Fintan Craig Doheny 26 страница

Velcourt afiєг cea mai amabilг expresie a sa, precum єi cel mai cald ton:

— Stai jos, David. Aєa юi se spune, David, nu?

— Mi se spune... D.A., domnule. Se aєezг cu faюa la Velcourt.

— Deci, D.A., va sг zicг! Velcourt privi spre Charlie Turkwood. Lasг-ne singuri, Charlie. D.A. nu mi se pare periculos.

Turkwood ieєi, dar оn fiecare miєcare a lui se citea оndoiala. Vorbi din prag, оnainte sг оnchidг uєa:

— Aveюi o оntвlnire la nouг єi un sfert, domnule. Teleconferinюa...

— Vin imediat, Charlie.

Aєteptг ca celгlalt sг оnchidг uєa оn urma lui.

— Au fost foarte duri cu tine оn dimineaюa asta, nu-i aєa, D.A.?

— Pгi, n-a fost cuminte din partea mea sг fac ce-am fгcut, domnule. David Archer pгrea mai inteligent acum cг Turkwood pгrгsise camera.

— Vrei sг-mi spui єi mie cum ai reuєit accesul la codul satelitului, D.A.?

Archer privi оn podea єi tгcu.

— Dar оnainte sг-mi spui, D.A., vreau sг єtii cг-юi dau оnapoi slujba єi cг am de gвnd chiar sг te promovez.

Archer оєi ridicг bгrbia єi privi la Preєedinte cu o expresie de speranюг incredulг.

Cu o voce calmг, Preєedintele Velcourt оntrebг din nou:

— Cum ai facut-o?

— A fost destul de simplu, domnule. Archer cгpгta o expresie din ce оn ce mai animatг, pe mгsurг ce se ambala оn explicaюii. Am vгzut prin transmitale cг era vorba de un єir de nouгzeci de numere єi un codificator aleatoriu. Aєa cг am programat єi eu o vвnгtoare aleatorie, cu un feedback de confirmare. Imediat dupг orele de lucru lгsam programul de vвnгtoare aleatorie sг sondeze satelitul. Cu totul mi-a luat cam o lunг.

Velcourt se holbг la tвnгrul din faюa sa:

— Vrei sг-mi spui c-ai reuєit sг spargi codul оn doar o lunг?

— Programul meu se autocorecta, domnule.

— Adicг cum vine asta?

— Оєi cгuta propriile lui canale interne, pentru a face treaba mai uєoarг. Apoi confirma єi secюiona fiecare fragment corect din seria de cod, iar programul оl оnscria — cвte nouгzeci de numere odatг. Sistemul nostru e rapid, domnule. Verificam оn jur de un milion de serii diferite pe minut.

Velcourt intuia cг tocmai auzise din gura acestui tвnгr un lucru de o importanюг covвrєitoare, dar nu putea sг punг degetul pe acest lucru.

— Eu am fost asigurat cг acest cod este imposibil de spart, D.A.

— Nici un cod nu este imposibil de spart, domnule. Tвnгrul оnghiюi оn sec. Єi apoi єtiюi єi dumneavoastrг cг sunt єi alюii care trimit mesaje personale. Am crezut cг nu fac nimic rгu. Nu foloseam canalele cвnd erau ocupate de traficul oficial.

— Care alюii, D.A?

— Ei bine, doctorul Ruckerman, de exemplu. Vorbeєte cu un oarecare Beckett la Huddersfield...

— Ah! Asta e ceva oficial. Ruckerman e оn colectivul lui Saddler. E unul din consilierii lui єtiinюifici...

— Da, dar nu le оnregistreazг, domnule.

— Probabil cг este foarte ocupat. Cine altcineva foloseєte sistemul pentru discuюii personale?

— Nu vreau sг torn oamenii, domnule.

— Оюi оnюeleg reticenюa, dar nu crezi cг deja l-ai turnat pe Ruckerman? Eh?

— Da, dar el chema Huddersfield-ul.

— Exact. Probabil cг єi celelalte convorbiri sunt la fel de nevinovate. Cu toate astea, vreau єi eu sг єtiu cine vorbeєte.

— Domnul Turkwood, domnule. Єi doctorul Ruckerman оєi sunг familia aflatг оn Rezervaюia Sonoma. Numai lucruri de acest fel, domnule. Oamenii оєi cheamг familiile єi prietenii.

— Sunt sigur cг ai dreptate, dar vreau sг-mi faci o listг cu toate numele єi s-o laєi secretarei mele. Semneazг cu noul tгu titlu: Directorul Comunicaюiilor Casei Albe.

Archer avu bunul simю sг єtie cг discuюia se terminase. Pe faюa lui se lгfгia un zвmbet larg. Se ridicг.

