintre simptome şi refluxul gastroesofagian

C. La persoanele sănătoase nu înregistrează pe parcursul diurnei nici o secvenţă de reflux

D. Apreciază prezenţa şi gradul leziunilor esofagiene în boala de reflux gastroesofagian

E. Determină eficienţa contracţiilor peristaltice esofagiene

Răspuns: A, B

19. Manometria esofagiană este contraindicată în:

A. Esofagite acute destructive

B. Anevrism de aortă

C. Diabet zaharat

D. Sclerodermie

E. Vomă

Răspuns: A, B, E

20. Diverticulii faringoesofagieni Zenker sunt:

A. Diverticuli de tracţiune

B. Diverticuli de pulsiune

C. Congenitali

D. Dobândiţi

E. Situaţi pe peretele posterior la nivelul joncţiunii faringo-esofagiene

Răspuns: B, D, E

21. Diverticulii esofagieni medii (de bifurcaţie) pot să apară în caz de:

A. Presiune esofagiană intraluminală crescută

B. Noduli mediastinali hiperplaziaţi, necrotizaţi

C. Achalazie

D. Tuberculoză pulmonară

E. Hipotonie a stratului muscular al esofagului

Răspuns: B, D

22. Hipotonia esofagului poate fi consecinţa următoarelor situaţii:

A. Sclerodermie

B. Dereglări de inervaţie a esofagului

C. Achalazii decompensate

D. Prezenţa hipersensibilităţii viscerale

E. Administrare de preparate colinomimetice

Răspuns: A, B, C

23. Diagnosticul achalaziei cardiei este facilitat de:

A. Tablou clinic predominat de disfagie

B. pH-metrie intraesofagiană

C. Manometrie esofagiană

D. Examen baritat al esofagului

E. Testul Bernstein

Răspuns: A, C, D

24. Boala de reflux gastroesofagian:

A. Se asociază în mod constant cu leziuni ale mucoasei esofagiene

B. Esofagita este posibilă în 30-50% cazuri

C. Diagnosticul se exclude în caz de prezenţă a leziunilor de esofagită

D. Este factor de risc pentru adenocarcinom esofagian

E. Este cea mai frecventă patologie esofagiană

Răspuns: B, D, E

25. Leziunile esofagiene în boala de reflux gastroesofagian se datorează:

A. Acţiunii agresive asupra mucoasei esofagiene a conţinutului gastric acid

B. Acţiunii agresive asupra mucoasei esofagiene a Helicobacter pilory

C. Acţiunii agresive asupra mucoasei esofagiene a acizilor biliari

D. Acţiunii agresive asupra mucoasei esofagiene a factorului ischemic

E. Acţiunii agresive asupra mucoasei esofagiene a florei din cavitatea bucală

Răspuns: A, C

26. Boala de reflux gastroesofagian endoscopic negativă, comparativ cu varianta cu esofagită de reflux, se caracterizează prin:

A. Prognostic mai favorabil şi risc minimal de dezvoltare a complicaţiilor

B. Simptomele de reflux cedează mai rapid la tratamentul antisecretor

C. Prevalenţă mai mare a esofagului Barrett

D. Cea mai informativă metodă de obiectivizare este pH-monitorizarea intraesofagiană

E. Necesită examen endoscopic repetat în termeni mai scurţi

Răspuns: A, D

27. Simptomele tipice ale bolii de reflux gastroesofagian sunt:

A. Eructaţiile

B. Regurgitaţiile

C. Pirozisul

D. Disfagia

E. Voma

Răspuns: B, C

28. Endoscopia digestivă superioară este necesară în caz de:

A. Suspecţie la boala de reflux gastroesofagian indiferent de vârsta pacientului şi vechimea simptomelor

B. Pacient cu simptome de reflux cu vârsta >50 ani

C. Simptome de reflux prezente mai mult de 10 ani

D. În dinamica tratamentului cu IPP după ameliorarea simptomelor

E. Boală de reflux gastroesofagian cu disfagie

Răspuns: B, C, E

29. Pacienţii cu simptome de reflux nonresponderi la tratamentul empiric cu IPP timp de 8 săptămâni necesită următoarele tactici:

