Schimbarea mediului, complexitate şi incertitudine 4 страница

Strategia - este un plan complex pentru formarea căruia managementul trebuie să cunoască următoarele principii:

1. Strategia este formulată şi elaborată de managerii superiori. Realizarea ei este prerogativa tuturor nivelelor manageriale.

2. Planul strategic se elaborează drept perspectivă firmei.

3. Planul strategic trebuie să se bazeze pe cercetări minuţioase, profunde şi pe date factologice. Firma trebuie să adune informaţii despre: ramură, peţii, concurenţă.

4. Planul strategic trebuie să fie elaborat nu numai ca un program integral, dar şi ca un program mobil, flexibil.

Schema 28. Etapele planificării strategice.

Priorităţile planificării strategice.

1. Prognozează viitorul: problemele posibilităţii.

2. Asigură conducerea superioară cu mijloace pentru crearea planurilor de lungă durată, creează baza pentru luarea deciziilor.

3. Ştiind scopurile organizaţiei, managerii pot determina metode efective pentru acţiuni.

4. Planificarea strategică micşorează riscul la luarea deciziilor.

Managerii, bazându-se pe decizii planificate, micşorează riscul adoptării deciziilor incorecte privind posibilităţile organizaţiei sau privind mediul ambiant.

Pentru a înfăptui planificarea strategică sistemul managerial contemporan evidenţiază următorii factori:

1. Secţia de planificare, nu prea mare (5-6) oameni, se completează cu planificarea nivelară;

2. Termenul optim de aplicare a planificării strategice - 10 ani.

3. Planul strategic se acceptă la consfătuirile anuale ale managerilor superiori.

4. Planul anual se completează cu planul financiar anual. Planurile sunt prezentate în scris.

Formularea planului strategic reprezintă o pregătire minuţioasă pentru viitor, algoritmul poate fi redat cu ajutorul schemei:

Schema 29. Succesiunea planificării strategice.

Esenţa misiunii. Misiunea are o însemnătate primordială, fiindcă pe baza ei se elaborează scopurile organizaţiei, care la rândul lor alcătuiesc o bază pentru procesul decizional al organizaţiei.

Misiunea detalizează statutul firmei şi asigură direcţiile de activitate strategică la diferite niveluri manageriale.

Formularea misiunii firmei are următorul conţinut:

1. Sarcina firmei - tipul ei de activitate.

2. Mediul ambiant - influenţa lui asupra activităţii firmei determină principiul ei de lucru.

3. Cultura organizaţiei - dezvoltarea morală a firmei, etica în relaţiile interne şi externe.

De exemplu, misiunea Băncii - constă în contribuirea la dezvoltarea economică şi creşterea bunăstării asociaţiilor ce deservesc cetăţenii pe baza acordării serviciilor bancare calitative în aşa fel şi în aşa volum care corespunde standardelor profesionale şi etice, asigurând un bun profit acţionarilor.

Alegerea misiunii. E necesar de menţionat că profitul e problema interioară a organizaţiei, şi practic nu este evidenţiat în celelalte misiuni ale firmei.

Organizaţia (firma) acţionează ca un sistem deschis numai în cazul când misiunea sa corespunde cerinţelor mediului ambiant.

Pentru a alege misiunea, managerii trebuie să răspundă la 2 întrebări:

1) cine sunt clienţii noştri?

2) ce necesităţi suntem în stare să le satisfacem?

Consumatorul este cel care beneficiază de serviciile organizaţiei; din această cauză misiunea trebuie să corespundă necesităţilor consumatorului.

Henri Ford, ştiind necesitatea consumatorului, a formulat misiunea sa astfel mai multe automobile ieftine, iar Teodor Levit presupune că căile ferate şi-au pierdut capacitatea de a concura, fiindcă managerii au determinat drept misiune a lor exclusivă organizaţia căilor ferate dar nu de transport în general. Ei n-au prevăzut aşa factori:

- schimbarea tehnologică, apariţia concurenţei;

- n-au apreciat corect dezvoltarea transportului auto, aerian, maritim.

De exemplu: principalul factor de bancrotizare a firmei "Peun Reiloud" a fost orientarea numai la căile ferate.

Ştiinţa managerială cunoaşte 6 categorii de valori. Scopurile şi valorile misiunii (vezi Tabela 1)

Scopurile organizaţiei sunt formulate pe baza misiunii şi anumitor valori. Scopurile trebuie să aibă următoarele caracteristici:

- să fie concrete şi măsurabile

- să fie orientate în timp, să aibă orizont concret de prognozare:

a) Scop de lungă durată - 5 ani

b) de scurtă durată - 1 an

c) de durată medie de la 1 an până la 5

- Să fie posibile, realizabile, reale.