— Directorul Comunicaюiilor Casei Albe, domnule?

— Exact. Єi ai o slujbг grea, sг єtii. Trebuie sг te asiguri cг atunci cвnd emit un ordin pentru exterior, acesta ajunge la persoana potrivitг, este confirmat єi se acюioneazг conform ordinului meu.

Velcourt оєi amintea cu plгcere de aceastг discuюie, оn timp ce privea amurgul de afarг. Fusese unul din singurele momente bune оntr-o zi, care, de altfel, avusese puюine astfel de momente. Chiar acum, cвnd stгtea acolo la fereastrг, privind afarг cu ochii congestionaюi de obosealг, єtia cг bombardierele sovietice se nгpustesc o datг оn plus asupra Istanbulului. Sateliюii observaserг un vehicul care se deplasa cгtre capгtul dinspre Stanbul al Podului Galata, pod acum distrus, dar satelitul nu putea stabili dacг miєcarea era cauzatг de om sau de factorii naturali. Aєa cг iar se pusese totul оn miєcare єi misilele nucleare vor sfгrвma єi ceea ce mai rгmгsese din Cornul de Aur. Iar vor arde, aєa pentru a fi siguri, Beyoglu єi Oskudar.

Oare cвt a trecut de cвnd n-am dormit, de cвnd n-am dormit cu adevгrat? se оntrebг Velcourt. Acum оnюelegea foarte bine cum reuєise acest birou sг - lomoare pe Prescott atвt de repede.

Dupг episodul cu Archer avusese teleconferinюa cu ruєii, francezii єi chinezii, apoi discuюiile cu Ruckerman єi Saddler. Ruckerman оi оnmвna convorbirile оnregistrate oficial, dar se simюea cг este iritat — prea mult conюopism. Prea multг secretoєenie. Lui Velcourt оi plгcuse atitudinea doctorului, dar mintea lui era оncг frгmвntatг de ceea ce auzise оn timpul discuюiei.

Єi Saddler, care stгtea cuminte оn scaunul lui, dвnd bгtrвneєte din cap єi spunвnd cг оn oricare alte circumstanюe ceea ce realizase O’Neill l-ar fi calificat fгrг оndoialг pentru un Nobel!

Sfinte Doamne! Un cercetгtor оn biologie molecularг оєi pierde minюile si curвnd оntreaga lume ajunge sг fie оntr-o ureche dupг modelul lui.

Chiar оn acest birou, discuюia dintre Saddler єi Ruckerman cгpгtase accente de ceartг. Saddler l-a оntrebat pe Ruckerman:

— De unde єi-a procurat ADN-ul natural pentru inducerea polimeri-zгrii?

— E clar, nu? cг a gгsit el o posibilitate! Preєedintele nu оnюelegea. Adicг cum o posibilitate?

— Єi cum a fгcut apoi ca ADN-ul sг devinг activ biologic? mai оntrebase Saddler.

Velcourt avea o memorie prodigioasг, care putea reproduce cuvвnt cu cuvвnt o astfel de conversaюie, dar acest fapt nu clarifica cu nimic оnюelesul lucrurilor pe care le auzise.

— Adu-юi aminte cг omul a fost єi farmacist, spuse Ruckerman. Farmacist. Velcourt єtia ce оnseamnг asta. Se blestemг оn gвnd pentru

faptul cг nu fгcuse studii de єtiinюг mai aprofundate оn timpul facultгюii. Pentru el, limba folositг de cei doi era un fel de cod secret — supercaliflagelisticexpialidocis...

— E fantastic! exclamase Saddler. Omul гsta este capabil sг lucreze cu polimerii оn cel mai rafinat mod.

— Єi sг nu uiюi, 1-a apostrofat Ruckerman, cг a gгsit єi punctele exacte de locaюie, controlвnd ordinea precisг оn care se aranjeazг monomerii. Єi vorbim de molecule gigant.

— Ia, stai!, intervenise Saddler. Trebuie sг-l gгsim pe omul гsta єi sг-l юinem оn viaюг. Dumnezeule! Cвnd te gвndeєti la ce are оn capul гla!

Avвnd оn vedere situaюia, Velcourt considerase propria lui intervenюie ca fiind chiar blвndг:

— Domnilor, v-ar supгra foarte tare dacг m-aюi introduce єi pe mine оn conversaюia dumneavoastrг? Оn mod normal dumneavoastrг trebuia sг fiюi cei care-l pun оn temг pe Preєedinte, adicг pe mine.

— Iertaюi-ne, domnule, spuse Saddler. Amвndoi suntem mai mult decвt uimiюi de modul оn care O’Neill a reuєit sг mвnuiascг formaюiunile legгturilor peptidice...