A. pH-monitorizare intraesofagiană

B. Testul Bernştein

C. Endoscopie digestivă superioară

D. Continuarea tratamentului substituind IPP cu antiacidele

E. Operaţie antireflux

Răspuns: A, C

30. Pacienţi cu risc crescut de complicaţii ale bolii de reflux gastroesofagian sunt:

A. Nonresponderii la tratamentul acidosupresiv empiric

B. Istoric îndelungat al simptomelor de reflux

C. Boala de reflux endoscopic negativă

D. Pacienţii după operaţii antireflux

E. Asocierea bolii de reflux cu sindromul de intestin iritabil

Răspuns: A, B

31. Tratamentul empiric cu IPP la pacienţii cu simptome de reflux este indicat în caz de:

A. Asociere cu durere la deglutiţie

B. Prezenţa sindromului anemic

C. Pacient tânăr

D. Debut al simptomelor după vârsta de 50 ani

E. Istoric al simptomelor de reflux cu vechime mai mare de 10 ani

Răspuns: C, E

32. Eradicarea Helicobacter pilory în caz de boală de reflux gastroesofagian:

A. Este necesară în caz de teste serologice pozitive

B. Este contraindicată

C. Nu majorează efectul clinic al tratamentului antisecretor

D. Poate fi efectuată în caz de teste pozitive la dorinţa pacientului

E. Sporeşte efectul clinic al tratamentului antisecretor

Răspuns: C, D

33. Esofagul Barrett reprezintă:

A. Metaplazie a epiteliului squamos esofagian cu celule intestinale specializate

B. Displazie de diferit grad al epiteliului squamos esofagian în porţiunea distală a esofagului

C. Orice modificare a aspectului mucoasei esofagiene proximal de linia Z

D. Complicaţie a bolii de reflux gastroesofagian cu risc crescut pentru adenocarcinom de esofag

E. Un diagnostic endoscopic şi histologic

Răspuns: A, E

34. Pirozisul funcţional este diagnosticat:

A. La orice persoană ce prezintă pirozis în lipsa modificărilor endoscopice esofagiene

B. În caz de rezultate pH-monitoring normale şi pirozis prezent

C. În caz de examen endoscopic normal şi pH metrie normală

D. Se datorează hipersensibilităţii receptorilor esofagieni la expuneri fiziologice la acid

E. Deseori nu poate fi strict delimitat de boala de reflux endoscopic negativă

Răspuns: C, D, E

35. Complicaţiile posibile ale esofagitelor sunt:

A. Hemoragii

B. Stricturi esofagiene

C. Perforaţii de esofag

D. Boala de reflux gastroesofagian

E. Atrezia esfoagului

Răspuns: A, B, C

36. Criteriile diagnostice pentru gastrita autoimună sunt următoarele:

A. Autoanticorpii serici anti-celule parietale

B. Gastrita atrofică fundală

C. Anemia Biermer (pernicioasă)

D. Autoanticorpii anti-factor intrinsec

E. Gastrita antrală

Răspuns: A, B, C, D

37. Gastrita cronică de tip „A" reprezintă:

A. Gastrita fundală

B. Gastrita de reflux biliar

C. Gastrita autoimună

D. Gastrita asociată cu Helicobacter pylori

E. Gastrita limfocitară

Răspuns: A, C

38. Gastrita biliară de reflux necesită tratament cu:

A. Metoclopramid

B. Propranolol

C. Domperidon

D. Atropină

E. Prednisolon

Răspuns: A, C

39. Tabloul clinic al sindromului Zollinger-Ellison include:

A. Diareea

B. Ulcerele refractare la tratament standart

C. Sindromul algic pronunţat, ce se supune greu tratamentului antiulceros standart

D. Constipaţiile

E. Leucopenia

Răspuns: A, B, C

40. Afecţiuni precanceroase ale stomacului sunt:

A. Gastrita hiperclorhidrică

B. Gastrita cronică atrofică cu metaplazie intestinală

C. Gastrita de reflux biliar

D. Boala Menetrier

E. Gastrita eozinofilică

Răspuns: B, D

41. Gastrita granulomatoasă e legată etiopatogenetic cu:

A. Boala Crohn

B. Tuberculoza

C. Sarcoidoza

D. Sifilisul

E. Helicobacter pylori

Răspuns: A, B, C, D

42. Care este conduita terapeutică într-o gastrită acută simplă?

A. Se administrează preparate cortizonice sau antiinflamatoare nesteroidiene

B. Se administrează propranolul per os sau în lavaj

C. Se întrerupe contactul cu substanţe iritante

D. Se aplică pungă de gheaţă pe regiunea epigastrică

E. Se administrează Omeprazol

Răspuns: C, E

43. Care din simptomele enumerate mai jos caracterizează ulcerul duodenal?

A. Dureri epigastrale

B. Simptoame dispeptice

C. Xerostomie

D. Alternanţa diaree-constipaţie

E. Meteorism

Răspuns: A, B

44. Care credeţi că sunt indicaţiile fibroendoscopiei gastroduodenale?

A. Abdomenul acut

B. Hemoragia digestivă superioară

C. Ulcerul anastomotic postoperator

D. Ulcerul duodenal

E. Varicele esofagiene

Răspuns: B, C, D, E

45. Care credeţi că sunt complicaţiile ulcerelor?

A. Perforaţia

B. Stenozarea

C. Malignizarea

D. Penetraţia

E. Esofagita de reflux

Răspuns: A, B, C, D

46. Care sunt indicaţiile de tratament chirurgical în ulcer cronic?

A. Hemoragie digestivă unică, fără tulburări hemodinamice

B. Perforaţia

C. Ulcerul postbulbar

D. Ulcerul gastric

E. Stenoza decompensată

Răspuns: B, E

47. Care din leziunile de mai jos sunt considerate ca precanceroase?

A. Gastrita Menetrier

B. Ulcerele de stres

C. Polipii gastrici adenomatoşi mai mari de 2 cm

D. Ulcerul cronic duodenal

E. Gastrita hiperacidică

Răspuns: A, C

48. Un pacient cu neoplasm gastric poate descrie:

A. Dureri abdominale colicative

B. Anorexie selectivă, mai ales pentru carne

C. Vărsături cu alimente ingerate în urmă cu mai mult de 24 ore

D. Epigastralgii cvasicontinui care nu sunt ameliorate de alimentaţie

E. Diaree cu polifecalie

Răspuns: B, C, D

49. Ce alterări biologice pot apare în neoplasmul gastric?

A. Prezenţa antigenului carcinoembrionar

B. Scăderea hemoglobinei

