Notă de prezentare

ПРОГРАМА

ЗОВНІШНЬОГО НЕЗАЛЕЖНОГО ОЦІНЮВАННЯ З РУМУНСЬКОЇ МОВИ

для осіб, які бажають здобувати вищу освіту на основі повної загальної середньої освіти

Notă de prezentare

Programa de limba română pentru evaluarea externă independentă a fost elaborată

în baza programelor actuale de limba română pentru clasele 5-9

(întărită de Ministerul învățământ și știință din Ucraina Ordinul MÎȘ din 06.06.2012 nr. 664)

și 10-11 (întărită de Ministerul învățământ și știință din Ucraina Scrisoarea MÎȘ din 23.12.2004 nr. 1/11-6611)

Programa de limba română pentru evaluarea externă independentă este alcătuită din trei părți:

1) comunicarea, (factorii comunicării, tipuri de comunicare, cerințele generale față de cultura comunicării, textul şi particularităţile lui, stilurile funcţionale ale limbii române, modalități de comunicare, etc.);

2) noțiuni de limbă (fonetica, lexicul și frazeologia, morfologia, sintaxa);

3) ortografia, ortoepia, punctuația.

LIMBA ROMÂNĂ

Compartimentul, tema	Cunoașterea conținutului noțiunilor lingvistice, termenilor, a fenomenelor și legităților lingvistice	Deprinderi lingvistice și mijloace de învățământ
1. Comunicarea
Factorii comunicării	Emiţător. Receptor. Mesajul. Codul. Canalul. Contextul, referentul.	· să deosebească emiţătorul (cel care transmite un mesaj) de receptor (cel care primeşte un mesaj); · să delimiteze sursa de informaţie prezentă într-o situaţie de comunicare de beneficiarul informaţiei într-o situaţie de comunicare.
Tipuri de comunicare	Componentele deprinderilor integratoare. Deprinderile integratoare ca bază a formării cunoştinţelor, capaciţăţilor şi a îmbogăţirii afectivităţii, motivaţiilor şi atitudinilor (înţelegerea după auz, lectura, vorbirea, scrierea).	· să cunoască deprinderile integratoare; · să dezvolte competențele de comunicare; · să aplice cunoștințele despre situația de comunicare și componentele ei.
Cerințele generale față de cultura comunicării	Familiarizarea cu cerinţele faţă de exprimare (conţinut, consecutivitate logică, varietate, exactitate, varietatea mijloacelor lingvistice, expresivitate, corectitudine, diversitatea mijloacelor artistice). Tema şi ideea principală în exprimare.	· să cunoască cerinţele faţă de exprimare; · să formuleze ideea principală şi cea secundară; · să recunoască modurile de expunere utilizate într-un text.
Textul şi particularităţile lui	Elementele esenţiale şi detaliile semnificative; ideea principală şi cea secundară; planul simplu şi planul dezvoltat, expunerea orală (rezumatul). Structura textului: întroducerea, conţinutul, încheierea. Sursele de bază pentru compunere, căile de selectare a materialului şi sistematizarea acestuia.	· să indice caracteristicile esențiale ale textului; · să identifice expresii noi într-un text literar sau nonliterar; · să identifice informaţiile e­senţi­ale din­tr-un mesaj oral, în scopul înţelegerii sensului global al acestuia; · să structureze corect, coerent, logic ideile comunicate într-un plan simplu; să deosebească afirmația esențială de cea auxiliară.
Stilurile funcţionale ale limbii române	Noţiuni despre stilurile oficial-administrativ, ştiinţific, publicistic, artistic (sau beletristic). Greşeala stilistică.	· să dispună de cunoștințe referitoare la stilurile funcţionale ale limbii române; · să cunoască trăsăturile caracteristice stilurilor; · să întrebuinţeze adecvat cunoștințele referitoare la stilurile funcţionale ale limbii române; · să utilizeze corect şi adecvat limba română în producerea de mesaje scrise, în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse; · să întrebuințeze un vocabular relevant; · să relateze gândurile într-o anumită consecutivitate.