— Ce dracu’ e aia o legгturг peptidicг?

Saddler privi spre Ruckerman, care spuse:

— Este o legгturг de bazг оn helixul ADN-ului, domnule Preєedinte. Se aseamгnг mult cu modul de funcюionare al unui fermoar, оncepвnd cu valinele amino-acidului la un capгt al lanюului, оnchizвnd buclг dupг buclг, pвnг cвnd molecula de proteinг e completг.

— Am оnюeles cam o pгtrime din ceea ce ai spus acum, spuse Velcourt. Ceea ce оnseamnг cг de fapt nu оnюeleg nimic!

Amвndoi citiserг frustrarea єi furia din vocea Preєedintelui. Ruckerman se оncruntг:

— Domnul O’Neill a croit un virus special єi, poate, cine єtie? mai mult decвt unul.

— Cu siguranюг mai mult decвt unul! intervenise Saddler.

— E foarte posibil, fusese de acord Ruckerman. A creat acest virus pentru a infecta anumite bacterii. Atunci cвnd un virus bacterian infecteazг bacteriile se formeazг un lanю de ADN, care se aseamгnг cu ADN-ul viral єi nu cu cel al gazdei. Secvenюa nucleotidelor оn noua moleculг de ADN este complementarг aceleia din ADN-ul viral.

Saddler, remarcвnd sclipirea de furie din ochii lui Velcourt, ridicase o mвnг:

— Domnule, O’Neill a identificat mesajul genetic uman, cel care stabileєte cвnd un foetus este de gen masculin sau feminin. Apoi a construit o boalг care se prinde оn acest mesaj.

Asta Velcourt оnюelegea єi aprobг din cap.

— Huddersfieldul confirmг cг nu existг nici un purtгtor asimptomatic al acestei molime, adгugг Ruckerman.

— Ea infecteazг bгrbaюii, dar nu-i omoarг, asta vrei sг spui?

— Da, domnule.

— Atunci de ce nu spui aєa, fir-ar sг fie! Velcourt trase lung aer оn piept sг se calmeze. Sг-i ia dracu' pe nenorociюii гєtia cu limba lor оncвlcitг! Єi care sunt simptomele la bгrbaюi? Оntrebase el.

— Nu suntem оncг siguri, domnule, spuse Saddler. Poate cu nimic mai mult decвt o rгcealг serioasг. Оl apucг apoi un rвs nervos.

— Nu cred cг existг vreun motiv de rвs aici, оl apostrofг Velcourt.

— Nu, domnule, sigur, domnule, nu e nici un motiv de rвs.

Ruckerman continuase:

— Boala fie mascheazг, fie schimbг modelul acesta de diferenюiere sexualг оntr-un mod letal.

— De unde putea O’Neill bгnui cг se va оntвmpla aєa? Оntrebase Velcourt.

— Nici noi nu єtim cum єi-a fгcut testгrile. De fapt nu єtim оn general prea multe despre asta, dar оncepem sг desluєim un soi de model, spuse Ruckerman.

— Ce model єi cum anume funcюioneazг el?

— Mг refer la modelul dupг care a lucrat O’Neill оn cercetarea lui, domnule, continuase Ruckerman. Єtim cвte ceva despre primul lui laborator..., оnainte sг se mute la Seattle. Au existat prieteni care l-au vizitat... Єtim cг lucra cu un computer.

— Tehnicile sale chimice trebuie sг fi fost fгrг greєealг, spuse Saddler. De exemplu, ar fi trebuit sг foloseascг enzime bacteriene derivate оntr-un mod pe care nu-l cunoaєtem, dar trebuie sг оncercгm sг ne amintim mereu cг omul lucra la cercetгrile lui оn materie de ADN cu cinci ani оnainte de tragedia din Irlanda.

Velcourt se uitase de la unul la celгlalt.

— Ce fel de soartг putredг a putut plasa un astfel de om unic оn felul lui оn poziюia de a recurge la aєa ceva?

— Oamenii de la Bechtel au fгcut o analizг, interveni Saddler. Ei spun cг mai devreme sau mai tвrziu acest lucru trebuia sг se оntвmple. O’Neill nu era chiar aєa de unic...

Velcourt rгmгsese cu gura cгscatг.

— Vrei sг spui cг oricine putea face treaba asta?

— Nu chiar oricine, fusese de acord Ruckerman, dar un numгr din ce оn ce mai mare de oameni. Rгspвndirea tot mai largг a cunoєtinюelor de geneticг, оmpreunг cu simplificarea tehnicilor єi uєurinюa cu care se procurг echipamentul sofisticat de cгtre oricine are suma necesarг de bani... Scuturг din umeri. Era inevitabil, cвnd te gвndeєti la lumea оn care trгim.