C. Leucopenie

D. Creşterea VSH-ului

E. Creşterea acidului uric

Răspuns: A, B, D

50. Numiţi factorii ulcerogeni în patogenia bolii ulceroase.

A. Prezenţa Helicobacter pylori

B. Hipersecreţia HCl

C. Hiperproducerea de pepsină

D. Mărirea secreţiei de bicarbonaţi

E. Mărirea sintezei de prostaglandine

Răspuns: A, B, C

51. Numiţi factorii de protecţie în patogenia bolii ulceroase.

A. Mărirea sintezei de prostaglandine

B. Mărirea secreţiei de pepsină

C. Creşterea concentraţiei serice de gastrină

D. Mărirea secreţiei de bicarbonaţi

E. Regenerarea normală a mucoasei

Răspuns: A, D, E

52. Numiţi semnele caracteristice ulcerului duodenal:

A. Vârsta înaintată (50-70 ani)

B. Ritmicitatea şi periodicitatea sezonieră a sindromului dolor

C. Mărirea secreţiei gastrice

D. Lipsa poftei de mâncare

E. Durere difuză în abdomen

Răspuns: B, C

53. Numiţi preparatele cu acţiune asupra factorului acido-peptic în patogeneza bolii ulceroase:

A. Famotidina (ranitidina)

B. Almagelul (fosfalugelul)

C. Retabolilul

D. Omeprazolul

E. Metronidazolul

Răspuns: A, B, D

54. Numiţi preparatele care acţionează asupra Helicobacter pylori în tratamentul bolii ulceroase:

A. Platifilina

B. Cimetidina

C. Amoxicilina

D. Preparate de bismut

E. Metronidazolul

Răspuns: C, D, E

55. Care sunt semnele caracteristice pentru Dumping-sindrom?

A. Palpitaţii postprandiale

B. Astenie fizică pronunţată postprandială

C. Disfagie

D. Necesitatea în alimentaţie lichidă

E. Ameliorarea stării în poziţie verticală

Răspuns: A, B

56. Numiţi maladiile cu risc oncologic.

A. Ulcerul duodenal

B. Gastrita cronică a bontului gastric

C. Duodenita cronică

D. Sindromul de ansă aferentă

E. Ulcerul gastric

Răspuns: B, E

57. Numiţi factorii implicaţi în patogeneza duodenitei cronice.

A. Agresiunea acido-peptică

B. Dereglarea troficii mucoasei

C. Hipertensiunea arterială

D. Staza duodenală

E. Boală de reflux gastro-esofagian

Răspuns: A, B, D

58. Numiţi factori etiologici ai duodenitei cronice:

A. Helicobacter pylori

B. Corticosteroizi

C. Antiinflamatorii nonsteroidiene

D. Clostridium difficile

E. Lamblioză

Răspuns: A, B, C, E

59. Simptomatologia posibilă în duodenita cronică:

A. De tip ulceros

B. Colică abdominală

C. De tip dispeptic

D. Asimptomatică

E. Pierdere ponderală manifestă

Răspuns: A, C, D

60. Indicaţiile polipectomiei endoscopice sunt.

A. Adenoamele gastrice ce nu au devenit maligne

B. Mărimea până la 20 mm

C. Polip hiperplazic

D. Mărimea mai mult de 20 mm

E. Formaţiunea protruzivă cu baza mare de implantare

Răspuns: A, B

61. Care sunt semnele clinice ale gastritei atrofice autoimune?

A. Sindrom anemic

B. Sindrom de intoxicaţie

C. Fenomene neurologice degenerative

D. Sindrom dispeptic

E. Diaree hemoragică

Răspuns: A, C, D

62. Inflamaţia granulomatoasă a mucoasei gastrice este posibilă în:

A. Tuberculoză

B. Sarcoidoză

C. Boala Crohn

D. Sifilis

E. Amiloidoză

Răspuns: A, B, C, D

63. Despre ulcerul gastro-duodenal se poate spune:

A. Este un defect al mucoasei gastrice şi duodenale care depăşeşte în profunzime musculară mucoasei

B. La nivelul niţei poate exista infiltrat inflamator granulomatos

C. Ulcerul peptic defineşte ulcerul determinat de peptidele intestinale

D. Ulcerul se poate manifesta exclusiv prin complicaţii: durere, hemoragie

E. Putem avea un defect al mucoasei gastrice fără ca acesta să se manifestă clinic

Răspuns: A, E

64. Ulcerul gastric:

A. Are incidenţa maximă între 50-60 de ani

B. Raportul femei-bărbaţi este 2/3

C. Este mai frecvent decât ulcerul duodenal

D. Fatalitatea este ceva mai mică decât a celui duodenal

E. Consumul de unt a redus incidenţa

Răspuns: B, E

65. Ulcerul duodenal:

A. Are incidenţă maximă între 30-40 de ani

B. Helicobacter pylori nu este implicat în patogenie

C. Factorii ulcerogeni intervin în prima parte a zilei

D. Mortalitatea este de 2-3 ori mai mare ca în ulcerul peptic

E. Raportul bărbaţi/femei a scăzut în timp

Răspuns: A, E

66. În ulcerul gastro-duodenal fumatul:

A. Scăderea fumatului în ultimii 20 de ani a redus incidenţa ulcerelor refractare

B. Este considerat agentul etiologic

C. Inhibă sinteza leucotrienelor în stomac şi duoden

D. Scade secreţia de mucus gastric

E. Scade secreţia de bicarbonat din pancreas, stomac şi vezica biliară

Răspuns: A, B, D

67. În ulcerul gastro-duodenal sunt adevărate, cu excepţia:

A. Mecanismele fiziopatologice sunt complet elucidate

B. Sunt exacerbaţi factorii de agresiune

C. Există factori ulcerogeni şi de apărare

D. Sunt exacerbaţi factorii de apărare

E. Tonusul parasimpatic prin nervul vag este un factor de agresiune

Răspuns: A, D, E

68. În ulcerul duodenal:

A. La puţini pacienţi există hiperproducţie de HCl

B. HCl este mai mult timp în contact cu epiteliul duodenal

C. Poate creşte masa de celule parietale duodenale

D. Poate creşte secreţia de HCl şi datorită epifizei

E. Starea dissecretorie reprezintă secreţia continuă norturnă

Răspuns: B, E

69. Fiziopatologia ulcerului gastro-duodenal:

A. Excesul de HCl apare mai ales la cei cu antecedente familiale de ulcer şi gastrita

B. Alimentele stimulează secreţia gastrică prin intermediul distensiei gastrice şi duodenale

C. Vagotomia scade eliberarea de histamină din mucoasa gastrică

D. Un mic dejun cu brînzeturi va duce la creşterea calciului în celula parietală prin stimularea receptorilor muscarinici şi direct

