Contabilitatea stocurilor. Contabilitatea creanțelor.

Stocurile de mărfuri şi materiale cuprind activele aflate la dispoziţia întreprinderii:

- destinate vînzării în aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie;

- înregistrate ca producţie neterminată;

- destinate consumului în procesul de producţie şi la prestarea de servicii.

Componenţa, modul de constatare, evaluarea şi evidenţa Stocurile de mărfuri şi materiale sînt reglementate de prevederile S.N.C. 2 "Stocurile de mărfuri şi materiale".

Pentru ca stocurile de mărfuri şi materiale să fie reflectate în contabilitate şi rapoarte financiare este necesar ca ele să fie constatate şi evaluate.

Constatarea stocurile de mărfuri şi materiale ca active are loc în cazul cînd se respectă următoarele cerinţe:

a) întreprinderea are o certitudine întemeiată că stocurile de mărfuri şi materiale vor aduce avantaj economic în viitor din utilizarea (realizarea) lor;

b) valoarea stocurilor poate fi determinată cu un grad înalt de exactitate.

Evaluarea se efectuează prin determinarea valorii stocurilor de mărfuri şi materiale.

Pentru evidenţa sintetică a materialelor este destinat contul de activ 211 “Materiale”, la care se deschid subconturile necesare:

2111 “Materii prime şi materiale de bază”,

2112 “Semifabricate cumpărate şi articole de completare”,

2113 “Combustibil” ş.a.

Evidenţa analitică a SMM se ţine cu ajutorul Fişei de magazie.

Producţia în curs de execuţie cuprinde bunurile care n-au trecut toate fazele procesului de producţie, nefiind încă nici producţie finită, nici semifabricat. În acest scop se foloseşte contul de activ 215 “Producţie în curs de execuţie”. În debitul acestui cont se reflectă costul producţiei în curs de execuţie la sfîrşitul perioadei de gestiune, iar în credit – decontarea valorii de bilanţ a producţiei în curs de execuţie la începutul perioadei de gestiune. Soldul este debitor şi reflectă valoarea producţiei în curs de execuţie la finele perioadei de gestiune.

Produsele reprezintă bunurile care au trecut toate etapele procesului tehnologic şi au fost predate la depozit. Pentru evidenţa produselor finite este destinat contul de activ 216 “Produse”. În debitul acestui cont se reflectă costul efectiv al produselor finite, iar în credit – valoarea de bilanţ a produselor ieşite. Soldul este debitor єi reprezintă valoarea de bilanţ a produselor, semifabricatelor, produselor reziduale aflate în stoc la finele perioadei de gestiune.

Analizînd rapoartele fiananciare la întreprinderea CriStef TurTrans SRL pe 3 ani pot afirma că conturile de activ indică o valare pozitivă. În anul 2010 în conturile destiante pentru evidența stocurilor de mărfuri și materiale: 211 “Materiale”, 215 “Producţie în curs de execuţie”, 216 “Produse”,ect, a fost indicate o valare de 52947 lei, În anul 2011 Indicatorii activului curent a stocurilor de mărfuri și materiale indică o valaore de 64448 lei, iar în anul 2012 stocurile de mărfuri și materiale constituie o valaore de circa 48016 lei. Valorile stocurilor de mărfuri și materiale din anul 2010 pînă la anul 2012 a scăzut cu 34,03% cea mai înaltă valaore a fost înregistrată în anul 2011 cu o valore de 64448 lei. Iar valoarea stocurilor de mărfuri și material cosntituie o scădere între anii 2011 și 2012 cu 27,95%.

Creanţele reprezintă drepturi juridice ale întreprinderii de a primi la scadenţa stabilită în contracte o sumă de bani sau alte valori de la peroane fizice sau juridice.

Ele constituie o parte a activelor şi se înregistrează în cap. 2 a Bilanţului contabil. Creanţele se evaluează la valoarea nominală. Creanţele în valută străină se înregistrează pe cont în valută naţională la cursul de schimb valutar stabilit la data apariţiei acestora.

Creanţele comerciale reprezintă obligaţiile persoanelor fizice sau juridice faţă de întreprindere pentru produsele, mărfurile vîndute, serviciile prestate.

Creanţele comerciale apar atunci cînd momentul realizării produselor sau prestării serviciilor nu coincide cu momentul încasării mijloacelor băneşti.