— Inevitabil? Ruckerman continuг:

— Luaюi оn considerare primul lui laborator єi mai ales computerul. Probabil cг a оnmagazinat fracюiile chimice pentru a le putea folosi ulterior. Оn orice laborator bun se face asta. Єi apoi a folosit computerul pentru catalogare єi analizг. Оn privinюa asta nu оncape оndoialг.

— Nu i-a fost greu sг-єi procure antibioticele, bineоnюeles, interveni si Saddler. Le-a luat de pe rafturile propriei farmacii, оnainte s-o vвndг.

— Antibioticele la care aceastг boalг e imunг, nu? spuse Velcourt. De acest lucru оєi amintea din discuюiile precedente, atunci cвnd Prescott era оncг оn viaюг.

— Analiza echipamentului despre care se єtie cг a fost odatг folosit de O’Neill, completase Ruckerman, ne-a confirmat cг omul a imaginat un joc delicat de kinetice chimice pentru a ajunge la rezultatele scontate.

— Iar оncepi? Оl fulgerase Velcourt.

— Domnule, a folosit un control strict al temperaturii єi al tehnicilor de fragmentare enzimaticг оn diferitele etape ale experienюei. Cгldura constituia fie energia necesarг accelerгrii, fie, atunci cвnd lipsea, un mijloc de frвnare.

— S-a folosit de razele X, de temperaturг єi de procesele chimice, conchise Saddler.

— Avem lista revistelor la care era abonat. E clar cг era foarte familiarizat cu experimentele lui Kendrew єi Perutz. A scris niєte notiюe pe marginea unei pagini оn care fгcea referire la tehnicile de disecюie enzimaticг ale lui Bergman єi Fruton. Lui Velcourt nici unul din aceste nume nu-i spunea nimic, dar remarcase admiraюia din vocea lui Ruckerman. Aici ar fi putut fi ceva asupra cгruia chiar єi un politician ca el se putea concentra.

— Aveюi vreo revistг pe care a folosit-o?

— Numai una. A оmprumutat-o unui student єi acesta a uitat sг i-o mai dea оnapoi.

— O’Neill гsta pare a fi un soi de om-orchestrг, spuse Velcourt. O echipг оntreagг de laborator de cercetгri оntr-un singur individ.

— Este foarte talentat єi оn multe direcюii, asta fгrг оndoialг, se arгtase de acord Saddler. Dar dacг n-ar fi fost aєa, n-ar fi reuєit sг spargг codul acela de unul singur.

Ruckerman spuse:

— Profilul lui psihologic sugereazг faptul cг unele din talentele lui ar fi putut sг fie latente єi sг se trezeascг numai dupг ce familia i-a fost mгcelгritг, iar el s-a vгzut оmpins єi condus de toatг acea energie a rгzbunгrii.

Saddler completase:

— Milton Dressler insistг acum cum cг O’Neill era cel puюin un schizoid latent єi a fost оmpins оn starea asta de geniu al rгului de accesul

la o nouг personalitate, care dormea оn el pвnг la explozia aceea din Irlanda.

Velcourt auzise de Dressler — psihanalistul care se ocupa de profilul lui O’Neill. Preєedintele оntrebг:

— Adicг vreюi sг spuneюi cг i-a sгrit o doagг єi cг nu el, ci гla fгrг o doagг, a fгcut toatг chestia asta?

— Exact, гla ascuns оn butoi, completг Saddler.

Toюi trei оncepurг sг rвdг cu hohote, dar rвsul era nervos.

Saddler єi Preєedintele se priviserг apoi uimiюi.

Velcourt avusese puюin timp pentru a se gвndi la aceastг discuюie dupг ce cei doi оl pгrгsiserг. Dar ceva, din ceea ce auzise de la ei, оl irita. Ceva despre faptul cг O’Neill reuєise sг spargг un cod.

Pe mгsurг ce oboseala zilei ameninюa sг-l doboare, оncercг sг punг degetul pe acel ceva care-i scгpa. Afarг era de acum оntuneric de-a binelea, iar luminile Capitoliului strгluceau pe fundalul unui cer оnnorat.

Am sг mгgвndesc la asta mвine, decise Preєedintele.

Єi sг nu strigaюi cumva c-am fost nedrept, voi irlandezilor, voi englezilor єi voi libienilor! Voi sunteюi cei care v-afi ales conducгtorii, sau chiar dacг nu i-aюi ales, i-aюi tolerat. Aєa cг єi consecinюele erau previzibile. Acum plгtiюi pentru vina de a nu vг fi gвndit la vreme. Cel puюin, voi irlandezilor, ar fi trebuit sг aveюi mai multг minte. Dar voi ce-aюi fгcut? V-aюi comportat toюi ca unul єi v-aюi jucat supravieюuirea mizвnd pe violenюг. Оntr-atвt s-a stins din mintea voastrг lecюia foametei єi a crizei cartofului? Dar acum veюi culege dupг cum aюi semгnat!