E. Dacă n-ar exista celule parietale n-ar exista secreţie de acid clorhidric

Răspuns: C, E

70. Despre factorii de apărare în ulcerul gastro-duodenal se poate spune:

A. Inhibiţia secreţiei gastrice este identică la pacienţii cu ulcer şi la normali

B. Stratul de mucul este dispus extra şi intracelular

C. Mucusul nu previne retrodifuzia H+ dinspre epiteliu spre lumen

D. Secreţia de bicarbonat este stimulată de prostaglandine

E. În duodenul proximal se secretă bicarbotar, dar şi pepsină

Răspuns: A, B, D, E

71. Prostaglandinele în ulcerul gastro-duodenal

A. Fumatul, alcoolul şi cafeaua scad secreţia

B. Au rol în secreţia de bicarbonat în bulbul duodenal

C. Au ca precursori acidul arahidonic şi linolenic

D. Enprostil, derivatul de prostaglandină E2 scade secreţia de HCl

E. Sucralfatul, carbenoxolona şi nu bismutul coloidal cresc secreţia de prostaglandine

Răspuns: B, D

72. Alcoolul în ulcerul gastro-duodenal:

A. Irită mucoasa gastrică, dar ulterior aceasta se adaptează

B. Poate favoriza ulcerul prin inhibarea secreţiei de bicarbonat, mucus şi prostaglandine

C. Poate determina hepatită cronică şi astfel favorizează ulcerogeneza

D. Trebuie redus consumul în perioadele dureroase ale ulcerului

E. Creşte agresiunea clorhidropeptică

Răspuns: A, D, E

73. Se asociază cu ulcerul duodenal:

A. Golirea gastrică tardivă

B. Factor epidermal de creştere scăzut în salivă

C. Reflux duodeno-gastric

D. Postprandial, prostaglandine scăzute în mucoasa duodenală

E. Secreţie redusă de bicarbonat în mucoasa duodenului proximal

Răspuns: B, D, E

74. Se asociază cu ulcerul gastric, cu excepţia:

A. Golire gastrică precoce

B. Reflux duodeno-gastric

C. Secreţie redusă de bicarbonat în mucoasa gastrică

D. Postprandial, prostaglandinele reduse în mucoasa gastrică

E. Factor epidermal de creştere redus în salivă

Răspuns: A, C, D, E

75. În ulcerul gastric şi duodenal avem:

A. Strat de mucus mai subţire

B. Evacuare gastrică precoce

C. Refacere deficitară a mucoasei după diverse injurii

D. Pepsinogen 1 crescut

E. Factor epidermal de creştere scăzut în salivă

Răspuns: A, C

76. Pot fi implicate în apariţia ulcerului gastro-duodenal:

A. Peptidele cerebrale

B. Corticostreroizii în doze mici administraţi 2 săptămâni

C. Grăsimile animale

D. Vinul de tară

E. Fumatul

Răspuns: A, D, E

77. Sindromul dispeptic de tip ulceros:

A. Este specific doar pentru ulcerul gastric, nu şi duodenal

B. Cancerul gastric poate evolua cu astfel de simptome doar dacă e ulcerat

C. Ulcerul duodenal se poate manifesta prin durere calmată de alimentaţie

D. Durerea este caracterizată prin ritmicitate: perioade libere alternând cu perioade dureroase

E. Durerile care apar la 60 de minute după masă sugerează ulcer gastric

Răspuns: C, E

78. Durerea în ulcerul gastro-duodenal:

A. Poate lipsi numai în ulcerele mici

B. Poate determina scădere ponderală la cei cu ulcer gastric

C. Apare fără legătură cu mesele

D. Dacă nu dispare după închiderea ulcerului atunci ulcerul este malign

E. Nu apare de regulă în prima parte a zilei

Răspuns: B, E

79. Clinica ulcerului gastro-duodenal:

A. Faciesul ulceros apare la puţini pacienţi, mai ales la bătrâni

B. Pot apare greaţă şi vomă care ameliorează durerile

C. Poate exista împăstare epigastrică la palpare

D. La palpare, durerea în ulcerul gastric este localizată mai ales la 2-3 cm sub xifoid, pe linia xifo-ombilicală

E. Durerea cedează prompt la ingestia de alimente

Răspuns: B, C, E

80. Examenele radiologice în ulcerul gastric:

A. Semnul direct este nişa

B. Dacă evidenţiază ulcerul nu mai este necesar examenul endoscopic

C. Ulcerul benign iese din conturul gastric

D. Ulcerul malign iese din conturul gastric

E. Printre semnele indirecte se numără pliurile convergente spre nişă

Răspuns: A, C

81. Examenul radiologie cu substanţă de contrast al ulcerului gastric:

A. Evidenţiază cel mai frecvent localizarea pe marea curbură, porţiunea verticală

B. Pliurile converg spre nişa care nu iese din contur

C. Descrie uneori imaginea de lacună

D. Leziunea este net delimitată

E. Poate exista edem periulceros

Răspuns: D, E

82. Examenul radiologie cu substanţă de contrast al ulcerului duodenal:

A. Pot apare imagini fals pozitive de ulcer

B. Nu apare stenoză ca în ulcerul gastric

C. Leziunile se văd mai bine pentru că duodenul e mai mic

D. Sunt evidenţiate în peste 90% din cazuri

E. Poate apare bulb în trifoi

Răspuns: A, E

83. Explorarea paraclinică în ulcerul gastro-duodenal poate include:

A. Radiologia

B. Endoscopia

C. Evidenţierea Helicobacter pylori

D. pH-metria esofagiană

E. CT cu substanţă de contrast în stomac

Răspuns: A, B, C

84. Diagnosticul diferenţial al ulcerului gastro-duodenal se face cu:

A. Dispepsia de tip ulceros

B. Duodenita

C. Esofagita de reflux

D. Colita pseudomembranoasă

E. Cancerul esofagian

Răspuns: A, B, C

85. Despre complicaţiile UGD sunt adevărate următoarele

A. Hemoragia digestivă este cea mai frecventă complicaţie

B. Perforaţia / penetraţia ulceroasă este cea mai frecventa complicaţie

C. Stenoza reprezintă una din complicaţiile obişnuite ale ud sau ug, incidenţa globală fiind < 5 %

D. Malignizarea este o complicaţie posibilă pentru ulcer gastric, de aceea este obligatorie endoscopia

E. Ulcerele refractare sunt incluse în rândul complicaţiilor

Răspuns: A, C, E

86. Perforaţia ulceroasă este favorizată de următoarele asocieri

A. Este mai frecventă la tineri

B. La pacienţi cu ciroză hepatică

C. La cei cu hipertiroidie

D. Bolnavi cu insuficienţa renală

E. Pulmonari cronici, BPOC

Răspuns: B, D, E

87. Perforează liber în cavitatea peritoneala

A. Ulcerele duodenale anterioare

B. Majoritatea ulcerelor gastrice localizate pe marea curbură

C. Peste 50 % din ulcerele gastrice localizate pe mica curbură

D. Ulcerele gastrice posterioare

E. Ulcerele duodenale posterioare

Răspuns: A, C

88. În stenozele digestive de etiologie ulceroasă

A. Scăderea ponderală este constantă şi marcată

B. Simptomele de insuficienţă evacuatorie sunt relatate de pacienţi ca având o durata medie de 2 - 3 săptămâni

C. Pacientul poate prezenta saţietate precoce

D. Se poate asocia diaree

E. Pacienţii pot prezintă constipaţie

Răspuns: A, C, D, E

89. Antiacidele care conţin aluminiu au următoarele caracteristici

A. Induc diaree

B. Fixează acizii biliari din stomac

C. Pot deveni toxice la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă

D. Influenţează absorbţia unor medicamente antiaritmice

E. Scad absorbţia intestinală pentru corticosteroizi

Răspuns: D, E

90. Următoarele afirmaţii despre antagoniştii H2 sunt adevărate

A. Acţiunea antiandrogenică a cimetidinei se exprima numai după timp îndelungat/doze mari

B. Cimetidina are ca reacţii adverse leuco / trombocitopenia

C. Ranitidina se administrează în doze zilnice de 40 mg

D. Nizatidina este foarte eficientă în tratamentul ulcerului duodenal asociat cu esofagită

E. Efectele secundare ale famotidinei sunt minime

Răspuns: A, B, D, E

91. Omeprazolul

A. Inhibă Na+/ K+- ATP - aza

B. Determină inhibarea secreţiei de gastrină

C. Blocarea enzimei parietale gastrice este reversibilă

D. Are efect antibacterian pe H. Pylori

E. Inhibă şi secreţia de pepsina

Răspuns: C, D

92. Sunt medicamente cu proprietăţi antiulceroase

A. Unele antidepresive triciclice

B. Benzodiazepinele

C. Beta-blocantele

D. Hidroclortiazida

E. Parasimpatomimeticele

Răspuns: A, C,

93. Următoarele afirmaţii sunt false

A. Metronidazolul potentează acţiunea bismutului

B. Rata vindecării ulcerului cu antibacteriene este semnificativ mai mică faţă de cei trataţi cu antisecretorii şi aprox. Similară cu cea de la antiacide

C. Metronidazolul are efect antibacterian pe h. Pylori

D. Antiacidele pot constitui medicaţia de baza

E. Efectul antibacterian al antibioticelor creşte în asociere cu antisecretorii

Răspuns: B, D

94. Helicobacter pylori este în principiu rezistent la

A. Ciprofloxacină

B. Eritromicină

C. Tetraciclină

D. Rifampicină

E. Tinidazol

Răspuns: A, D, E

95. Care sînt mecanismele patogenetice ale diareei cronice?

A. Insuficienţa veno-mezenterică

B. Mărirea presiunii osmotice intralumenale

C. Tranzitul intestinal accelerat

D. Hiperexudaţie intestinală

E. Scăderea presiunii osmotice intralumenale

Răspuns: B, C, D

96. Enumeraţi maladiile ce decurg cu diaree osmotică:

A. Pancreatită cronică cu insuficienţă exocrină

B. Boala Hirschsprung

C. Dizenteria

D. Sindromul de intestin scurt

E. Insuficienţa dizaharidică

Răspuns: A, D, E

97. Clinic sindromul de malabsorbţie se manifestă prin:

A. Scădere progresivă în pondere

B. Edeme şi ascită

C. Dureri în oase şi parestezii

D. Sîngerarea mărită

E. Artrite

Răspuns: A, B, C, D

98. Sindromul de malabsorbţie poate fi condiţionat de:

A. Insuficienţa exocrină a pancreasului

B. Deficitul acizilor biliari în rezultatul bolii colestatice a ficatului

C. Ischemia cronică a intestinului subţire

D. Patologia funcţională a intestinului gros

E. Sindromul colonului iritabil

Răspuns: A, B, C

99. Tratamentul sindromului de malabsorbţie include:

A. Administrarea parenterală de vitamine

B. Indicarea preparatelor de antifermenţi

C. Administrarea parenterală de preparate proteice

D. Administrarea prokineticelor

E. Administrarea parenterală de microelemente

Răspuns: A, C, E

100. Paraclinic sindromul de malabsorbţie se manifestă prin simptomele:

A. Hipoalbuminemie

B. Creşterea ceruloplasminei

C. Hipovitaminoză

D. Steatoree

E. Scăderea nivelului fierului seric

Răspuns: A, C, D, E

101. Clasificarea fiziopatologică a diareilor cronice înclude:

A. Diareea osmotică

B. Diareea secretorie

C. Diareea prin tulburări de motilitate

D. Diareea prin leziuni inflamatorii ale mucoasei

E. Diareea hipoostomică

Răspuns: A, B, C, D

102. Diareea hemoragică poate fi cauzată de:

A. Şhigella

B. Helicobacter pylori

C. Entamoeba histolitica

D. Salmonella

E. Eh. coli enteropatogenă

Răspuns: A, C, D, E

103. Metoda de bază a tratamentului enteropatiei glutenice este excluderea din alimentaţie a produselor:

A. Grîu

B. Orz

C. Secară

D. Orez

E. Ovăz

Răspuns: A, B, C, E

104. Testele paraclinice folosite pentru precizarea patologiei intestinului subţire:

A. Examen radiologic

B. Examen endoscopic

C. Examinare coprologică

D. Test de toleranţă la lactoză

E. Test cu secretina - pancreozimină

Răspuns: A, B, C, D

105. Tratamentul enterocolitei virale acute înclude:

A. Preparate antivirale (interferone)

B. Preparate antibacteriene

C. Preparate antifungice

D. Reechilibrare hidroelectrolitică

E. Loperamida

Răspuns: D, E

106. Complicaţiile extraintestinale în boala Crohn sunt:

A. Diabetul zaharat

B. Pioderma gangrenosum

C. Spondilita anchilozantă

D. Eritemul nodos

E. Artrita

Răspuns: B, C, D, E

107. În tratamentul patogenetic al bolii Crohn se utilizează:

A. Mesalazina

B. Corticosteroizii

C. Azatioprina

D. Papaverina

E. Famotidina

Răspuns: A, B, C

108. Macroscopic pentru colita ulceroasã nespecificã este caracteristic:

A. Leziuni cu caracter segmentar

B. Aspect de „piatră de pavaj"

C. Friabilitate mucosală

D. Ulceraţii superficiale

E. Fistule

Răspuns: C, D

109. Examenul endoscopic în colita ulceroasă nespecifică constată:

A. Relief în „piatră de pavaj"

B. Ulceraţii polimorfe superficiale

C. Ulcere liniare profunde

D. Friabilitatea mucoasei

E. Ştergerea luciului, edem, hiperemie

Răspuns: B, D, E

110. Irigoscopia în stadiile avansate ale colitei ulceroase nespecifice denotă:

A. Scurtarea colonului

B. Dehaustrarea colonului

C. Spiculi marginali/pete baritate

D. Fistule

E. Colonul cu aspect tubular

Răspuns: A, B, C, E

111. Complicaţiile colonice în colita ulceroasă nespecifică sunt:

A. Megacolonul toxic

B. Hemoragia digestivă inferioară

C. Complicaţiile intestinale nu-s cunoscute

D. Perforaţia

E. Fistule viscero-viscerale

Răspuns: A, B, D, E

112. Formele clinice de constipaţie cronică sunt:

A. Constipaţia osmotică

B. Constipaţia idiopatică

C. Constipaţia secretorie

D. Constipaţia prin tulburarea defecaţiei

E. Boala Hirschprung

Răspuns: B, D, E

113. Constipaţia cronică poate fi în:

A. Hipotiroidism

B. Diverticuloză intestinulă

C. Hipertiroidism

D. Sindromul colonului iritabil

E. Megacolon

Răspuns: A, B, D, E

114. Factorii de risc în dezvoltarea cancerului intestinului gros sunt:

A. Polipoza familiară multiplă

B. Polipii adenomatoşi intestinali

C. Diverticulii intestinali

D. Cancerele familiale nepolipoase

E. Colita ulceroasă nespecifică

Răspuns: A, B, D, E

115. Sindromul colonului iritabil se caracterizează prin:

A. Dereglarea tranzitului conţinutului intestinal

B. Proces inflamator cronic în intestin

C. Prezenţa durerilor şi disconfortului în abdomen

D. Proces distrofic în mucoasa intestinului

E. Lipsa substratului organic de afectare

Răspuns: A, C, E

116. Medicul poate exclude sindromul colonului iritabil la prezenţa simptoamelor:

A. Diaree cu mucus

B. Dureri în abdomen

C. Hemoragie intestinală

D. Temperatură subfebrilă

E. Scăderea progresivă a masei corpului

Răspuns: C, D, E

117. Tratamentul sindromului colonului iritabil include:

A. Psihoterapia

B. Tratamentul de substituţie

C. Gimnastica curativă

D. Spasmoliticele miotrope

E. Fizioterapia

Răspuns: A, C, D, E

118. La tratamentul medicamentos al sindromului colonului iritabil se indică:

A. Mesalazină

B. Mebeverină

C. Beladonă

D. Drotaverina

E. Lactuloză

Răspuns: B, C, D, E

119. Bolnavilor cu sindromul colonului iritabil cu diaree se indică preparatele:

A. Smecta

B. Loperamid (Imodium)

C. Cărbune activat

D. Carbonat de calciu

E. Levomicetină

Răspuns: A, B, C, D

120. Notaţi afecţiunile care evoluează mai frecvent cu diaree:

A. Dizenteria

B. Ulcerul duodenal

C. Carcinoidul

D. Ileita terminală

E. Colita ulceroasă nespecifică

Răspuns: A, C, D, E

121. Notaţi afecţiunile care evoluează mai frecvent cu constipaţie:

A. Hipertiroidismul

B. Hipotiroidismul

C. Diabetul zaharat

D. Anism

E. Boala Hirschsprung

Răspuns: B, D, E

122. Cauzele diareei care nu răspunde la foame sunt:

A. Sindromul carcinoid

B. Vipomul

C. Deficitul de dizaharidaze

D. Carcinomul medular de tiroidă

E. Insuficienţa pancreatică exocrină

Răspuns: A, B, D

123. Care din preparatele de mai jos pot modifica culoarea scaunului, conferindu-i aspect pseudomelenic?

A. Preparatele cu conţinut de fier

B. Cefalosporinele din generaţia a III - a

C. Preparatele de bismut

D. Cărbunele medical

E. Preparatele cortizonice

Răspuns: A, C, D

124. Care din afecţiunile de mai jos prezintă risc crescut de malignizare?

A. Colita ulceroasă nespecifică

B. Iersinioza intestinală

C. Diverticuloza colonică

D. Polipoza colonică

E. Sindromul colonului iritabil

Răspuns: A, D

125. Ce consecinţe clinico-biologice poate avea steatoreea?

A. Scăderea ponderală

B. Hipovitaminoze

C. Apariţia edemelor

D. Instalarea ascitei

E. Icter

Răspuns: A, B

126. Forme clinice ale sindromului colonului iritabil sunt:

A. Cu predominarea constipaţiei

B. Cu predominarea disfuncţiei vegetative

C. Cu predominarea diareei

D. Cu predominarea balonărilor şi durerilor

E. Cu predominarea asteniei

Răspuns: A, C, D

127. Giardiaza clinic se poate manifestă prin:

A. Diaree cronică

B. Constipaţie cronică

C. Dureri în abdomen, crampe abdominale

D. Anorexie, greaţă

E. Malabsorbţie secundară

Răspuns: A, C, D, E

128. Pentru stabilirea sindromului intestinului iritabil sînt:

A. Tenesme

B. Senzaţia evacuării incomplete

C. Defecaţie cu efort

D. Emisie cu mucus

E. Dureri abdominale, mai frecvent postprandiale

Răspuns: A, B, C, D

129. Care sînt sinonimele bolii Crohn:

A. Ileită terminală

B. Enterocolită granulomatoasă

C. Colită regională

D. Enterită regională

