Fintan Craig Doheny 22 страница

— Probabil mai aproape decвt se aєteaptг mulюi, spuse Beckett. Wycombe-Finch se оndreptг brusc de spate.

Beckett оєi aruncг privirea spre locul unde stгtea Hupp. Acesta zгcea оntr-un fotoliu, cu o uitгturг placidг оn spatele ochelarilor lui groєi. Fotoliul lui se afla puюin оn faюa celorlalte douг оn care stгteau Danzas єi Lepikov. Toюi trei se uitau drept la el єi atunci cвnd Beckett pronunюг ultimele cuvinte, atenюia оntregului colectiv se polarizг оn jurul lui.

Telefonul гla panicat pe care l-a primit Hupp de la Browder..., se gвndi Beckett. Єi-l imagina pe tвnгr єi pe doamna lui оnsгrcinatг оn camera lor din oюel, izolaюi de lume..., apoi venise ideea! Cum de ajunsese studentul гla la ea? Era єi falsг єi adevгratг, оn acelaєi timp. Dar nu asta era problema, ci cгile pe care le deschidea.

Wycombe-Finch оl servi pe Beckett cu o uitгturг rezervatг.

Stonar se aplecг оn faюг:

— Mai aproape decвt ne aєteptгm, deci?

— O’Neill a demonstrat mai multe lucruri, continuг Beckett. Celula nu este deci inviolabilг. A arгtat cг fragmentele chimice ale celulei pot fi rearanjate, remodelate pentru a fi capabile de procese extraordinare. Organizarea vieюii la nivel de celulг, acel sistem care mediazг funcюiile celulare, este un fapt rezolvat! Astгzi nu mai e cazul sг ne оndoim dacг acest lucru este sau nu realizabil. Partea importantг, totuєi, este ca єtim оn plus cг schimbгrile genetice оn cadrul funcюiilor celulare nu trebuie sг se opreascг cu necesitate la atingerea maturitгюii individului. Neutropenia єi cheia oferitг de ea ne asigurг cг este tot atвt de posibil sг contractгm o boalг geneticг la vвrste adulte. Stonar clipi.

Wycombe-Finch continua sг-l fixeze tгcut pe Beckett. Asta se numea оn limbaj american “a snow job” — оncercarea de a-i arunca cuiva cu praf оn ochi?

— Dacг doar cвteva dintre cele cвteva mii de procese chimice ce au loc оn mod continuu оn fiecare dintre celulele noastre vii sunt blocate, оncetinite sau eliminate pur єi simplu, dezvoltarea organismului ca оntreg este alteratг оn mod specific, spuse Beckett. O’Neill a demonstrat cг acest lucru este la fel de adevгrat єi dupг dezvoltarea organismelor complexe, superioare, tot aєa ca єi оn cazul formelor simple. Se poate deci ajunge la alterгri semnificative. Єi ne-a mai arгtat cг procesul este capabil de a suporta un acord foarte fin.

— Sг fiu al naibii! strigг cineva din оncгpere. Wycombe-Finch оєi scoase pipa din gurг, devenind brusc conєtient de ceea ce implicau spusele lui Beckett. Era un proces cu dus єi оntors. Era evident! Cвnd оl prezentai aєa, devenea evident, limpede ca lumina zilei. Oare Stonar avea mгcar cea mai vagг idee despre ceea ce tocmai auzise?

— Am fost pus оn temг de un medic de la Ministerul Afacerilor Interne, spuse Stonar. Pгrea iritat єi vocea оi era din nou tгioasг єi rece. E ca єi cum ai cгuta acul оn carul cu fвn єi nici un singur pai nu trebuie trecut cu vederea.

Era clar, Stonar nu оnюelegea implicaюiile, se dumiri Wycombe-Finch. Totul a trecut printr-o ureche єi-a ieєit pe cealaltг.

— Ai sugerat faptul cг ai fi pe punctul de a оncheia cercetгrile, spuse Stonar. Pot sг-i spun asta Primului Ministru? Pentru cг o sг mг оntrebe cвt de aproape suntem.

— Asta nu o putem spune оncг. Dar acum vedem mult mai clar calea pe care trebuie s-o urmгm. O’Neill a dezvoltat o specie viralг care poartг mesajul ADN al donatorului cгtre celula umanг vie prin intermediul unui agent bacterian infectat, spuse Beckett.