Modalități de comunicare	Naraţiunea, descrierea, dialogul, monologul. Particularităţile construirii naraţiunii în baza experienţei personale, a descrierii unor obiecte şi animale. Rezumatul. Etapele de realizare a unui rezumat.	· să respecte particularităţile construirii naraţiunii în baza experienţei personale; · să descrie anumite obiecte; · să utilizeze corect resursele lexicale, sintactice şi stilistice ale limbii române în vederea realizării unui rezumat; · să identifice secvenţele de monolog, dialog, de naraţiune şi de descriere dintr-un mesaj oral, în scopul înţelegerii modului de structurare a acestora; · să folosească adecvat formulele de inițiere și încheiere a dialogului improvizat; · să conștientizeze subiectul textului; · să structureze corect, coerent, logic ideile principale comunicate; · să comenteze titlul textului; · să formuleze ideile principale și cele secundare; · să respecte normele limbii literare.
2. Noțiuni de limbă
FONETICA	Noţiuni de fonetică. Alfabetul. Sunetele limbii române. Corespondenţa sunet-literă. Vocalele. Semivocalele. Consoanele. Grupurile de sunete(diftongul, triftongul) Scrierea şi pronunţarea grupurilor de litere. Hiatul. Silaba. Silabele accentuate şi silabele neaccentuate. Regulile fonetice de despărţire a cuvintelor în silabe. Regulile despărţirii cuvintelor în silabe.	· să cunoască alfabetul, literele şi sunetele limbii; · să pronunţe corect sunetele; · să ortografieze corect grupurile de sunete (diftongi, triftongi); · să cunoască şi să respecte regulile de despărţire a cuvintelor în silabe; · să identifice hiatul; · să accentueze corect numele străine; · să pronunţe corect şi fluent grupurile de sunete.
LEXICUL ȘI FRAZEOLOGIA	Caracterul latin al limbii române. Limba literară, limba populară, limba vorbită, limba scrisă. Noțiunea de vocabular. Vocabularul fundamental. Masa vocabularului. Dinamica lexicului în timp și spațiu: arhaisme, neologisme, regionalisme (identificarea tipurilor). Pleonasmul.	· să cunoască ce este lexicul; · să cunoască regulile de întrebuințare corectă a limbii (normele academice); · să identifice dinamica vocabularului; · să cunoască sensul neologismelor din domeniul tehnic și științific; · să evite pleonasmul în comunicare.
Structura cuvântului	Cuvântul – unitatea de bază a vocabularului. Forma şi conţinutul. Cuvântul de bază. Structura cuvântului. Rădăcina. Sufixele. Prefixele. Cuvintele moștenite și cuvintele împrumutate. Dubletele etimologice.	· să recunoască deosebirea cuvântului de text; · să identifice locul şi rolul cuvântului în text; · să analizeze structura lui; · să stabilească corect structura cuvântului; · să deosebească cuvintele moștenite și cuvintele împrumutate; · să cunoască originea dubletelor etimologice; să întrebuințeze corect dubletele etimologice.
Formarea cuvintelor	Mijloacele interne de îmbogățire a vocabularului. Formarea cuvintelor. Derivarea. Sufixarea. Sufixele diminutivale şi sufixele augmentative. Prefixarea. Utilizarea corectă a cuvintelor formate cu prefixe neologice (ante-, anti-, con-, hiper-, hipo-, trans-, ultra-). Derivarea parasintetică. Compunerea. Procedeele compunerii. Compunerea prin sudare, alăturare şi abreviere. Formarea şi scrierea cuvintelor prin abreviere. Conversiunea (schimbarea valorii gramaticale) Sistemul siglelor (scrierea lor cu majusculă). Mijloacele externe de îmbogățire a vocabularului. Modalitățile. Împrumuturile lexicale (vechi și noi). Familia lexicală. Câmpurile lexicale. Prefixoidele. Sufixoidele. Sinonimele. Seriile sinonimice: sinonimele lexicale, sinonimele frazeologice și sinonimele lexico-frazeologice. Antonimele. Omonimele. Paronimele. Cuvintele monosemantice. Cuvintele polisemantice. Pleonasmul. Tautologia și repetiția. Argoul și jargonul.	· să argumenteze ortografia prefixelor și a sufixelor; · să determine căile de formare a cuvintelor şi normele de ortografiere a lor; · să identifice și să aplice mijloacele interne de îmbogățire a vocabularului; · să cunoască şi să înţeleagă procedeele compunerii; · să fomeze şi să ortografieze corect cuvintele prin abreviere; · să identifice în text cuvintele formate prin conversiune · să aplice scrierea corectă a sistemului siglelor; · să deosebească familia lexicală de câmpul lexical; · să indentifice și să întrebuințeze corect sinonimele, antonimele, omonimele, paronimele, cuvintele monosemantice și polisemantice; · să respecte normele de ortografie a omonimelor, omofonelor și omografelor; · să deosebească tautologia și repetiția;

