Fintan Craig Doheny 38 страница

Beckett se оndreptг spre uєг, unde fu оntвrziat de mulюimea de oameni, care toюi aveau оntrebгri de pus:

— Chiar e o femeie acolo оnгuntru?

— E єi bгrbatul ei, єi fetiюa lor, spuse Beckett. Dar deocamdatг va trebui sг staюi departe de locul acesta.

— Dumnezeule, omule! spuse cineva. Doar єtii cвt a trecut de cвnd n-am mai vгzut o femeie!

— Acum tot n-o puteюi vedea, spuse Beckett, оndepгrtвndu-se de ei. Traversг grгbit curtea, lгsвnd mulюimea ciorchine оn faюa uєii, nu оnainte de a auzi o voce spunвnd:

— Оmpuюiюii гєtia de americani!

Drumul era luminat de tuburile ce ardeau continuu єi care dгdeau Huddersfieldului aspectul unui complex industrial оn plinг activitate pe timpul nopюii. Mulюi angajaюi erau trezi єi forfoteau peste tot:

Alюi curioєi veniюi sг arunce un ochi оn magazie, gвndi el.

Єi biroul de pazг era puternic iluminat. Un gardian stгtea оn spatele unei mese mici de lucru, iar atenюia оi era оndreptatг spre monitoarele TV din faюa lui. La cererea lui Beckett, оmpinse un telefon peste birou, fгrг sг-єi ia ochii de pe ecrane. Operatorul оi fгcu imediat legгtura cu Stonar.

— De unde au trebuit sг te aducг? Оntrebг iritat acesta. De la capгtul pгmвntului?

Stonar cel de la telefon nu se arгta cu nimic mai agreabil decвt Stonar оn came єi oase, remarcг Beckett.

— Eram оn depozitul unde am dus containerul cu cei veniюi din Irlanda.

— E adevгrat cг femeia a nгscut o fetiюг оn timpul traversгrii?

— Da. O fetiюг. Prematurг. Nu va rezista.

— Dar aveюi acum doi cobai pentru serul vostru.

— Mai mult decвt atвt. Fiindcг s-ar putea sг fi fost contaminaюi.

— Ei bine, оmi imaginez... ce panicг se va stвrni printre femei, cвnd vom anunюa realizarea serului.

— Nu veюi anunюa nimic, pвnг nu-l testгm noi!

— Da, sigur, bгtrвne! Tonul lui Stonar se schimbase єi devenise chiar plгcut. Sunteюi foarte siguri pe voi, nu-i aєa?

... de irlandezi ne-au ajutat imens. Serii de cinci оn codul mesagerului, Dumnezeule!

— Probabil cг au luat informaюia direct de la O’Neill. Nu erau irlandezii capabili sг descopere aєa ceva singuri.

— E adevгrat cг-l au chiar pe O’Neill оn persoanг?

— Bгtrвne, sг nu te оndoieєti o clipг de asta. Rahatul s-a єi оmprгєtiat ca vвnturat de ventilator. Informatorii noєtri spun cг cei de acolo sunt pe punctul unui rгzboi civil. Unii s-au оnchis оn clгdirea laboratorului, sperвnd ca acolo sг fie оn siguranюг, оn caz de atac direct. Oponenюii lor au pus mвna pe cea mai mare parte a coastei de nord-est єi chiar pe cвteva localitгюi dinspre interior. Fac mult praf, atвta tot, praf aruncat оn ochi, tipic irlandez!

Beckett privi ceafa gardianului, mirвndu-se de noua atitudine a lui Stonar. Omul era pus pe conversaюie, aproape prietenos chiar.

— Si pe O’Neill unde оl юin? Оntrebг Beckett.

— Оn laborator, aєa mi s-a spus. Ascultг, Bill, aє vrea sг-mi faci un tablou detaliat al situaюiei, dacг eєti drгguю. Am o єedinюг cu Primul Ministru єi Regele. Dг-mi єi mie cвюiva termeni tehnici, ceva din jargonul єtiinюific acolo. Stonar chicoti. Toatг lumea e foarte emoюionatг. De fapt, ce faceюi voi acolo mai exact?

Beckett dгdu din cap pentru sine оnsuєi. Situaюia devenise deodatг extrem de clarг. Stonar era, оntr-adevгr, un om periculos. Asta voia — ceva cu care sг-i impresioneze pe granguri!

— Rгspunsul nostru este acesta: sг oferim molimei o altг molimг, spuse Beckett. Єtiюi deja de acum cг cei douгzeci de amino-acizi posibili sunt distribuiюi de codul genetic. Molima lui O’Neill acюioneazг asupra acestei distribuюii. Ea insereazг un nou mesaj pentru a controla activitatea biochimicг a celulei. Molima se adreseazг codificгrii celulare prin care se realizeazг funcюiunile speciale — mesaje specifice cгtre tipuri de celule specifice. Pвnг aici оnюelegeюi?