Evidenţa analitică a creanţelor comerciale se ţine pe fiecare debitor, pe termeni de formare şi de achitare a creanţelor.

Evidenţa sintetica a creanţelor comerciale se ţine în conturile de activ 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”, 223 „Creanţe pe termen scurt a părţilor legate”. În debitul acestor conturi se reflectă valoarea produselor, mărfurilor vîndute şi serviciilor prestate cu achitare ulterioară, inclusiv TVA, iar în credit – achitarea acestei valori. Soldurile acestor conturi sînt debitoare şi reprezintă mărimea creanţelor pe termen scurt la finele perioadei de gestiune şi se reflectă în cap. 2 al Bilanţului contabil.

Contul 222 „Corecţii la creanţe dubioase” este destinat pentru reflectarea rezervelor pentru creanţele dubioase. Acest cont este de pasiv şi de aceea în credit se reflectă formarea rezervei privind creanţele dubioase, iar în debit utilizarea ei pentru decontarea sumelor creanţelor dubioase. Soldul acestui cont este creditor şi reprezintă suma rezervelor neutilizate la finele perioadei de gestiune şi se reflectă în cap. 2 al Bilanţului contabil cu semnul „minus”.

Necesitatea creării acestor rezerve decurge din principiile prudenţei şi concordanţei de constatare a veniturilor şi cheltuielilor, iar scopul creării acestora este compensarea pierderilor posibile ce pot fi obţinute de întreprindere în rezultatul neachitării creanţelor de către cumpărători pentru mărfurile vîndute şi serviciile prestate. Aceste creanţe se mai numesc creanţe dubioase. Creanţa se consideră dubioasă dacă termenul de prescripţie a acesteia a expirat şi ea nu are acoperire garantată. Termenul general de prescripţie este stabilit de Codul civil (Legea Republicii Moldova nr. 1107-XV din 06.06.2002) şi constituie 3 ani.

Creanţele bugetului faţă de întreprindere apar ca urmare a achitării impozitului pe venit în rate la buget pe parcursul anului conform art. 84 al Codului Fiscal, a achitării impozitului pe venit în cazul plăţii prealabile a dividendelor conform art. 80 al Codului Fiscal, a achitării impozitului pe venit în străinătate pe venitul din investiţii şi pe venitul financiar conform art. 82 al Codului Fiscal, a reţinerii impozitelor la sursa de plată conform art. 90 al Codului Fiscal în cazul în care întreprinderea este beneficiarul plăţii, a depăşirii sumei TVA trecută în cont asupra sumei TVA calculate şi ca urmare a supraplăţilor efectuate în buget. Modul de reţinere a impozitului pe venit la sursa de plată este stabilită în Regulamentul cu privire la reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată din alte plăţi decît salariul aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 77 din 30 ianuarie 2008 („Contabilitate şi audit”, nr. 2, 2008)

Evidenţa analitică a creanţelor privind decontările cu bugetul se ţine pe feluri de impozite şi plăţi, pe termene de recuperare a acestora din buget.

Pentru evidenţa sintetica este destinat contul de activ 225 “Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”. În debitul acestui cont se reflectă avansurile vărsate la buget privind impozitele şi taxele stabilite de legislaţie, iar în credit – sumele trecute în cont pentru stingerea datoriilor aferente decontărilor cu bugetul. Soldul este debitor şi reprezintă datoriile bugetului faţă de întreprinderii la finele perioadei de gestiune.

Analizînd rapoartele fianciare ale întreprinderii CriStef TurTrans SRL pe o perioadă de timp de 3 ani pot afirma că creanțele pe termen scurt în anul 2011 indică o valoare de 7291 lei în conturile 221„Creanţe pe termen scurt”, 223 „Creanţe pe termen scurt a părţilor legate”, 222 „Corecţii la creanţe dubioase”, iar în anul 2012 creanțele pe termen scurt au o valoare de 51860 lei cea ce demonstrează faptul că sa majorat.

Creanțele pe termen scurt privind decontările cu bugetul indică o valoare în anul 2010 de 426 lei. În anul 2011 creanțele pe termen scurt privind decontările cu bugetul indică o valare de 15691 lei, iar în anul 2012 creanțele pe termen scurt privind decontările cu bugetul indică o valore de 88058 lei.

Дата добавления: 2015-11-13