MORFOLOGIA Articolul	Articolul substantival hotărât și articolul nehotărât. Articolul posesiv (genitival). Articolul adjectival (demonstrativ).	· să stabilească importanța articolului; · să cunoască clasificarea articolelor; · să ortografieze corect articolul; · • să folosească adecvat articolul posesiv (genitival).
Substantivul	Substantive comune și proprii. Genul. Numărul. Articularea substantivelor cu articol (hotărât și nehotărât). Declinarea. Ortografia substantivelor. Numărul substantivelor. Cazurile substantivului.   Substantivele defective de număr. Substantivele colective.   Mijloacele de formare ale substantivelor: derivarea, compunerea, conversiunea.   Locuțiuni substantivale.   Funcțiile sintactice ale substantivelor și locuțiunilor substantivale.	· să cunoască caracteristicile specifice substantivului; · să deosebească substantivele de alte părți de vorbire; · să stabilească tipurile de substantive; · să ortografieze corect substantivul și locuțiunile substantivale; · să determine categoriile gramaticale de gen, număr, caz, tipul declinării, articularea; · să argumenteze căile de formare ale substantivelor; · să deosebească locuțiunile substantivale; · să cunoască funcțiile sintactice ale substantivelor și locuțiunilor substantivale; · să deosebească substantivele în cazul nominativ de substantivele în cazul acuzativ în context; · să nu confunde substantivele în cazul genitiv cu substantivele în cazul dativ în propoziții; · să deosebeasă substantivele derivate de cele compuse; · să identifice conversiunea în diferite enunțuri; · să analizeze morfologic substantivul.
Adjectivul	Adjectivele variabile și invariabile. Adjectivele formate cu prefixe și cu sufixe.   Formele flexionare. Acordul adjectivului cu substantivul determinat. Articolul adjectival (sau demonstrativ). Acordul articolului adjectival. Gradele de comparație. Mijloacele expresive de redare a superlativului absolut. Adjective fără grade de comparație. Locuțiuni adjectivale.   Topica adjectivului.   Funcțiile sintactice ale adjectivului și ale locuțiunilor adjectivale: atributul adjectival și numele predicativ.	· să stabilească categoriile specifice adjectivului; · să acorde corect adjectivul cu substantivul; · să deosebească adjectivul de adverb; · să identifice adjective la diverse grade de comparație; · să stabilească adjectivele ce nu posedă grade de comparație; · să deosebească adjectivul de locuțiunea adjectivală; · să cunoască funcțiile sintactice ale adjectivului și ale locuțiunilor adjectivale; · să deosebească adjectivul de locuțiunea adjectivală: · să respecte normele ortografice ale adjectivelor compuse; · să analizeze morfologic adjectivul.