— Spirochetele alea pe care spun canadienii cг le-au detectat? оntrebг Stonar. Asta e boala?

— Pгrerea mea este cг nu. Noi credem cг ceea ce se vede este doar un remanent, un produs adiacent al ciumei lui O’Neill. O mutaюie, probabil.

— Оnchisг оn celulг, mormгi Stonar.

— Ca panglicile оmpletite pe o lumвnare de nuntг, spuse Beckett.

— O lumвnare de nuntг! Stonar dгdu din cap, evident оncвntat de idee. Asta va face impresie la minister.

— Existг оn mod sigur o serie geneticг care dicteazг cвnd un foetus este sau nu de gen feminin, spuse Beckett. Ciuma se оnchide оn aceastг structurг diferenюiatг pe criterii de sex єi rгmвne acolo destul timp pentru a produce un haos general єi rapid.

— Adicг ia mingea оn picior єi-o trimite afarг din teren, spuse Stonar. Am uitat cг e microbist, se gвndi оnciudat Wycombe-Finch:

— Bine spus, Stoney!

Beckett pгru uimit, dar continuг:

— Blocajul odatг format este remarcabil de puternic. Pгrerea noastrг este cг trebuie sг fie оn relaюie cu multe legгturi electrice foarte puternice. O’Neill a identificat оn amгnunt repetarea proceselor de ADN оntr-un sistem de sateliюi, aєa оncвt, dupг aceea, a putut sг aleagг ce i-a convenit.

— Єi chiar crezi cг suntem pe urmele lui? оntrebг Stonar.

— Eu nu spun decвt ceea ce cred! spuse Beckett єi-l vгzu pe Hupp dвnd din cap aprobator.

Wycombe-Finch, cu dinюii strвnєi pe tija pipei, care se stinsese de acum, reuєi sг-єi alcгtuiascг o expresie оnюeleaptг, dar оn mintea lui nu-єi dorea decвt sг poatг fi єi el la fel de оncrezгtor ca Beckett.

Stonar privi cгtre director єi оn privirea lui se citea suspiciunea:

— Єi tu ce zici despre toate astea, Wye?

Wycombe-Finch оєi scoase pipa din gurг, o puse meticulos оn scrumierг cu fundul оn sus єi privind fix la ea, spuse:

— Suntem convinєi cг O’Neill a reuєit оmperecherea a douг jumгtгюi dintr-o porюiune anume a helixului ADN/ARN a sistemului genetic uman. A fгcut acest lucru prin metoda oarbг. Wycombe-Finch dгdu din cap оn direcюia lui Beckett. Douг jumгtгюi оn coadг de rвndunicг, legate printr-o legгturг chimicг extrem de puternicг. Echipa lui Bill crede cг s-ar putea sг existe sisteme de replicare independente оn interiorul lanюului elicoidal care sг formeze aceastг legгturг.

— Dar tu, tu ce crezi? оntrebг Stonar. Wycombe-Finch оl privi pe Stonar drept оn ochi:

— Este foarte posibil ca noi sг fi reuєit cea mai promiюгtoare apropiere de fondul problemei.

— Este foarte posibil, spui, dar nu eєti foarte convins.

— Eu sunt un om de єtiinюг, protestг Wycombe-Finch. Pentru mine dovada este un lucru esenюial. Trebuie sг vгd dovada.

— Atunci de ce crezi cг rezultatul lor este atвt de promiюгtor?

— Fiindcг plaseazг vina asupra ADN-ului viral, оn primul rвnd. Cu toюii suntem convinєi cг asta e o parte a problemei, dar, оn plus, sunt schiюate direcюii clare de penetrare a sistemului celular.

— Eu unul nu reuєesc deloc sг vгd aceste direcюii, spuse Stonar.

— Cheia оn goana asta dupг acul оn carul cu fвn este blocajul enzimatic, interveni Beckett.

Stonar оi aruncг o uitгturг scurtг, apoi reveni la Wycombe-Finch. Era evident оnsг cг оnregistrase intervenюia єi tot atвt de evident cг ea avea sг-i fie transmisг ca atare primului ministru.

— ADN-ul viral poate fi asociat cu ADN-ul bacterian оntr-un proces foarte direct, spuse Wycombe-Finch. Toate progeniturile bacteriilor vor conюine ADN-ul viral, incluzвnd toate mesajele оnscrise оn codul ADN-ului viral.