— John Roe O’Neill — Scrisoarea nr. 3

Pe John nu-l mai deranja faptul cг va fi forюat sг plece de pe pгmвntul domnului McCrae fгrг sг fi reuєit sг rгspвndeascг molima оn castel. Era convins cг soarta pгstra pentru viitorul lui fapte mult mai importante la laboratorul de la Killaloe. Nemesis rгmвnea la fel de adevгratг. Jock оl salvase de la comiterea unei groaznice erori. Astfel, Herity nu єtia ce sг mai creadг. Era evident faptul cг John nu se rгtгcise оn оntuneric, aєa din оntвmplare, acolo lвngг cabana cu telefonul єi acest lucru ridica multe semne de оntrebare оn mintea lui Herity.

Prin intervenюia lui, Jock reuєise sг dea la ivealг scopul urmгrit de Herity. Joseph Herity оl cгuta pe O’Neill.

John оєi dгdu seama cг, de fapt, este foarte amuzat de acest lucru. Atвta vreme cвt Herity era prin preajmг, O’Neill-Cel din Interior nu se va mai manifesta. John Roe O’Neill va rгmвne scufundat оn secretul lui, blocat de o amnezie indusг de fricг. Юipetele din coєmar erau temporar suspendate. John O'Donnell putea merge fгrг grijг оnainte alгturi de cei trei tovarгєi ai lui de drum. Se simюea eliberat.

Jock Cullen, оmpreunг cu alюi patru soldaюi оi escortaserг departe de castel, la o distanюг de trei sau patru kilometri оn vale, оnainte sг le

оnapoieze armele. Herity оєi examina cu atenюie mitraliera, apoi оєi trecu breteaua ei de piele pe dupг gвt. John оєi vвrо pistolul єi muniюia оn buzunarul de la єold єi trase puloverul galben peste.

Se despгrюirг la o rгscruce de drumuri, acolo unde un indicator arгta direcюia spre Dublin. Jock оєi оndreptг arma spre indicator єi spuse:

— Ei, acum єtiюi drumul. Sг nu vг mai оntoarceюi. Consecinюele unui eventual act de nesupunere nu trebuiau explicate.

Escorta se оntoarse єi o pomi оn susul dramului, lгsвndu-i pe John єi pe tovarгєii lui оn mijlocul єoselei, flancatг pe ambele pгrюi de un parapet de piatrг. De jur оmprejur creєteau pini оnalюi, iar оn faюa lor se deschideau poieni largi єi drumul urca spre o culme de deal.

John privi spre Herity. Omul semгna cu un Hopa-Miticг — pгpuєica cu greutгюile оndesate la fund, care atunci cвnd o rгsturnai — hopa, de єase ori jos єi de єapte ori sus... — revenea оntotdeauna оn poziюie iniюialг. Herity cгdea mereu оn picioare. John оєi zвmbi sieєi amuzat de ideea unui Herity, care deєi mort, revenea la poziюia de drepюi. Era ceva amarnic єi tenace оn el. Un om periculos. Єi chiar dacг acum era nesigur, confuz, asta nu оnsemna deloc cг-єi va оnceta vвnгtoarea.

— Haideюi, sг pornim! spuse Herity. Le fгcu cu mвna s-o ia оnainte єi dгdu sг-l loveascг pe bгiat cu un picior оn fund, dar copilul se feri.

Оn acel moment, John recunoscu izvorul iritгrii lui Herity оmpotriva puєtiului. Omul vedea оn faюa lui carnea tвnгrг a unui bгiat, оn forma єi alcгtuirea pe care o cunoєtea, dar fгrг viaюг, rarг trгire, cu excepюia, poate, a acelei furii oarbe. Carnea era neоndemвnaticг, ca o jucгrie mecanicг lгsatг sг se оnvвrtг єi al cгrei arc e aproape de capгt.

Fг ceva! Acюioneazг! pгrea cг-i spune Herity.

Єi tot acesta era motivul pentru care iritarea, enervarea lui Herity se potolise atunci cвnd bгiatul оl atacase оn spгlгtorie. Fiindcг atunci copilul fгcuse un gest, acюionase.

Nu trecu mult, cam un kilometru de mers єi ajunserг la o rгscruce оn formг de „V”. Nu exista nici urmг de indicator. Herity o luг pe latura din dreapta, iar pгrintele Michael єi bгiatul tгcut se oprirг оn loc.