Pronumele	Pronumele personal: persoana, numărul, genul. Formele accentuate și neaccentuate. Formele și funcțiile sintactice ale pronumelui personal în nominativ, acuzativ, genitiv, dativ.   Pronumele personal de politețe (sau de reverență). Formule de politețe Pronumele reflexiv. Formele accentuate și neaccentuate. Funcții sintactice Pronumele posesiv și adjectivul pronominal posesiv. Forme, cazuri și funcții sintactice. Pronumele demonstrativ și adjectivul pronominal demonstrativ. Forme, cazuri și funcții sintactice. Pronumele de întărire / de accentuare și adjectivul pronominal de întărire / accentuare. Forme, cazuri și funcții sintactice. Pronumele nehotărât și adjectivul pronominal nehotărât. Forme, cazuri și funcții sintactice. Pronumele negativ și adjectivul pronominal negativ. Forme, cazuri și funcții sintactice. Pronumele relativ și adjectivul pronominal relativ. Pronumele relativ compus. Acordul pronumelui relativ care în genitiv precedat de articolul genitival. Forme, cazuri și funcții sintactice. Locuțiunea pronominală. Funcțiile sintactice.	· să cunoască toate tipurile de pronume; · să afle categoriile pronumelui (gen, număr, caz, persoană); · să deosebească formele accentuate de cele neaccentuate; · să respecte ortografia și ortoepia pronumelor; · să diferențieze formele cazuale și funcțiile sintactice; · să delimiteze pronumele de adjective; · să deosebească pronumele de locuțiunea pronominală; · să evidențieze valorile stilistice și etice ale pronumelor și locuțiunilor pronominale în comunicarea orală și scrisă; · să realizeze analiza morfologică.
Numeralul	Numeralele cardinale simple și compuse. Valorile morfologice și funcțiile sintactice. Numeralele ordinale simple și compuse. Valorile morfologice și funcțiile sintactice. Numeralul colectiv. Forme. Numeralul fracționar. Forme. Numeralul multiplicativ. Numeralul distributiv. Numeralul adverbial.	• să stabilească categoriile și formele numeralelor; • să deosebească numeralul de alte părți de vorbire; • să descopere valorile expresive; • să cunoască funcțiile sintactice ale numeralului; • să întrebuințeze numeralele în comunicarea orală și scrisă; • să le ortografieze și să le pronunțe corect, respectând normele ortografice și ortoepice.
Verbul	Verbele predicative şi nepredicative. Verbele auxiliare. Modurile nepersonale ale verbului: infinitivul, participiul, gerunziul şi supinul. Timpul, persoana, numărul. Conjugarea verbelor: clasificarea verbelor în conjugări. Modurile personale: indicativ, conjunctiv, condițional-optativ, imperativ. Timpurile acestor moduri. Timpul trecut (imperfectul, perfectul simplu, perfectul compus, mai mult ca perfectul, inclusuv formele inverse); Viitorul (viitorul anterior, formele literare și populare, inclusiv formele inverse). Propoziția imperativă. Propoziția optativă. Verbele active pronominale. Verbele personale, unipersonale şi verbele impersonale. Verbele tranzitive şi intranzitive. Diatezele: activă, pasivă (complementul de agent), reflexivă. Locuţiunea verbală. Funcţiile sintactice ale verbului şi ale locuţiunii verbale. Valoarea stilistică a verbelor şi a locuţiunilor verbale.	