— Am оnregistrat, bгtrвne. O sг pun secretarul sг mi-o batг la maєinг. Continuг, te rog.

— Folosiюi analogia cu scara оn spiralг, continuг Beckett. Cea care atacг helixul de ADN оn anumite localizгri este o boalг geneticг.

— Aєa! Stonar pгrea оn al noulea cer, dar tot uscat єi sec rгmвnea.

— Cвnd noul mesaj este introdus оntr-o celulг de transmisie, оn loc de o formг pгtratг, el este purtat оn serii de cвte cinci...

— Chestia aia pe care au luat-o de la O’Neill...

— Aєa! Beckett se distra imitвndu-l pe Stonar, dar, aparent, omul nu bгgг de seamг. Єtim cг O’Neill trebuie sг fi folosit un virus drept mesager cгtre gazda bacterianг, spuse el. Єi mai era єi chestia aceea amгgitoare a asemгnгrii cu leucemia granulocitarг...

— Єi asta ce оnseamnг, bгtrвne, оn caz cг sunt єi eu оntrebat la rвndul meu?

— Este indicatг o fracturг a codului genetic normal. Structura ADN-ului a fost, fгrг оndoialг, schimbatг.

— Aєa! Єi de ce nu atacг pe bгrbaюi?

— Nu existг o niєг biologicг оn care patogenul sг se poatг оnchide pentru a-єi face treaba lui murdarг. Aceastг niєг este distrusг de mecanismele organismului, care regleazг rata creєterii celulare.

Beckett оєi zвmbi sieєi, dвndu-єi seama cг nu fгcuse decвt sг transmitг un set de informaюii esenюiale care ar alerta orice persoanг antrenatг оn domeniu, deschizвnd drumul cгtre alte оntrebгri, cгtre alte posibilitгюi: nici o altг boalг mitoticг de acum оnainte єi rezolvarea totalг a problemei cancerului. Se vor putea controla activitгюile generatoare de energie legate de ARN. Єi оncг multe altele...

— Splendid! spuse Stonar. Aюi fгcut o mulюime de treabг cu computerul, nu-i aєa?

Ei da, vezi! se gвndi Beckett. Trebuia el sг aducг in discuюie marea sculг a єtiinюei! Spuse:

— Douг lucruri am realizat cu el: un nou program de cгutare, descoperit єi dezvoltat de un tвnгr american єi tehnicile de mгrire a imaginii, folosite de NASA pentru a оmbunгtгюi imaginile primite din spaюiu. Astfel am putut vedea lucruri оn structura geneticг pe care nimeni nu le mai vгzuse pвnг acum.

— Dar O’Neill trebuie sг le fi vгzut єi el, aєa-i?

— Aєa-i! rгspunse Beckett.

— Programul de cгutare — asta a adus cu el omul vostru, Ruckerman, din America, nu?

— Exact.

— Am dat dispoziюii sг fie adus aici, єtii, nu? Regele a cerut sг оl vadг. Sunt o mulюime de discuюii secrete, ochi оn ochi, despre noua ordine mondialг.

Beckett оєi оncruciєг degetele pentru noroc, ca un adolescent оnaintea unui examen:

— Оmi imaginez!

— Doar оntre Ruckerman care оl reprezintг pe Preєedintele vostru, Rege єi Primul Ministru — totul la foarte, foarte оnalt nivel.

Єi tu crezi cг te afli оn mijlocul prгjiturii, sгrmanul de tine, se gвndi Beckett.

— Oh, fiindcг veni vorba, spuse Stonar. Poate cг te intereseazг sг afli cг cei de la Kangsha au dat un anunю, foarte rezervat de altfel, despre o curг.

— Chinezii?

— Nu dau nici un detaliu, dar semnalul e suficient de clar, bгtrвne. Folosesc cuvвntul curг. Stonar оєi drese glasul. Japonezii єi sovieticii nu spun оncг nimic despre progresele pe care le-au fгcut, dar Jaipur comunicг, anunюг, cг vor оncepe sг accepte oferte cam peste o lunг pentru un tratament chimic al molimei, care ar fi dat deja rezultate remarcabile. Chiar astea au fost cuvintele folosite de ei.

— Interesant. Mai ales partea despre chinezi.

— Te rog, bгtrвne, sг-i spui єi lui Wye.

— Bineоnюeles. Transmiteюi, vг rog, toate cele bune din partea mea lui Ruckerman.

— Sigur, sigur. Ne оmpгcгm de minune, sг єtii. Dar trebuie sг recunosc cг el nu va fi niciodatг оn stare sг spunг Aєa! atвt de bine cum o faci dumneata.