E. Boala ischemică a intestinului

Răspuns: A, B, C, D

130. Ce este caracteristic macroscopic pentru boala Crohn:

A. Ulceraţii intense şi profunde

B. Fisuri transversale

C. Mucoasă intactă

D. Fisuri şi stenoze

E. Eroziuni punctiforme şi ulceraţii

Răspuns: A, B, C, D

131. Ce este caracteristic microscopic pentru boala Crohn:

A. Inflamaţie transmurală

B. Edem limfatic

C. Infiltraţie limfocitară

D. Microabcese

E. Leziunile se limitează la mucoasa şi stratul superficial al submucoase

Răspuns: A, B, C, D

132. Care sînt simtomele locale intestinale în boala Crohn:

A. Dureri abdominale postprandiale

B. Garguiment intestinal

C. Diaree

D. Meteorism

E. Scaun cu sânge, mucus, puroi

Răspuns: A, B, C, D

133. Care sînt simtomele generale extraintestinale în boala Crohn:

A. Anemie

B. Febră

C. Scăderea ponderală

D. Artrite reactive, iridociclită

E. Sclerodermie

Răspuns: A, B, C, D

134. Prin ce se manifestă sindromul de malabsorbţie clinic:

A. Edeme şi ascită

B. Dureri în oase

C. Scădere în pondere

D. Artrite

E. Sângerare mărită

Răspuns: A, B, C, E

135. Ce include tratamentul în sindromul de malabsorbţie:

A. Tratament paranteral cu microelemente

B. Administrarea paranterală cu preparate proteice

C. Preparate cu antifermenţi

D. Administrarea prokineticelor

E. Tratament paranteral cu vitamine

Răspuns: A, B, E

136. Testele de laborator caracteristice pentru sindromul de malabsorbţie:

A. Steatoree

B. Hipoalbuminemie

C. Creşterea ceruloplasminei

D. Hipoavitaminoză

E. Nivelul ferului seric scade

Răspuns: A, B, D, E

137. Care este clasificarea fiziopatologică a diareilor cronice:

A. Diareea secretorie

B. Diareea osmotică

C. Diareea prin leziuni inflamatorii

D. Diareea hipoosmotică

E. Diaree prin tulburări de motilitate

Răspuns: A, B, C, E

138. Ce este caracteristic macroscopic pentru colita ulceroasă nespecifică:

A. Ulceraţii superficiale

B. Fistule

C. Sîngeraţie spontană şi la atingere

D. Leziuni cu caracter segmentar

E. Pseudopolipi

Răspuns: A, C, E

139. Care sunt simptomele vegeto-neurologice în sindroamele colonului iritabil:

A. Migrenă

B. Nod în gît

C. Insomnie

D. Dismenoree

E. Slăbiciuni musculare

Răspuns: ABCD

140. Care sunt simptomele dereglărilor psihice în sindromul colonului iritabil:

A. Depresie

B. Fobie

C. Isterie

D. Insomnie

E. Ipohondrie

Răspuns: A, B, C, E

141. Care sunt simptomele bolilor concomitente funcţionale ale tractului gastrointestinal în sindromul colonului iritabil:

A. A.Greutate în epigastru

B. Greţuri

C. Regurgitaţii

D. Dureri în formă de semicentura

E. Dureri în rebordul costal drept

Răspuns: A, B, C, E

142. Ce este caracteristic la examenul coprologic pentru sindromul colonului iritabil:

A. Prezenta leucocitelor în masele fecale

B. Mucus în masele fecale

C. Steatorea

D. Disbioza intestinală

E. Eritrocite în masele fecale

Răspuns: B, D

143. Enumeraţi stările clinice în cazul cărora se atestă mărirea bilirubinei neconjugate.

A. Cancer hepatocelular

B. Talasemie

C. Hepatită alcoolică

D. Hepatită medicamentoasă

E. Sindrom Gilbert

Răspuns: B, E

144. Enumeraţi stările clinice în cazul cărora se atestă mărirea fracţiei bilirubinei conjugate.

A. Sindromul Gilbert

B. Cancerul papilei Fater

C. Talasemia

D. Anemia B12 - deficitară

E. Cancer al capului pancreasului

Răspuns: B, E

145. Enumeraţi stările în care este dereglată conjugarea bilirubinei cu acid glucuronic.

A. Icterul fiziologic al nou-născuţilor

B. Cure de foame îndelungată

C. Sindromul Gilbert

D. Sindromul de colestază

E. Sindromul Crigler-Najjar

Răspuns: A, C, E

146. Care din testele serologice enumerate sunt caracteristice pentru hepatita cronică virală B?

A. AntiHBcor IgM

B. Anti HBcor

C. Anti HCV

D. Anti HDV

E. Ag HBe

Răspuns: A, B, E

147. Care din maladiile de mai jos nu induc tulburări excretorii ale bilirubinei?

A. Hepatitele (acute, cronice) şi cirozele

B. Colestaza medicamentoasă

C. Icterul recurent din cadrul sarcinii

D. Hemangiomul hepatic

E. Calcinate hepatice

Răspuns: D, E

148. Hepatomegalia este caracteristică pentru:

A. Tromboza venelor hepatice

B. Boala Wilson

C. Boala Crohn

D. Hemocromatoză

E. Steatoza hepatică

Răspuns: A, B, D, E

149. Din punct de vedere etiologic clasificarea hepatitelor cronice include:

A. Hepatita autoimună

B. Hepatita virală B

C. Hepatita medicamentoasă

D. Boala Wilson

E. Boala Caroli

Răspuns: A, B, C, D

150. Care sunt cauzele insuficienţei hepatice fulminante?

A. Hepatitele virale acute

B. Hepatitele medicamentoase

C. Intoxicaţiile acute

D. Hemocromatoză

E. Boala Wilson

Răspuns: A, B, C

151. Pruritul într-o afecţiune hepatică poate orienta către:

A. Steatoză hepatică

B. Chist hidatic hepatic

C. Ciroză primară biliară

D. Colangită sclerozantă primitivă

E. Hemangiom

Răspuns: B, C, D

152. În prezenţa unei suferinţe hepatice apariţia febrei poate avea semnificaţia:

A. Hemangiomului hepatic

B. Hepatitei alcoolice acute

C. Instalării angiocolitei

D. Prezenţei abcesului hepatic

E. Sindromului Pickwick

Răspuns: B, C, D

153. Care din manifestările enumerate pot fi sugestive pentru o hepatopatie cronică?

A. Eritem palmar

B. Steluţe vasculare

C. Ginecomastie

D. Eritem nodos

E. Erupţii urticariene

Răspuns: A, B, C

154. Creşterea evidentă a consistenţei hepatice la palpare este caracteristică pentru:

A. Metastaze hepatice

B. Hepatită acută

C. Hemangiom hepatic

D. Steatoză hepatică

E. Ciroza hepatică

Răspuns: A, E

155. Care din probele biologice de mai jos sunt caracteristice pentru un sindrom de colestază?

A. Fosfataza alcalină

B. Bilirubina conjugată

C. ASAT (aspartataminotransferaza)

D. Gamaglutamiltranspeptidaza (GTP)

E. ALAT (alaninaminotransferaza)

Răspuns: A, B, D

156. Care din investigaţiile biochimice de mai jos caracterizează sindromul hepatopriv?

A. Hipersideremia

B. Hipoalbuminemia

C. Scăderea protrombinei

D. Creşterea ceruloplasminei

E. Scăderea lipazei

Răspuns: B, C

157. Ce semnificaţie poate avea creşterea fosfatazei alcaline în prezenţa icterului?

A. Sindrom Rotor

B. Sindrom Budd-Chiari

C. Cancer de cap de pancreas

D. Litiază biliară

E. Sindrom Gilbert

Răspuns. C, D

158. Ce semne întâlniţi mai frecvent în icterul prehepatic?

A. Urina decolorată

B. Fecale decolorate

C. Fecale intens colorate

D. Leziuni de grataj determinate de prurit

E. Splenomegalie

Răspuns: C, E

159. Ce semne caracterizează icterul prin obstrucţie?

A. Hiperbilirubinemie pe seama componenţei indirecte

B. Hiperbilirubinemie pe seama componenţei directe

C. Stercobilină prezentă în cantităţi mari în materii fecale

D. Prezenţa bilirubinei în cantităţi mari în urină

E. Hipolipidemie

Răspuns: B, D

160. Ce afecţiuni pot evolua cu ascită?

A. Hepatita cronică

B. Sindromul nefrotic pronunţat

C. Pericardita constrictivă

D. Sindromul Cushing

E. Carcinomatoza

RăspunsB, C, E

161. Steatoza hepatică alcoolică este definită ca:

A. Formă benignă

B. Formă reversibilă

C. Acumulare de lipide în ficat

D. Formă malignă, ireversibilă

E. Prezenţa depozitelor de Cu

Răspuns: A, B, C

162. Pentru afectarea etilică a ficatului sunt caracteristice:

A. Epizoade repetate de „hepatită acută"

B. Manifestări ale hipoavitaminozei

C. Etilismul în anamneză

D. Autoanticorpi către membrana hepatocitelor

E. Icter pronunţat îndelungat

Răspuns: A, B, C

163. Macroscopic ficatul gras este:

A. Micşorat în volum

B. Mărit în volum

C. De culoare roşietică

D. De culoare galbenă

E. De culoare brună

Răspuns: B, D

164. Care din analizele de laborator redate mai jos sunt sugestive pentru o hepatopatie etanolică?

A. Scăderea gama-globulinelor

B. Creşterea importantă a IgA

C. Creşterea ureei

D. Creşterea indexului AST/ALT

E. Creşterea acidului uric

Răspuns: B, D

165. Hemocromatoza se caracterizează prin următoarele manifestări clinice:

A. Hepatomegalie

B. Pigmentare brună sau cenuşie

C. Diabet zaharat

D. Icter colestatic

E. Sindrom extrapiramidal

Răspuns: A, B, C

166. Hepatita de etiologie HDV este posibilă în caz de:

A. Coinfecţia HBV+HDV

B. Superinfecţia HDV/HBV

C. Coinfecţia HDV+HCV

D. Superinfecţia HDV/HCV

E. Monoinfecţia HDV

Răspuns: A, B

167. Care sunt indicaţiile tratamentului antiviral în hepatitele cronice virale?

A. Existenţa replicării virale cronice prin prezenţa în hepatocite al Ag HBc nuclear şi ADN HBV

B. Existenţa replicării virale cronice prin prezenţa în ser a Ag HBe, ADN VHB şi anti Hbcor IgM

C. Histologia de hepatită activă cu date de replicare virală

D. Nivelul anormal al ALAT, independent de faza infecţiei virale

E. Nivelul normal al ALAT, independent de faza infecţiei virale

Răspuns: A, B, C

168. Care sunt contraindicaţiile tratamentului cu alfa-interferon în bolile hepatice virale?

A. Maladiile autoimune

B. Ciroza hepatică virală decompensată

C. Afecţiunile cronice decompensate non-hepatice

D. Leucopenie pronunţată

E. Ciroza hepatică de etiologie virală compensată

Răspuns: A, B, C, D

169. Ce efecte secundare puteţi obţine după administrarea corectă a interferonului?

A. Deprimarea măduvei hematoformatoare

B. Alopecie

C. Endocardită fibrinoasă

D. Infiltrate pulmonare tranzitorii

E. Labilitate emoţională, depresie

Răspuns: A, B, E

170. Care sînt simptoamele caracteristice hepatitei autoimune?

A. Artralgii

B. Disproteinemie

C. Ascită

D. Temperatură subfebrilă

E. Hipertensiune arterială

Răspuns: A, B, D

171. Pentru hepatita cronică autoimună sunt caracteristici următorii autoanticorpi

A. Anticorpii antinucleari

B. Anticorpii antimicrosomali hepatici şi renali

C. Anticorpii către musculatura netedă

D. Anticorpii antistreptolizina O

E. Anticorpii antiproteină ficat specifică

Răspuns: A, B, C, E

172. Tratamentul hepatitei autoimune include următoarele grupe principale de preparate:

A. Imunostimulatori

B. Glucocorticosteroizi

C. Interferoni

D. Citostatice

E. β-blocante

Răspuns: B, D

173. Care din elementele de mai jos caracterizează hepatita cronică autoimună?

A. Din punct de vedere anatomo - patologic presupune necroză, inflamaţie şi fibroză

B. Apare mai frecvent la bărbaţi tineri

C. Mecanismul leziunilor constă în depunerea de complexe imune

D. Etiologia este predominant medicamentoasă

E. Este caracteristica evoluţia severă

Răspuns: A, C, E

174. Enumeraţi indicii de laborator caracteristici hepatitei autoimune cu activitate maximală.

A. VSH evident mărit

B. Hipertransaminazemie

C. Hipergamaglobulinemie

D. Mărirea evidentă a bilirubinei neconjugate

E. Trombocitoza

Răspuns: A, B, C

Дата добавления: 2015-10-29