• să cunoască şi să deosebească verbele, modurile, timpurile, diatezele, numărul, persoana verbelor; • să identifice verbele predicative, nepredicative; auxiliare, copulative în cadrul diferitelor tipuri de texte; • să conjuge verbele la toate modurile şi timpurile; • să identifice verbele în enunţ, indicând categoriile şi trăsăturile lor gramaticale; • să folosească formele corecte în diferite situaţii de comunicare; • să recunoască locuţiunea verbală; • să stabilească funcţiile sintactice ale verbului şi ale locuţiunii verbale; • să înţeleagă valorile stilistice şi expresive ale verbelor şi ale locuţiunilor verbale; • să le întrebuinţeze la locul potrivit în comunicarea orală şi cea scrisă, în exprimarea monologată şi cea dialogată; • să identifice verbele tranzitive şi intranzitive; personale, unipersonale, impersonale în diferite tipuri de texte; • să pronunţe şi să ortografieze corect diverse categorii de verbe conform normelor ortoepice şi ortografice; • să alcătuiască propoziţii de toate tipurile cu verbe la timpurile şi modurile însuşite;
Adverbul	Felurile adverbelor. Adverbele provenite din diferite părţi de vorbire. Adverbele interogative, relative şi nehotărâte. Formarea adverbelor. Gradele de comparaţie. Locuţiunea adverbială. Adverbele predicative şi locuţiunile adverbiale predicative. Funcţiile sintactice ale adverbului şi locuţiunilor adverbiale (complement circumstanţial de loc, de timp, de mod; atribut adverbial). Valoarea stilistică a adverbelor.	• să găsească advervele, să deosebească felurile lor și structural lor; • să deosebească gradele de comparaţie ale adverbelor şi să le aplice corect; • să întrebuinţeze adecvat categoriile de adverbe la diferite grade de comparaţie în cadrul propoziţiei la locul potrivit.   • să determine locuţiunile adverbiale şi funcţiile lor sintactice; • să stabilească aspectele stilistice şi expresive ale adverbelor şi locuţiunilor adverbiale în comunicarea orală şi cea scrisă, în exprimarea dialogată şi cea monologată.
Prepoziţia	Felul prepoziţiilor. Regimul cazual: rolul prepoziţiei în exprimarea acuzativului. Locuţiunea prepoziţională.	• să determine categoriile de prepoziţii în baza textului; • să deosebească prepoziţiile simple de cele compuse; • să însuşească regimul cazual al prepoziţiilor; • să recunoască locuţiunile prepoziţionale şi să le deosebească de alte tipuri de locuţiuni; • să întrebuinţeze la locul potrivit prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale în comunicarea orală şi cea scrisă.
Conjuncţia	Felul conjuncţiilor.   Conjuncţiile coordonatoare şi conjuncţiile subordonatoare.   Locuţiunile conjuncţionale: coordonatoare şi subordonatoare.	• să deosebească tipurile de conjuncţii; • să identifice locuţiunile conjuncţionale; • să întrebuinţeze conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale la locul potrivit în diferite contexte de comunicare orală şi scrisă; • să respecte normele ortografice şi ortoepice.
Interjecţia	Tipurile de interjecţii. Cuvintele onomatopeice. Interjecţii predicative. Interjecţii de adresare. Rolul interjecţiei în comunicare.	• să cunoască şi să deosebească tipurile de interjecţii; • să pronunţe, să accentueze şi să or-tografieze corect interjecţiile conform normelor ortoepice şi ortografice; • să utilizeze adecvat valorile stilistice şi expresive ale interjecţiei în diferite contexte orale şi scrise, în exprimarea dialogată şi cea monologată.