— Mesaje, repetг Stonar, dar vocea оi suna goalг.

— Acesta оntвlneєte acea porюiune din lanюul ADN-ului uman care dicteazг ca gazda sг fie femeie, spuse Wycombe-Finch. Noi credem cг ADN-ul viral se оnchide apoi оn acest substrat єi disociazг din purtгtorii lui bacterieni.

— Єi astfel se face transmiterea mesajului, spuse Beckett.

— Dar aюi aflat cum se realizeazг asta concret? оntrebг Stonar.

— Deja putem sг-i urmгrim parcursul, spuse Beckett. Оn foarte scurt timp vom fi оnstare sг-i vedem єi forma.

Cвt de scurt timp, fir-ar sг fie? Stonar se holba la Beckett. Dar Beckett nu reacюiona оn nici un fel. Dгdu doar din umeri:

— Lucrгm єi noi cвt de repede putem.

— Suntem aproape sutг la sutг siguri de condiюiile оn care se reproduce, interveni Wycombe-Finch. Nu uita cг prolifereazг оn prezenюa antibioticelor.

— Mi-am cam pierdut rгbdarea, spuse Stonar.

— Chiar оn acest moment nerгbdarea dumneavoastrг ne юine din lucru, spuse simplu Beckett.

Stonar оєi оmpinse scaunul spre spate єi se ridicг оn picioare:

— Sг transmitг cineva єoferului meu cг sunt gata de drum. Wycombe-Finch ridicг o mвnг єi imediat vгzu cum unul din secretari

pгrгseєte grгbit оncгperea.

Stonar se оntoarse єi-єi concentrг atenюia asupra directorului: — Pur єi simplu mг faci sг vгd roєu оn faюa ochilor, clocotesc de furie, Wye. Dacг ar fi dupг mine, aє ordona sг vг ardг pe toюi de vii, cu tot cu laboratoarele voastre. Aє steriliza locul pe care cгlcaюi єi am оncerca s-o luгm de la capгt, fгrг voi...

— Єi astfel aюi repeta aceleaєi vechi greєeli, iar єi iar..., spuse Beckett оnconjurвnd masa.

Stonar оєi оntoarse privirea lui pгtrunzгtoare єi rece єi єi-o fixг asupra lui Beckett:

— Poate cг nu. Am putea face din cercetarea єtiinюificг o armг letalг de atac. Se оntoarse pe cгlcвie єi ieєi din оncгpere, fгrг sг arunce o privire mгcar secretarului care оi deschisese larg uєa.

Beckett rгmase tгcut lвngг Wycombe-Finch pвnг cвnd uєa se оnchise оn urma lui Stonar.

— Ce crezi c-o sг-i spunг Primului Ministru? оntrebг Wycombe-Finch.

— Оi va spune cг avem o nouг teorie care ar putea fi rгspunsul, dar cг ar fi bine ca Guvernul sг aєtepte sг vadг mai оntвi rezultatele.

— Chiar crezi asta? Directorul se uitг fix оn ochii lui Beckett, apoi se aplecг peste masг єi-єi recupera pipa.

— E foarte єtiinюific aєa, nu? spuse Beckett, mai оntвi trebuie sг vezi rezultatele.

Wycombe-Finch spuse, uitвndu-se tot timpul la pipг:

— Ia zi, Bill, ce-ai fгcut tu este ceea ce se numeєte acasг la tine “a snow job”?

— Absolut de loc.

Directorul ridicг privirea єi-o оntвlni pe cea a lui Beckett. — Atunci tare aє fi dorit sг mг fi anunюat єi pe mine оnainte de a o lгsa sг cadг aєa, ca o avalanєг... Mai ales implicaюiile alea cu dus оntors.

Doar nu pui la оndoialг...?

Bineоnюeles cг nu. Оnsг pur єi simplu nu єtiu, nu sunt sigur, cг aє fi оmpгrtгєit chestia asta lui Stonar, asta dacг aє fi єtiut...

Dar n-a оnюeles nimic.

Da, cred cг ai dreptate оn privinюa asta. Wycombe-Finch privi la ceilalюi membri ai colectivului, care оncet, оncet pгrгseau оncгperea, fгrг ca mгcar unul din ei sг оncerce sг оntвlneascг privirea directorului. Dar, vezi tu, are spioni printre noi, asta e sigur, iar aceєtia se vor grгbi sг-i explice despre ce este vorba.