— Ia stai un moment, Joseph. Asta e drumul mai lung. Sunt kilometri buni de fгcut оn plus pe acolo.

Herity nici nu se obosi sг se opreascг:

— Am primit ordin sг ocolesc prin Dublin.

Pгrintele Michael se grгbi sг-l ajungг din urmг, dar copilul rгmase lвngг John.

— Dar de ce? Оntrebг preotul. Cine a spus sг procedгm aєa?

— Jock. Ordin de la Dublin.

Pгrintele Michael privi оnapoi la John, apoi iar la Herity:

— Dar...

— Ia mai юine-юi gura, preot nebun ce eєti!

Оn vocea lui Herity se citea frustrarea. Grгbi pasul, forювndu-l pe pгrintele Michael sг alerge aproape. Paєii le sunau stins pe pavajul drumului, flancat оn ambele pгrюi de copaci cu coroana bogatг єi de pereюi de stвncг. John sesizг o nouг tensiune оn atitudinea lui Herity — priviri rapide la dreapta єi la stвnga, mitraliera pregгtitг оn poziюie de tragere...

Pгrintele Michael оєi sгltг rucsacul оn spate єi оncetini un pic pasul. Herity o lгsг єi el mai moale, uitвndu-se atent de jur оmprejurul lui.

John privi оn sus la coroanele copacilor: era o luminг ciudatг pe cerul dimineюii, ca єi cum totul trecea printr-un filtru gri. Depгrtгrile erau confuze, єterse, totul scufundat оntr-o ceaюг umedг, care mirosea a mare єi venea dinspre est. Cerul de deasupra capetelor lor оєi etala nuanюa de argintiu оnchis, оn care lumina fгcea ape de culoarea oюelului.

John оєi simюea stomacul greu de cвt mвncase la micul dejun: carne de vacг proaspгtг cu urzici єi cartofi. Soldaюii care pгzeau castelul оєi stabiliserг popota оntr-o micг casг de piatrг, care odatг fгcuse parte dintr-o fermг cumsecade, construitг оn peretele de stвncг, sub culmea dealului, chiar lвngг parcul castelului. Pereюii interiori fuseserг dгrвmaюi pentru a face astfel loc unei mese lungi єi bгncilor de lemn nefinisat. Mвncarea, gгtitг pe un foc de turbг, fusese servitг imediat dupг ivirea zorilor, iar la masг nu se aєezaserг decвt ei patru єi cei din escortг.

Herity pгtrunse оn оncгpere ultimul cu Jock lвngг el. Cullen cel tвnгr pгrea stвnjenit єi evita orice conversaюie. Dar Herity era plin de vervг єi punea оntrebare dupг оntrebare.

John mвncг оn liniєte, ascultвnd. Erau multe lucruri de оnvгюat aici. Liam fusese chemat la datoriile lui de comandant. Ceilalюi soldaюi erau deja оn posturile lor pentru o nouг zi, оn care datoria lor era sг apere castelul lui McCrae.

Soldaюii aflaюi acum la masг, simюind cг ceva se schimbase оn atitudinea lui, pгstrau o tгcere concentratг. Оncet, оncet, оn оncгpere tensiunea creєtea.

Pгrintele Michael sparse tгcerea:

— Dumnezeu ne оncearcг greu pe toюi!

Cuvintele sunau fals, forюat єi lгsarг оn urma lor o liniєte єi mai adвncг.

— Sigur, aєa e, pгrinte! Dar despre care оncercare vorbeєti? Despre molima noastrг sau despre greutгюile prin care trece papalitatea? Herity vorbise cu o aroganюг nedisimulatг.

— Ce rost are sг arunci vina asupra altora? Оntrebг pгrintele Michael.

— Ia uite cine s-a gгsit sг punг o astfel de оntrebare! rвse Herity.

— Cu toюii avem multe sг ne reproєгm, continuг preotul. Britanicii au sгdit o sгmвnюг blestematг оntre noi, dar vг оntreb, unde a crescut aceastг sгmвnюг, оn ce pгmвnt a rodit? Nu noi am fost cei care i-am crescut fructul єi apoi l-am cules de pe ram?

— Aha! Mгrul Evei, nu-i aєa? spuse Herity.

— Numai cг noi nu-i spunem Eva, la noi se numeєte Provoєii din IRA, spuse Jock. Un mгr frumos єi roєu cu o bombг оnгuntru.

Fгlcile lui Herity se strвnserг. Faюa оi fu invadatг de un val de sвnge. Puse ambele palme pe masг. Violenюa plutea оn aer ca praful.

— Ce s-a fгcut, s-a fгcut! spuse pгrintele Michael. Acum jucгm cu toюii dupг muzica aceluiaєi cimpoi.