SINTAXA Îmbinarea de cuvinte Propoziția	Termenul regent şi termenul subordonat. Legătura de sens şi gramaticală a cuvintelor în îmbinarea de cuvinte.   Relaţiile sintactice în propoziţie (interdependenţă, coordonare, subordonare). Mijloacele de realizare a relaţiilor sintactice în propoziţie (flexiunea, jocţiunea, juxtapunerea, topica, intonaţia şi pauza). Cuvintele şi construcţiile incidente. Punctuaţia lor. Vorbirea directă şi indirectă. Adresarea. Semnele de punctuaţie. Dialogul. Linia de dialog. Anacolutul.	· să cunoască elementele îmbinării de cuvinte; · să întrebuinţeze corect îmbinările de cuvinte libere şi stabile; · să numească relațiile sintactice în propoziție; · să identifice mijloacele de realizare a relațiilor sintactice în propoziție; să cunoască și să întrebuințeze corect cuvintele și construcțiile incidente și semnele de punctuație; · să întrebuințeze corect semnele de punctuație la vorbirea directă și indirectă; · să întrebuințeze corect semnele de punctuație la adresare și dialog; · să identifice anacolutul și elipsa.
Sintaxa propoziţiei	Clasificarea propoziţiilor după înţeles, după scopul comunicării, aspect şi structură.	· să clasifice corect propozițiile după înțeles, după scopul comunicării, aspect și structură; · să deosebească părțile de propoziție; · să alcătuiască propoziții de diferite tipuri.
Părți principale de propoziție. Predicatul	Predicatul verbal exprimat numai prin verbe la moduri personale. Predicatul nominal. Valorile sintactice ale verbului a fi. Numele predicativ simplu și multiplu.	· să cunoască predicatul; · să identifice predicatul în propoziție; · să determine părțile de vorbire prin care sunt exprimate predicatul verbal și cel nominal; · să deosebească predicatul verbal de cel nominal; · să identifice funcțiile sintactice ale verbului a fi; · să ortografieze corect predicatele; · să alcătuiască propoziții, fraze, texte.
Subiectul	Subiectul exprimat (simplu și multiplu). Subiectul exprimat (complex și reluat). Subiectul neexprimat (subînțeles și inclus). Subiectul neexprimat nedeterminat. Părţile de vorbire prin care se ex­primă subiectul (substantiv, pro­nume, numeral).   Subiectul unor verbe personale folosite ca impersonale. Propoziţii fără subiect. Acordul predicatului cu subiectul (acordul logic şi acordul prin atracţie).	· să stabilească subiectul propoziției; · să identifice exprimarea subiectului; · să deosebească subiectul simplu și multiplu; · să deosebească subiectul subînțeles și inclus; · să deosebească subiectul nedeterminat;   · să identifice subiectul în enunț; · să stabilească părțile de vorbire prin care se exprimă subiec­tul; · să identifice subiectul simplu şi cel multiplu; · să precizeze propoziţiile fără su­biect; · să acorde predicatul cu subiec­tul logic şi prin atracţie; · să alcătuiască propoziţii de dife­rite tipuri, întrebuinţând şi ortografiind corect subiectul.
Părți secundare de propoziție. Atributul	Elementele regente ale atributului. Atributul adjectival (exprimat prin adjectiv propriu-zis, adjective pro­venite din verbe la participiu). Atributul substantival. Atributul substantival genitival, atributul sub­stantival prepoziţional, apoziţional şi în dativ fără prepoziţie. Atributul pronominal genitival, pre­poziţional, apoziţional şi în dativ fără prepoziţie (dativul posesiv). Atributul verbal. Atributul adver­bial. Atributul interjecţional.	· să însuşească şi să delimiteze diferite categorii de atribute; · să le acorde corect cu partea de vorbire pe care o determină; · să utilizeze potrivit elementele regente ale atributului; · să stabilească părțile de vorbire prin care se exprimă atributul; · să construiască propoziţii cu atri­bute acordate şi cu atribute neacordate; · să întrebuinţeze corespunzător valo­rile stilistice şi expresive ale atributului în comunicarea orală şi cea scrisă şi în ex­primarea dialogată şi cea monologată.
Complementul Complementele necircumstanţiale. Complementele circumstanţiale	Elemente regente ale comple­mentului (numai verbul). Complementul direct. Com­plementul indirect. Părţile de vorbire prin care se exprimă. Complementele circumstanţiale de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop, condițional, concesiv, consecutiv. Părţile de vorbire prin care se exprimă.	· să cunoască toate tipurile de complemente; · să deosebească complementele în cadrul pro­poziţiei; · să determine părţile de vorbire prin care sunt exprimate com­plementele; · să alcătuiască propoziţii cu toate tipurile de complemente. · să respecte topica şi normele ortografice; să întrebuinţeze corespunzător valo­rile stilistice şi expresive ale complementelor în exprima­rea dialogată şi cea monologată şi în toate tipurile de comunicare.