Convorbirea se оntrerupse cu un declic hotгrвt.

Оnainte chiar ca Beckett sг poatг pune receptorul la loc оn furcг, Shiles interveni pe fir:

— Aєteaptг-mг acolo, te rog, Bill. Vin imediat!

Beckett оnchise, оn sfвrєit, telefonul. Shiles ascultase deci convorbirea. Oare ce semnificaюie avea acest lucru? Probabil cг nu era nimic deosebit оn asta. Toatг lumea se obiєnuise demult cu gвndul cг orice convorbire era monitorizatг. Dar Shiles оnsuєi sг asculte convorbirile!

Un individ оn halat alb dгdu buzna оn biroul de pazг єi, ignorвnd prezenюa acolo a lui Beckett, se adresг gardianului care privea ecranele TV:

— Hei, Arley! E o femeie izolatг оntr-o camerг improvizatг оn depozitul de peste drum!

— Єtiu, spuse scurt gardianul. Privirea lui nu pгrгsise nici o clipг ecranele.

Uєa se оnchise cu zgomot, trвntitг de cel care venise cu vestea. Оl auzirг cum aleargг оn lungul coridorului.

Beckett privi єi el ecranele, dвndu-єi seama cг cel din dreapta prezenta o imagine de foarte aproape a rezervorului оn care se gгseau soюii Browder. Prin geamul hubloului se distingeau miєcгri ale celor de dinгuntru.

Оn оncгpere pгtrunse Shiles, iar uniforma lui, de obicei impecabilг, pгrea acum un pic єifonatг. Vгzu care este situaюia оn camerг єi spuse:

— Poюi pleca, Arley. Preia monitoarele de la etaj.

Gardianul ieєi, aruncвnd o ultimг privire lungг ecranului din dreapta. Cвnd uєa fu оnchisг, Shiles spuse:

— Am greєit cг nu l-am avertizat єi pe Wye de la bun оnceput. A trecut pe la mine prin birou оn seara asta єi a fгcut aluzii rezervate la “unele amгnunte foarte interesante”, care s-ar desprinde din descoperirea voastrг. “Vom avea controlul asupra unui єir nesfвrєit de lucruri”, aєa a spus.

— Sг fi vorbit cineva mai mult decвt trebuie?

— Eu unul l-aє bгnui pe prietenul tгu, broscoiul, spuse Shiles. Beckett se uitг lung la el, dвndu-єi pentru prima oarг seama limpede

cг englezii aveau оn sвnge єi oase neоncrederea faюг de oricine fusese nгscut departe de coasta Angliei! Єi оn aceastг categorie era inclus, pe lвngг Hupp, єi el, Bill Beckett, єi Danzas, єi Lepikov. Cum naiba vor putea pune la loc pe linia de plutire lumea asta оn mijlocul maldгrului гsta de rahat оn care se zbгteau?

— Dacг este sг fie cineva acuzat, atunci voi lua eu aceastг acuzaюie pe umerii mei, spuse Beckett.

— E grozav de decent din partea ta!, spuse Shiles, dar te-ai gвndit bine la ce forюe юinem noi acum оn єah?. Orice acuzaюie, orice оnvinuire ar putea fi extrem de periculoasг.

Beckett privi la Shiles cu atenюie, gвndindu-se la potenюialul vulcanic care оncг fierbea molcom оn lume, оncг potolit оn cea mai mare mгsurг de speranюa cг, оntr-o bunг zi, curвnd, se va descoperi o curг pentru molimг. Єi care fusese ultima estimare transmisг la radio despre rata procentualг dintre sexe? Opt mii de bгrbaюi pentru fiecare femeie supravieюuitoare? Iar aceastг ratг creєtea оnspгimвntгtor din zi оn zi.

— N-aє vrea ca Wye sг te arunce pe tine оn groapa cu lei, spuse Shiles.

De parcг Wycombe-Finch era capabil sг arunce pe cineva undeva! se gвndi Beckett оn sinea lui. Єi totuєi ceva se оntвmpla, ce oare?

— Eu am crezut cг ne-am оnюeles, generale.

— Pгi, aєa-i, ne-am оnюeles, bгtrвne. Sigur cг ne-am оnюeles! Dar au apгrut mari probleme! Cine capгtг serul єi cine nu-l capгtг? Cine primeєte femeile, etc, etc... Se оntrerupse, auzind uєa din spatele lui deschizвndu-se uєurel.

Wycombe-Finch bгgг timid capul оnгuntru:

— Oh, aici erai Bill. Generale! Directorul pгtrunse оn camerг єi оnchise uєa. M-am gвndit eu c-am sг vг gгsesc pe amвndoi aici.