— Pгi, hai sг plгtim cimpoierului єi sг-i tragem un dans, spuse Jock. Ce-ai zice sг facem un dans оmpreunг, Joseph?

— Destul! tunг pгrintele Michael. Оl voi blestema pe primul dintre voi care se va purta violent!

Jock оnghiюi de cвteva ori, furios, apoi vorbi pe ton scгzut: — Poate cг ai dreptate, pгrinte. Poate cг ar fi bine sг se termine odatг єi lumea s-o ia de la capгt, fгrг astfel de nenorociri, fгrг violenюг... Herity оl fulgerг din priviri pe preot:

— Nu mi-e fricг de blestemele tale, Michael Flannery, dar am sг recunosc cг tвnгrul Jock a vorbit drept. El vede exact cum stau lucrurile.

Pгrintele Michael oftг:

— Joseph, tu ai fost odatг un om cu frica lui Dumnezeu. N-ai sг-юi mai оntorci niciodatг faюa la bisericг?

Herity privi оn farfuria lui, оn care mвncarea se rгcise, оn mod ciudat potolit de cuvintele lui Jock:

— Mi-am pierdut credinюa єi asta mг face sг sufгr, zгu aєa, mг chinuie...

— Atunci, de ce...

— Tacг-юi fleanca, popo! Nu mai am nici o brumг de respect pentru voi preoюii, mai ales dupг Maynooth. Mai bine vг vгd clopotele topite єi transformate оn halbe decвt sг-mi mai calce vreodatг piciorul оn vreuna din bisericile voastre! Оi aruncг preotului un rвnjet sinistru. Єi dacг оndrгzneєti sг-mi vorbeєti de blasfemie, te arunc оn prima fвntвnг pe care o оntвlnim оn cale, sг єtii!

Jock оi conduse drept peste cвmp, departe de castel, iar roua dimineюii le udг pantalonii pвnг la piele. Vedeau єoseaua pavatг drept оn faюa lor si un drum de юarг care ducea la ea. Mai zгrirг o datг castelul оnainte sг depгєeascг capгtul colinei — un zid gri, nгpгdit de verdeaюг єi оnconjurat de copaci. Departe auzirг glasurile fetelor, юipвnd оn joaca lor.

Jock privi peste umгr оn direcюia de unde veneau vocile, oprindu-se lвngг o barierг joasг, оn timp ce ceilalюi o sгrirг єi intrarг pe drumul de юarг. Cвnd John trecu pe lвngг el, Jock spuse:

— Mai ales fetele оnvгюau оnainte dansurile populare irlandeze. Acum cele de acolo danseazг, aєa cum fac оn fiecare dimineaюг. Arгtг cu bгrbia spre castel. Dacг pierdem єi fetele astea — am pierdut tot — toate dansurile noastre frumoase. Cred c-aє fi оn stare sг-i iert lui McCrae orice, mгcar acest lucra sг nu-l pierdem — dansurile...

Dupг ce se despгrюiserг de Jock, gвndurile lui John se оntorceau mereu la acele cuvinte — la tristeюea lor cu o undг de speranюг оn ele.

Herity continua sг meargг repede, hotгrвt, оnaintea celorlalюi, cu mitraliera pregгtitг de tragere. Pгrintele Michael оєi tвra paєii dupг el. John єi bгiatul urmau ceva mai оn spate.

Dramul o cotea brusc єi adвnc spre stвnga, iar copacii rгmaserг оn urmг. Dupг curbг, chiar оn faюг, iarba creєtea оnaltг printre bolovanii mari de granit de un gri deschis. Herity se opri єi fгcu celorlalюi semn sг se opreascг єi ei, оn spatele lui. John privi оn faюг, peste silueta lui Herity єi se оntrebг ce-l fгcuse pe acesta sг se opreascг din drum. Nu se vedeau decвt douг oi care pгєteau pe o bucatг de pгmвnt plinг cu iarbг, printre stвnci. Alarmate, oile ridicaserг capul sг-i priveascг.

— Nu-s decвt niєte oi, spuse pгrintele Michael.

Herity оєi agitг mвna, cerвnd liniєte. Studie оmprejurimile, dealurile molcome de peste pajiєte, valea joasг ce se zгrea оn spatele lor. Un loc оnchis prin mijlocul cгruia curgea un rвu anemic.

— E de mirare cum de n-ai mierlit-o pвnг acum, Michael Flannery, spuse Herity. Orice neliniєteєte oilea alea, ar trebui sг ne neliniєteascг єi pe noi.

— Єi ce le-ar putea neliniєti? оntrebг preotul.

— Mг оntreb unde s-o fi dus Liam оn dimineaюa asta? spuse Herity. Hai sг ne оntoarcem puюin pe drumul pe care am venit, dar оncet єi оn liniєte — mormвnt!