Părți multiple de propoziție	Părți multiple de propoziție (subiecte, nume predicative, atribute, complemente)	· să identifice în propoziție părțile multiple; · să utilizeze corect semnele de punctuație.
Sintaxa frazei Tipuri de propoziții în cadrul frazei Fraza	Discursul. Relația text-frază-propoziție-cuvânt. Tipuri de propoziții. Propoziția principală și propoziția secundară. Propoziția regentă și propoziția subordonată.Raporturile de coordonare și cele de subordonare în propoziție și în frază; Fraza. Fraze formate numai din propoziţii principale. Fraze formate din propoziţii principale şi propoziţii subordonate. Relațiile șintactice în frază (interdependență, coordonare și subordonare). Mijloacele de realizare a relațiilor sintactice (flexiunea, joncțiunea, juxtapunerea, topica, intonația și pauza).	· să cunoască ce este discursul; · să înțeleagă relația dintre text, frază, propoziție, cuvânt; · să indentifice tipurile de propoziții (principală, secundară, regentă, subordonată); · să cunoască ce este fraza; · să identifice frazele în text; · să alcătuiască fraze; · să le folosească în comunicarea orală şi scrisă · să stabilească raporturile sintactice în frază (coordonare și subordonare); · să le întrebuințeze conform regulilor sintactice; · să indentifice flexiunea, joncțiunea și juxtapunerea; · să întrebuințeze corect mijloacele de realizare a relațiilor sintactice în frază: · să respecte topica, întonația și pauza.
Propoziția subordonată predicativă	Propoziția subordonată predicativă.	· să cunoască și să deosebească predicatul verbal de cel nominal; · să cunoască regulile acordului; să evite acordul după înțeles și acordul prin atracție; · să indentifice propoziția subordonată predicativă; · să alcătuiască fraze cu acest tip de subordonată şi s-o întrebuințeze în comunicare.
Propoziția subordonată subiectivă	Propoziția subordonată subiectivă. Elementul regent al propoziției subiective.	· să indentifice subiectul; · să indentifice propoziția subordonată subiectivă; · să întrebuințeze subordonata subiectivă în comunicare; · să alcătuiască fraze cu subordonata subiectivă; · să cunoască natura elementului regent al subiectivei.
Propoziția principală insuficientă	Propoziția principală insuficientă.	· să determine insuficiența semantică sau sintactică a propoziției principale insuficiente.
Propoziția subordonată atributivă	Propoziția subordonată atributivă.   Utilizarea corectă a pronumelui relativ care introduce propoziția subordonată atributivă.	· să identifice corect atributul; · să deosebească în cadrul frazei propoziţia subordonată atributivă · să alcătuiască fraza cu acest tip de subordonată; · să le întrebuințeze în comunicarea orală și scrisă; · să utilizeze corect elementele introductive și semnele de punctuație.
Propoziția subordonată completivă directă	Propoziția subordonată completivă directă.	· să cunoască ce este complementul direct; · să determine propoziția subordonată completivă directă. · să alcătuiască fraze cu acest tip de subordonată; · să utilizeze corect elementele de relație; · să respecte topica și semnele de punctuație; · să o întrebuințeze adecvat în comunicare.
Propoziția subordonată completivă indirectă	Propoziția subordonată completivă indirectă.	· să indentifice complementele indirecte; · să determine în cadrul frazei propoziția subordonată completivă indirectă; · să folosească adecvat propoziția subordonată completivă indirectă în comunicarea orală și scrisă; · să utilizeze corect elementele de relație, semnele de punctuație; · să construiască fraze cu acest tip de subordonată.
Propozițiile subordonate circumstanțiale	Propoziițile subordonate circumstanțiale de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop. Propoziția subordonată circumstanțială condițională. Propoziția subordonată concesivă. Propoziția subordonată circumstanțială consecutivă.	· să deosebească tipurile de complemente circumstanțiale; · să alcătuiască fraze cu toate tipurile de subordonate circumstanțiale; · să utilizeze corect elementele de relație și semnele de punctuație; · să cunoască topica propozițiilor subordonate circumstanțile; să folosească adecvat toate tipurile de subordonate circumstanțiale în comunicarea orală și în cea scrisă.