— Ce s-a оntвmplat, Wye? оntrebг Shiles.

— Ei bine, de fapt e destul de neplгcut. Se uitг la monitoare, apoi la Beckett. Dar presupun cг trebuie sг iau taurul de coarne...

— Hai, dг-i drumul! оl оndemnг Shiles. Wycombe-Finch inspirг lung:

— Am ascultat convorbirea voastrг. Nu e pentru prima oarг, spuse el. E un obicei prost de-al meu, un obicei vechi. Оntotdeauna l-am avut. Curiozitate, єtiюi!

Shiles se uitг la Beckett, cu un “юi-am spus eu?” оn priviri.

— Stoney єi cu mine ne-am sfгtuit оn aceastг privinюг, spuse Wycombe-Finch. E foarte probabil sг le prezinte Regelui єi Primului Ministru situaюia realг chiar оn noaptea asta.

Shiles оєi freca ceafa, cu atenюia fixatг pe gura lui Wycombe-Finch. Se vedea cum faюa оncepe sг i se оnroєeascг uєor.

— Stoney se poate dovedi foarte obtuz оn unele momente, sunt de acord cu asta, spuse Wycombe-Finch. Dar are un cap de politician foarte bun. Am єtiut acest lucru оncг de pe vremea cвnd eram la єcoalг оmpreunг. Mi-e teamг cг lucrurile sunt acum pe deplin оn mвinile noastre.

— Ce-aюi fгcut? оntrebг Beckett.

— Ei bine, оncг mai demult, Fin Doheny єi cu mine am decis cг s-ar putea sг vinг ziua cвnd vom avea nevoie de un mijloc de comunicaюie оn caz de urgenюг. Radioul este un vechi hobby de-al meu, єtiюi. Am un aparat american. Voi оi spuneюi CB. I-am adus unele modificгri, bineоnюeles. L-am fгcut mai puternic. Antena este оn pod... tot felul de chestii din astea... Comanda Barierei ne-a descoperit imediat, dar nu s-au arгtat оmpotrivг, atвta timp cвt discuюiile noastre erau necodificate. Am оncercat sг-l prind pe Fin un pic mai devreme, dar de acolo nu se mai aude nimic. Mi-e teamг cг оn Irlanda situaюia e groasг! Dar Comanda Barierei are de acum formula serului realizat de voi, precum єi descrierea biochimicг a molimei, absolut tot... Stoney zice cг ei оl vor trimite americanilor єi tuturor celorlalюi.

— Sг fie a naibii de treabг! exclamг Shiles.

— Nu vrem violenюг, оnюelegeюi? spuse Wycombe-Finch. Asta e un premiu foarte atrгgгtor — trebuie sг-l оmpгrюim cu ceilalюi! Nu ne putem permite luxul de a ne trezi cu tipi оnarmaюi aici, care sг vrea sг punг mвna pe institut.

Beckett оncepu sг rвdг, scuturвnd din cap:

— Oh, sг vezi cвnd o sг-i spun chestia asta lui Joe!

— Cred cг Lepikov i-a spus deja, interveni Wycombe-Finch. Amuzant rusnacul гsta! Mi-a spus єi mie un vechi proverb rusesc: “Oricine porneєte o conspiraюie, planteazг o sгmвnюг!” E bunг, nu vi se pare?

— Dar nu єtii niciodatг ce va produce sгmвnюa, pвnг ce nu iese din pгmвnt, spuse Beckett. Privi spre Shiles. Faюa generalului era roєie ca focul.

— Guvernul nu putea permite unei mвini de oameni sг controleze fructul cercetгrilor, оnюelegeюi asta, nu-i aєa? Оntrebг Wycombe-Finch.

Shiles оєi regгsi glasul:

— Vг jur, domnule, cг singurul meu gвnd a fost sг formez un sistem de distribuюie, care sг asigure o difuzare egalг єi echilibratг...

— Bineоnюeles, bгtrвne, оnюeleg asta foarte bine, spuse Wycombe-Finch.

— Dar va fi destul pentru toatг lumea, interveni Beckett. Privi spre general. Acesta оncepea sг-єi recapete culoarea obiєnuitг. Iar dumneata eєti оncг la comanda unei porюiuni considerabile din armatг, generale.

— Da, dar va trebui sг mг supun ordinelor primite de la guvern, spuse Shiles. Asta оncercam, de altfel, sг-юi explic mai devreme.

Mie mi s-a pгrut оntotdeauna cг irlandezii seamгnг cu o haitг de cвini flгmвnzi care sfвєie un armгsar pur-sгnge.