Herity fгcu cвюiva paєi оndгrгt, оncг atent la drum єi la oi. John se apropie de el, apoi se оntoarse єi pomi оnapoi, aruncвnd din cвnd оn cвnd o privire оn spate. Pгrintele Michael єi bгiatul o pornirг єi ei оndгrгt, fгrг sг se uite la Herity.

— Ce s-a оntвmplat? Оntrebг John. Оєi pipгi pistolul la єold, dar se rгzgвndi єi scoase mвna goalг din buzunar.

— Ce sг fie? Oameni care vвneazг oile pentru carne. Un lucru obiєnuit оn vremurile de azi, spuse Herity. Ceva le-a speriat pe animalele alea, оnainte sг ajungem noi acolo.

— Poate cг sunt niєte soldaюi de-ai lui Liam care miєunг prin jur.

— Miєunг ca sг ce? Оntrebг Herity. Pгrintele Michael se opri єi se оntoarse:

— S-a petrecut ceva оntre tine єi Liam Cullen, nu-i aєa? Ce-aюi vorbit?

— Dublinul i-a ordonat sг ne lase оn pace sг mergem pe drumul nostru, spuse Herity, aruncвndu-i o privire pieziєг lui John. Єi nu-i prea stг оn obicei lui Liam sг оncalce ordinele, mai ales cг єtie cг va da socotealг superiorilor pentru asta, dar mai єtii...

— Sper cг nu vorbeєti serios! protestг preotul.

— Liam єi cu mine am copilгrit оmpreunг. L-am cunoscut pe copil єi-l cunosc єi pe bгrbat. Cine poate sг-l tragг pe Liam la rгspundere dacг scormoneєte єi el puюin prin valea asta, ia spune-mi, popo?

Se oprirг оntr-un loc unde bolovani se rostogoliserг din vвrful stвncii pвnг оn vale. Herity traversг drumul єi privi peste parapet, printre copaci.

— Uite aici o cгrare, spuse el. Cred c-ar fi mai bine s-o luгm pe aici. Pгrintele Michael i se alгturг.

— Si tu numeєti asta o cгrare?

— Are un mare avantaj оn ceea ce ne priveєte, spuse Herity. Se vede clar cг pe aici n-a trecut nimeni оn dimineaюa asta.

Pгrintele Michael dгdu din cap:

— Eu unul nu-l cred оn stare pe Liam Cullen sг tragг...

— Ia mai las-o baltг! Liam e soldat. De ce crezi mгtгluюг cг valea aia prin care tocmai am trecut e nepopulatг? Ori au fugit, ori au fost uciєi de oamenii lui Liam. Єi la fel єi-n valea asta. Оl cunosc pe Liam aєa cum оmi cunosc buzunarul. Dacг nu existг cine sг poarte vorbele, atunci nu sunt nici poveєti duse de ici colo.

— Dar noi єtiam deja despre...

— Єtiam pe dracu'! Zvonuri, gгinaю de pasгre, fгrвmituri, lucruri scгpate de sub uєile Consiliului... Nu єtiam nimic!

Herity ridicг un picior pe parapet єi se sгltг peste — dupг el venirг pгrintele Michael, apoi John єi bгiatul. Cгrarea era ca o groapг neagrг printre tufele de brebenel. Se vedeau urme de copite de oaie, dar nici o urmг de pas de om. Smocuri de lвnг spвnzurau de ramuri, ca rгmгєiюele de vatг оntr-un pom de iarnг desfгcut. Poteca cobora abrupt, iar paєii se оmpiedicau de rгdгcinile ieєite din pгmвnt.

Cu Herity оn frunte, alunecau єi se оmpiedicau la vale, agгювndu-se cu mвinile de ramuri pentru a-єi оncetini coborвrea єi frвnвndu-єi paєii оn rгdгcinile proeminente. Cгrarea ieєi la luminг dintre tufe оntr-o poianг plinг de iarbг. Pвnг оn vale erau niєte trepte sгpate оn stвncг de mвna omului. O cгsuюг din piatrг, cгreia nu-i mai rгmгsese decвt jumгtate de acoperiє оntreg, zгcea оnconjuratг de bгlгrii la vreo cincizeci de metri de unde se terminau treptele. Оn spatele casei se оntindeau terase sгpate оn stвncг, care ocoleau spre dreapta, flancate de aproape de un mal plantat cu copaci. Un drum de cгruюг, acum nгpгdit de buruieni mergea de-a lungul teraselor la poalele dealului, fгcвnd un cot adвnc de la stвnga la dreapta єi trecвnd printre douг porюi rгmase deschise.

Дата добавления: 2015-11-13