3. Ortografie. Ortoepie. Punctuație
Ortografie și ortoepie	Vocale şi consoane duble. Grupuri de litere şi sunetele corespunzătoare (diftongii, triftongii). Hiatul. Scrierea şi pronunţarea grupurilor de litere. Regulile fonetice de despărţire a cuvintelor în silabe. Ortografia prefixelor și sufixelor. Folosirea cratimei şi a apostrofului. Folosirea corectă a accentului în limba română. Accentul lexical.   Nume proprii greşit accentuate. Evitarea greşelilor de pronunțare. Evitarea pleonasmelor. Ortografia substantivelor în nominativ - acuzativ; genitiv - dativ; Substantive defective de singular sau plural. Acordul adjectivului cu substantivul determinat. Acordul articolului adjectival cu adjectivul. Ortografia pronumelor personale neaccentuate rostite împreună. Ortografia pronumelor personale neaccentuate cu verbul auxiliar al perfectului compus. Forme vechi ale pronumelor personale precedate de prepoziţiile: dintru, întru, printre. Ortografia pronumelor de politeţe, Ortografia pronumelor şi adjectivelor pronominale posesive; Ortografia pronumelor şi adjectivelor pronominale demonstrative. Ortografia pronumelor reflexive care însoţesc verbe. Ortografia diferitor tipuri de numerale.   Verbul Ortografia verbelor la forma inversă (perfectul compus, viitorul) Verbul „a scrie" şi derivatele lui: Conjunctivul prezent: „a aprinde”, „a arde”, „a auzi”, „a cădea”.   Imperfectul verbelor: „a da”, „a sta”. Ortografia verbului „a fi”. Conjugarea verbelor: „a crea”, „a alerga”. Ortografia adverbelor şi locuţiunilor adverbiale. Ortografia prepoziţiilor şi a locuţiunilor prepoziţionale. Ortografia conjuncţiile coordonatoare şi subordonatoare a locuţiunilor conjuncţionale. Ortografia interjecţiilor şi cuvintelor onomatopeice. Evitarea anacolutului.	· să înţeleagă care este obiectul de studii/al foneticii; · să cunoască alfabetul, literele şi sunetele limbii; · să pronunţe corect,clar, desluşit sunetele; · să identifice hiatul; · să respecte regulile de despărţire a cuvintelor în silabe; · să respecte normele ortoepice la accentuarea cuvintelor; · să accentueze corect numele străine; · să evite pleonasmele; · să respecte normele de ortografie a substantivelor şi a locuţiunilor substantivale; · să ortografieze corect substantivele cu probleme dificile şi locuţiunile substantivale; să respecte normele ortoepice; · să acorde corect adjectivul cu substantivul; · să ortografieze şi să pronunţe corect adjectivele respectând normele ortografice ortoepice; · să respecte normele ortografice şi ortoepice; · să diferenţieze tipurile de pronume; · să le întrebuinţeze adecvat în comunicarea orală şi cea scrisă; · să identifice categoriile de numerale şi formele acestora; să le ortografieze şi să le pronunţe corect, respectând normele ortografice şi ortoepice; · să pronunţe şi să ortografieze corect diverse categorii de verbe conform normelor ortoepice şi ortografice;   · să întrebuinţeze adverbele şi locuţiunile adverbiale în comunicarea orală şi cea scrisă, în exprimarea dialogată şi cea monologată; · să ortografieze corect prepoziţiile compuse şi locuţiunile prepoziţionale; · să întrebuinţeze conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale la locul potrivit în diferite contexte de comunicare orală şi scrisă: · să pronunţe, să accentueze şi să ortografieze corect interjecţiile, cuvintele onomatopeice; · să evite greșelile de conținut.
Semne de ortografie și semne de punctuație	• Semne ortografice: - apostroful (‘); - linia oblică (/) - bara; - cratima (-); - linia de pauză (-); - punctul (.);   · Semne de punctuație: - alineatul; - două puncte (:); - ghilimelele (semnele citării) („...”)   - linia de dialog (-); - paragraful (§); - parantezele (); - punctele de suspensie (...); - punctul (.); - punctul și virgula (;); - semnul exclamării (!); - semnul interogării (?); - virgula (,).   Vorbirea directă şi vorbirea indirectă. Semnele de punctuaţie. Adresarea. Semnele de punctuaţie. Dialogul. Linia de dialog.   Izolarea construcțiilor infinitivale, participiale, gerunziale. Cuvintele și construcțiile incidente. Punctuația. Semnele de punctuație la părțile multiple ale propoziției. Izolarea apozițiilor.   Punctuația în frază. Semne de punctuație folosite ca elemente de relație în frază.	· să stabilească diferite situații de folosire a semnelor ortografice; · să realizeze scrierea corectă pe baza semnelor grafice convenționale; · să facă deosebirea dintre semnele de ortografie și semnele de punctuație; · să le utilizeze adecvat în vorbirea scrisă; · să utilizeze grafic semnele de punctuație; · să explice cazurile specifice de folosire a fiecărui semn de punctuație, luat în parte;   · să stabilească deosebirile esențiale dintre semnele de punctuație și semnele de ortografie. · să utilizeze corect semnele de punctuaţie la vorbirea directă, într-un dialog, la cuvintele de adresare;   · să utilizeze corect semnele de punctuație în enunțuri cu construcții infinitivale, partici-piale, gerunziale;   · să utilizeze corect semnele de punctuație la cuvintele și construcțiile incidente, la părțile multiple ale propoziției.

Дата добавления: 2015-11-14