— Goethe

Venirea gloatei aprinse оn Kevin O'Donnell o nouг personalitate ciudatг єi neliniєtitoare. Doheny remarcг acest lucru оn fugг, оn vreme ce оmpreunг cu ceilalюi protagoniєti ai procesului furг scoєi afarг din bibliotecг sub pazг єi apoi оnchiєi iar оn pivniюa de sub turnul castelului. Kevin se оntorsese оntвi spre juraюi єi le spuse sг se ducг dupг arme. Se terminase cu rolul lor оn proces — erau acum “soldaюi ai Armaged-donului”. Оn ochii lui Kevin era o privire aproape visгtoare. Fгcea gesturi largi cu mвna dreaptг. Luг apoi borcanul оn care era capul lui Alex Coleman єi spuse:

— Hai єi tu sг priveєti, Alex! A venit momentul pentru care m-am nгscut!

Ignorг cadavrul lui Herity, dar, la plecare, rгsturnг dispreюuitor scaunul cu piciorul.

Mergea hotгrвt, decis, precum Dumnezeu Atotputernicul, se gвndi Doheny.

Оn vreme ce grupul din care fгcea єi el parte era оmpins grгbit din spate sг traverseze curtea, Doheny remarcг porюile оnchise, care blocau vederea spre lac. Dar strigгtele gloatei erau puternice єi ajungeau nestingherite pвnг оn curte — un rгcnet de voci masculine care scandau:

— Cura! Daюi-ne cura!

Єi de unde le venise oare ideea cг fusese deja produsг o curг?

Gгrzile оl оmpinserг pe Doheny оn subsol, dupг John, pгrintele Michael єi bгiatul, dar nu оnainte ca acesta sг-l mai zгreascг o datг pe Kevin mergвnd de-a lungul parapetului vechiului castel. Nici nu se obosea sг se uite оn jos la mulюimea ce-єi urla cererile. Atitudinea lui lгsa sг se оnюeleagг cг el unul nu-i considera decвt o haitг de brute, оnfingвndu-se sг se оnfrupte din hrana zeilor, mana cereascг pe care el singur o stгpвnea.

— Daюi-ne cura! Daюi-ni-l pe O’Neill!

Doheny єi tovarгєii lui furг mвnaюi spre intrarea оn subsol. Gгrzile оi оmpinserг оnгuntru єi trвntirг uєa dupг ei, fгrг sг-єi mai dea silinюa sг-i separe pe fiecare оn celula lui. Cei patru se оmpiedicarг pe scгrile оntunecoase оn litania nesfвrєitг a gloatei care se оntorsese la prima ei cerere: “O’Neill! O’Neill!”

Se oprirг оn оncгperea ce servea drept magazie de vechituri de la capгtul scгrilor. Pгrintele Michael оєi mгturг cu mвna cвteva pвnze de pгianjen de pe faюг. John se оntoarse оn celula lui. Bгiatul se urcase pe canapeaua cu arcurile sгrite, оncercвnd sг ajungг la fereastra zгbrelitг єi sг priveascг afarг. Strigгtele mulюimii se auzeau aici foarte tare. John ieєi imediat din celulг оmbrгcat оn hainele pe care gardienii оl obligaserг sг le scoatг. Erau umede єi pгtate de noroi, pe care John оncerca sг-l єteargг ajutвndu-se de halat.

— De ce mi-au luat hainele? spuse el cu vocea pierdutг. Oare pentru cг preotul acela оn hainг neagrг avea la el un cuюit?

— E оn regulг, John, spuse pгrintele Michael. Оi puse o mвnг pe umгr. Preotul simюi sub palmг tremurai interior al omului.

Bгiatul оncerca de zor sг se caюere pe maldгrul de lemne din colю, fгrг sг poatг оnsг sг ajungг la fereastrг.

— Renunюг, bгiete, spuse Doheny. Ai sг cazi єi-ai sг te loveєti. Afarг, mulюimea scoase un rгcnet prelung. Se auzi un rгpгit scurt de mitralierг, apoi liniєte. Pвnг єi litania cererilor оncetase.

— Ce crezi cг se оntвmplг acolo, afarг? Оntrebг pгrintele.

— Оєi ascut coasele, furcile єi foarfecii de grгdinг, spuse Doheny. Se pregгtesc de revoluюie.

Ultimul lui cuvвnt fu оnecat оntr-un nou rгcnet, care fгcu parcг sг se zguduie clгdirea.

John pгrea cг nici nu aude. Se uita la bгiatul care se cгюгrase pe maldгrul de scвnduri, amintindu-єi-l aєa cum fusese оn timpul lungii ici cгlгtorii. Оn copil se desluєea acum o energie de animal sгlbatic — era tensionat tot єi dгdea senzaюia cг are un scop anume.

— Pгrinte Michael! strigг copilul. Vocea оi era joasг єi hotгrвtг. Aici оn spate e un tunel!