- Să aibă domeniile sale:

a) profit

b) pieţe

c) productivitate

d) producţie

e) resurse financiare

f) resurse materiale

g) cercetări şi realizarea inovaţiilor

h) organizare

i) resurse umane

j) răspundere socială.

Tabelul. 3. Valorile managerului.

Denumirea	Categoriile valorice	Tipurile preferate de activitate, indicii căutaţi
Teoretice	Adevăr. Cunoştinţe. Gândire raţională.	Cercetări de lungă durată.
Economice	Practicismul. Acumularea bogăţiei.	Cercetarea. Profitul. Rezultate - eficacitate.
Politice	Puterea. Recunoaşterea.	Volumul general al capitalului, volumul vânzărilor, numărul de salariaţi.
Sociale	Relaţii interpersonale bune. Armonie. Lipsa conflictelor.	Răspunderea socială la profit; concurenţa relativă. Atmosfera prielnică în organizaţie.
Estetice	Armonia. Componenţa, forma şi simetria.	Designul mărfii. Calitatea. Atragerea cumpărătorilor.
Religioase	Linişte şi pace în lume.	Etica. Probleme morale.

Aprecierea şi analiza mediului ambiant.

După ce au fost determinate misiunea şi scopurile, managerii trebuie să stabilească diagnoza planificării strategice.

Diagnosticul planificării strategice se începe cu:

- Studierea mediului ambiant, şi anume:

- Aprecierea schimbărilor care influenţează asupra vieţi firmei de fiecare zi (de exemplu, nivelul inflaţiei).

- Determinarea factorilor ce prezintă pericol pentru strategia de fiecare zi a firmei. Astfel supravegherea concurenţilor permite firmelor să fie gata la orice pericol.

- Determinarea factorilor care prezintă mai multe posibilităţi, pentru atingerea scopurilor, pe baza corectării planului.

Analiza mediului ambiant

Analiza mediului ambiant favorizează faptul ca managerii să adopte deciziile cuvenite. Această analiză permite organizaţiei să prognozeze posibilităţile firmei, să alcătuiască planul pentru situaţii neprevăzute şi timpul pentru elaborarea strategiei.

Rolul analizei mediului ambiant în cadrul planificării strategiei poate fi determinat cu ajutorul unor întrebări, ca cele de mai jos:

1. Unde se află astăzi organizaţia? (Structura, tehnologia, servicii)

2. Unde trebuie să fie organizaţia în viitor? (Schimbări in structura, tehnologie, servicii)

3. Ce trebuie de făcut pentru ca organizaţia să-şi atingă scopul?

Factorii mediului ambiant se împart în 7 grupe:(vezi schema 20)

Factorii economici. Situaţia economică şi pronosticul schimbărilor influenţează asupra scopurilor organizaţiei. Aşa factori sunt:

- rata inflaţiei;

- nivelul şomajului;

- balanţa de plată internaţională (export - import);

- stabilitatea valutei naţionale;

- sistema impozitară trebuie prognozată şi apreciată permanent.

Schema 30. Factorii mediului extern.

Factorii politici. Managerii trebuie să ţină cont de toate documentele, actele adoptate de organele politice.

Factorii de piaţă:

- schimbarea mediului demografic;

- ciclul de viaţă al produsului;

- forma pătrunderii pe piaţă.

Analiza acestor factori permite managerilor de a întări poziţia firmei pe piaţă.

Factori tehnologici. Schimbările în mediul ambiant, folosirea de către concurenţi a unei tehnologii noi poate să aducă la bancrotizarea firmei date.

Factori internaţionali. Firmele activează şi pe piaţa mondială. Managerii trebuie să controleze şi să aprecieze schimbările în acest domeniu.

Factori concurenţiali. Organizaţia nu poate să-şi permită să ignoreze reacţia concurenţilor săi. Managerul făcând analiza factorului concret trebuie să răspundă la 3 întrebări:

1. Care e ţelul, scopul concurentului?

2. Ce face concurentul?

3. Ce e în stare el să facă?

Analiza factorului concurenţial presupune 4 elemente diagnostice:

1. Analiza viitoarelor scopuri ale concurentului.

2. Analiza strategiei operative a concurentului.

3. Analiza posibilităţilor organizaţiei concurente.

4. Studierea avantajelor şi dezavantajelor concurenţilor.

Pentru ca managerii să poată stabili acest diagnostic, trebuie să răspundă la 4 întrebări:

1. Este satisfăcut concurentul cu situaţia în care se află?

2. Ce e în stare să întreprindă?

3. Ce părţi vulnerabile are?

4. Ce pericol poate provoca concurentul dat?

Дата добавления: 2015-08-27