— Ce spui, un tunel? Preotul оєi оmpiedicг paєii printre vechituri, ajungвnd pвnг la copil єi dвnd la o parte cвteva scвnduri pentru a se uita оn spatele lor. Ridicг apoi capul єi privi spre Doheny. Se simte aer proaspгt. E o ieєire! Mai оndepгrtг cвteva scвnduri, dвnd la ivealг o deschizгturг, aflatг la baza zidului. Adu-l pe John!

Doheny оl luг pe John de braю:

— Haide, vino!

— Nu pot, spuse John. O’Neill nu vrea sг plece. Оєi plimbг privirea sгlbaticг оn jurul оncгperii оntunecoase. De ce-au venit? Eu nu...

Restul cuvintelor se pierdu оntr-un alt rгcnet, оnsoюit de astг datг єi de оmpuєcгturi. Zgomotele fгcute de gloatг devenirг acum ritmice. Nu se desluєeau cuvinte, doar sunete nearticulate, guturale — un scrвєnet asurzitor care оl umplu pe Doheny de groazг. Pгrintele Michael оntinse o mвnг peste maldгrul de lucruri єi-l apucг pe John de braюul drept:

— Cred cг va trebui sг-l tragem dupг noi, spuse Doheny.

— Vino cu noi, spuse preotul. Оncercгm sг te salvгm, оnюelegi? Nu-i aєa, Fin?

— Sigur cг da.

— Dar poate sг vinг єi O’Neill cu voi? Оntrebг John.

— Bineоnюeles, rгspunse pгrintele Michael.

— Bine, dar unde e? Оntrebг John. Era оn borcanul de pe masг. Nu-l mai vгd nicгieri.

— El a plecat deja. E оn faюa noastrг, spuse Doheny.

— Ah!

John se lгsг apoi condus, оmpleticindu-se оn resturile semгnate pe jos, оn jurul maldгrului de scвnduri. Bгiatul оi aєtepta deja dincolo de spгrturг, оntr-un culoar cu tavanul arcuit єi pereюii din bucгюi de piatrг de rвu. Pe jos era noroi єi alunecos єi, sub bгltoacele de apг stгtutг, piciorul se оmpiedica оn pietre. Mirosul greu de canal se infiltrase prin toate crгpгturile.

Doheny ascultг zgomotul fгcut de mulюime, zgomot ce venea acum de deasupra capetelor lor. Prin tavanul єi pereюii tunelului, se bгnuiau paєi, o mulюime de paєi. Focurile de armг erau acum mai rгzleюe. Pгrintele Michael оl оmpingea pe John оn josul tunelului. Bгiatul era cel care deschidea drumul. Оn faюa lor se vedea o luminг palidг, dar оn tunel era оntuneric єi stгpвnea un miros greu Nu trecu mult єi zгrirг lumina zilei filtratг prin tufiєuri єi parюial blocatг de un grгtar metalic. Pгrintele Michael le fгcu semn sг se opreascг єi ascultг — mulюimea se auzea slab, pierdutг оn spatele lor. Nu se mai trгgea cu arma. Doheny оєi dгdu seama cг ajunseserг оntr-o micг magazie de scule de grгdinг vechi єi mginite — sape, greble, lopeюi, mistrii, pluguri de mвnг. De pe rafturile putrezite cгzuserг rвnduri peste rвnduri de ghivece cu pгmвnt, iar cioburile lor se amestecaserг pe jos cu bucгюi de sfoarг єi sвrmг, cutii de tablг ruginite єi cвte altele. Lumina zilei pгtrundea prin gгurile din ziduri єi printr-o uєг parюial blocatг de un grilaj de fier єi el ruginit єi оnecat оn bгlгrii.

John оnchise ochii єi-єi оncruciєг braюele strвns pe piept. Respirг adвnc, flexвndu-єi degetele.

Bгiatul se strecurг pe sub bгlгrii єi ieєi. Оl auzirг dвnd roatг colibei.

Doheny atinse o mвnг a lui John єi fu rгsplгtit cu o tresгrire violentг a capului, оn care ochii se deschiserг mari єi sticloєi.

Pгrintele Michael оi fгcu semn lui Doheny sг rгmвnг pe loc єi ieєi dupг copil. Reveni imediat єi spuse:

— Coliba e chiar lвngг o serг veche єi e єi o cгrare nгpгditг de buruieni. Pare sг ducг la dram. Bгiatul s-a dus оnainte sг inspecteze locurile. Preotul fгcu un semn din cap оn direcюia lui John: A spus ceva?

— Este fascinant, spuse Doheny, nerezistвnd tentaюiei de a-l examina cu ochi clinic pe John. O dedublare controlatг de identitate, cred. El percepe prezenюa unei alte persoane єi chiar poate vorbi cu ea, dar mг оndoiesc cг va putea sг-єi revinг din aceastг stare de dedublare.

Pгrintele Michael ridicг din umeri:

— Ce facem cu el?

Cвnd auzi cuvintele preotului, John se lгsг sг cadг оn noroiul de pe jos, ascunzвndu-єi faюa оn genunchi, ghemuit ca un animal hгituit pвnг оn vizuina lui.

O оncercare de a-l readuce la personalitatea lui O’Neill l-ar omorо, se gвndi Doheny.

Unde se dusese copilul гla? Brusc, un gвnd оl fulgerг pe Doheny, trecвndu-i un fior rece pe єira spinгrii: Nu spunea Kevin cг bгiatul se arгtase gata sг strвngг laюul оnjurai gвtului lui O’Neill? Oare sг se fi dus copilul гla sг alerteze pe Kevin sau mulюimea?

Un zgomot venit din direcюia uєii оi abгtu atenюia de la John. Era bгiatul care se strecurг prin deschizгturг. Pгrea potolit, mult mai aproape de ceea ce fusese оnainte. Le fгcu semn sг -l urmeze єi ieєi iar. Tufiєurile foєnirг la trecerea lui.

— E un bгiat bun єi cuminte, spuse pгrintele Michael, fie-i sufletul sub paza Sfintei Inimi!

Sper din tot sufletul sг ai dreptate, se gвndi Doheny.

— Hai sг mergem, John, spuse el, ajutвndu -l pe acesta sг se ridice оn picioare.

Cu pгrintele Michael оnainte єi Doheny оn urma lui John, cei trei ieєirг din colibг, afarг la aer. De jur оmprejur era un parc lгsat оn paraginг, cu garduri vii crescute fгrг noimг. Printre trunchiurile de copaci se vedea lacul. Cгrarea оngustг, pavatг cu dale de piatrг єi strгjuitг de tufiєuri care ameninюau s-o оnghitг, ducea оn partea opusг lacului. Bгiatul nu se vedea nicгieri.

Оn єir indian, оn aceeaєi ordine, оn cap cu pгrintele Michael єi Doheny la urmг, оєi croirг drum pe cгrarea cu dale, printre tufiєurile care le biciuiau trupurile. Pгrintele Michael deschidea drumul cu umгrul, trгgвndu-l dupг el pe John єi pipгind atent cu pasul dalele de sub picioare. Doheny оєi юinea un braю protector оn faюa obrazului.

Ieєirг curвnd, printr-un adevгrat perete de verdeaюг, la un drum asfaltat, ciuruit de gгuri ca o strecurгtoare. Bгiatul оi aєtepta оn marginea gardului viu єi, atunci cвnd оi vгzu, o luг la stвnga, оn direcюia opusг castelului.

Doheny ezitг єi ciuli urechea. Nu se auzea nimic, nici mгcar un sunet fгcut de mulюime. Liniєtea pгrea de-a dreptul sinistrг.

— Haideюi! єopti pгrintele Michael.

Єi el simte, se gвndi Doheny. Ei bine, оn acel moment, ruga era singurul lucru cuminte de fгcut.

Pгrintele Michael o porni grгbit dupг bгiat, care era acum cam la o sutг de metri distanюг оn faюa lor. Doheny єi John оi urmarг. John pгrea de acord sг meargг, iar Doheny doar оl ghida uєurel de braюul stвng. Era оn el o moliciune, o neputinюг, de parcг voinюa lui fusese anihilatг єi doar hotгrвrea celuilalt оl оmpingea оnainte.

Drumul cotea la capгtul unui єir lung de copaci єi оncepea sг urce, depгrtвndu-se de lac оn serpentine adвnci ce strгbгteau dealurile. Ajunserг, gвfвind de urcuє, оntr-un loc deschis, оngrгdit de un gard de piatrг nгpгdit de ierburi, unde exista o tгbliюг indicatoare. Sгgeata ei indica dramul spre Bally..., restul cuvвntului fiind єters.

— Probabil Ballymore, spuse pгrintele Michael.

Bгiatul se dusese la marginea drumului, acolo unde priveliєtea se deschidea pвnг departe spre lac. Ceilalюi оl urmarг, trecвnd de un єir de copaci оnalюi, dupг care vгzurг оn vale castelul. Din gгurile ferestrelor єi din acoperiє ieєeau flгcгri. Fumul se ridica оntr-o coloanг verticalг spre cer оn aerul nemiєcat de vвnt. Pгrintele Michael se cutremurг la vederea fumului, amintindu-єi de cel de la Maynooth. Єi acolo tot o gloatг fusese.

Toюi cei patru priveau lung, оn liniєte peste vвrfurile copacilor spre castelul aflat cam la un kilometru distanюг. O masг compactг de oameni ocupase terenul din jur, formвnd un covor miєcгtor. Erau lipiюi unul de celгlalt, iar оn mвinile pe care le agitau deasupra capetelor strгluceau arme. Єi cu toate acestea, lucrul care-юi fгcea pielea de gгinг era liniєtea. Nici un strigгt, nici o chemare, nimic... Doar o miєcare, o legгnare tгcutг.

— Toюi sfinюii sг ne apere, doamne! єopti pгrintele Michael. Bгiatul se lipi de el єi-l luг de braю.

John, parcг acum remarcвndu-i pe bгiat єi pe preot, оєi dгdu seama cг sunt figuri familiare. Da, da, fuseserг єi ei оn cгlгtorie. Se оntoarse spre stвnga єi vгzu un alt chip, pe care nu-l recunoєtea:

— Dar tu cine eєti?

— Sunt Fin Doheny.

— Unde e Joseph?

Doheny оnюelese єi spuse liniєtit:

— Eu оl оnlocuiesc pe Joseph Herity.

— Єi acum unde mergem? Оntrebг John.

Оnainte ca Doheny sг poatг rгspunde, pгrintele Michael ridicг o mвnг:

— Ascultaюi!

Auzirг cu toюii: erau cгlгreюi, care coborau drumul de deasupra lor. Un grup de oameni cгlare apгru de dupг un colю al dramului. Оn fruntea lor era un bгrbat оnalt єi bгrbos, cu o carabinг la oblвncul єeii. Cвnd dгdu cu ochii de grupul din marginea dramului, оєi ridicг arma spre a-єi opri oamenii. Bгrbosul se uitг preю de cвteva clipe la cei de dedesubtul lui. Tovarгєii оi rгmгseserг ascunєi оn spatele copacilor. Nu se zгreau decвt boturile a doi dintre cai. Remarcвnd cг cei de jos nu au nici o armг la vedere, bгrbosul coborо carabina. Vorbi peste umгr:

— Aєteptaюi aici! Apoi coborо єi se opri єi el оn marginea dramului. Doheny vгzu spumг оn jurul zгbalei calului. Oamenii гєtia veneau de

departe.

— Ce se оntвmplг acolo jos cu castelul? Оntrebг bгrbosul, arгtвnd оntr-acolo cu bгrbia.

— Єi noi ne uitгm, spuse Doheny. Se pare cг sunt o mulюime de oameni acolo...

— Єi cine sunteюi dumneavoastrг, dacг nu vг e cu supгrare? оntrebг cгlгreюul.

— Mг numesc Fintan, spuse Doheny, iar acesta este pгrintele Michael єi...

— Un preot, ia uite dom'le! exclamг bгrbosul. Vг оndreptaюi spre Ballymore? Dumnezeu stг martor, zгu aєa, pentru cura miraculoasг cu apг de izvor de acolo.

Pгrintele Michael privi оn sus, iar pe faюa lui se citea un “Єi de ce nu?” Dгdu afirmativ din cap:

— Da, mergem sг bem apг la Ballymore, cu voia Domnului.

— E o minune, un miracol, zгu aєa, spuse bгrbosul. Se aplecг оn faюг sг se uite lung la John, care оєi trase capul оntre umeri єi оnchise strвns ochii cвnd se vгzu examinat. Dar ce-are prietenul domniilor voastre?

Doheny оєi trecu limba peste buzele uscate, vгzвnd o cгutгturг furiєг оn ochii оntunecaюi ai pгrintelui Michael. Оnainte ca ei sг poatг mгcar sг se gвndeascг la un rгspuns, bгiatul fгcu un pas оn faюг єi-l luг pe John de mвnг:

— Mergem la izvoarele dumneavoastrг de la Ballymore, domnule. E tatгl meu. De cвnd a murit mama e aєa.

Cгlгreюul se оndreptг оn єa єi spuse cu voce tristг:

— Sunt mulюi ca el, Dumnezeu sг ne ajute pe toюi. оntorcвndu-se, strigг cгtre tovarгєii lui: Des, adг desaga cu pвine єi brвnzг! Se uitг la pгrintele Michael єi i se adresг: Vгd cг n-aveюi mвncare la dumneavoastrг. Ballymore e оncг departe. Vom оmpгrюi ce avem єi vг poftim sг trageюi la noi, cвnd veюi ajunge la Ballymore. Fгcu un semn cu capul spre castel. Noi avem ceva treburi la Killaloe. Credeюi cг ne puteюi da un sfat? Cum sг facem sг trecem prin gloata aceea?

Дата добавления: 2015-11-13