— Atunci va afla єi el ce оnseamnг sг-юi intre morcovul cu frunze cu tot.

— Politicienilor nu le plac genul гsta de frunze, mai ales atunci cвnd alюii le au оn mвnг. Єi nici morcovii, ca sг єtii!

—Eєti foarte neliniєtit de implicaюiile pe care le-ar putea avea chestia asta, spuse Beckett.

Wycombe-Finch se uitг la Hupp care оncг mai stгtea оn fotoliul lui. Camera era aproape goalг acum.

— Spre deosebire de doctorul Hupp care nu pare a fi nici atвt de impetuos ca tine єi nici atвt de neliniєtit ca mine, spuse directorul. Mie mi se pare cг doctorul Hupp a adormit.

— Pгi, ce dracu'! spuse Beckett. Am lucrat toatг noaptea.

Cei veniюi din Irlanda, noi!

Оn inimi purtгm o urг pгtimaєг,

ce ne-a schilodit de cвnd ne єtim

Єi stг acum sг se reverse.

Eu, Irlandezul, port оn piept o inimг de fanatic

De cвnd am pгrгsit al mamei pвntec.

William Butler Yeats

Cam pe la amiazг, dupг ce coborвrг valea єi ajunserг оn cгldarea ei, John vгzu cг aceasta nu e aєa de platг єi de linг cum i se pгruse lui, de sus, de pe creastг. Drumul suia єi cobora coline joase, iar casele de юarг se iveau ascunse pe jumгtate de movile de pгmвnt care le юineau оn cгuєul lor ca-ntr-un cuib. Cвteva cгsuюe rгmaserг neatinse de foc, dar geamurile ferestrelor erau peste tot lipsг. Uєile rгmгseserг deschise. Nu se vedea nici un semn de viaюг umanг. Ici єi colo se auzea lгtratul ocazional al unui cвine, ascuns printre copacii din jur єi, odatг, pe cвnd ocoleau un colю de stвncг, dгdurг peste o gгinг speriatг, care cotcodгci єi se pierdu оntr-un vгlгtuc de pene maron ce dispгrurг оn tufiєuri. Stгncuюele оєi fгcuserг cuib оn mai toate coєurile. Un arюar maiestuos, tronвnd singur оntr-un cвmp sгlbatic, era decorat tot cu un stol de porumbei guєaюi, care-i pгtau cu gri єi maroniu frunziєul verde. Ierburile єi buruienile puseserг stгpвnire deplinг pe mai toate lanurile.

Herity, mergвnd alгturi de John, adulmecг aerul єi zise:

— Orice aєezare umanг are un miros specific. Оn valea asta mirosul acesta nu se mai simte.

John privi spinгrile copilului єi a preotului, care mergeau cam la douгzeci de paєi оnaintea lor. Erau despгrюiюi de lгюimea drumului — preotul la stвnga, cu capul plecat єi rucsacul ridicвndu-se оnalt pe umerii lui. Bгiatul din cвnd оn cвnd venea pвnг оn mijlocul drumului, se uita оn jurul lui єi-єi apleca capul sг asculte. Paєii lor pe fвєia de drum mгrginitг de stвncг rгsunau оn ecouri stinse.

John оncepu sг priveascг cu atenюie sporitг la valea pгrгsitг din jurul lor, la drumul care єerpuia peste dealuri єi printre ele. Era o singurгtate pгtrunzгtoare, specificг regiunii, cu mult mai pustie decвt orice pustietate. Bгnuia cг acesta era tocmai rezultatul faptului cг aici, odatг, locuiserг oameni. Oameni care trгiserг aici, iar acum dispгruserг. O astfel de singurгtate!

— Ce s-a оntвmplat cu valea asta? оntrebг John.

— Cine єtie? Un singur zvon poate face sг se goleascг un sat. Poate a fost vreo bandг. Poate oamenii au dat foc єi apoi au plecat. Se aud atвtea poveєti: o curг pentru molimг, femei care trгiesc, dar оn valea vecinг. Poate au venit bгrbaюii aici єi-au aflat cг zvonul era mincinos...

— Mergem pe drumul cel mai scurt spre Laborator?

— Pe cel mai sigur.

Ahhh! se gвndi John. Cel mai sigur! Deci Herity se pricepe la lucruri de astea. De unde le aflг oare?

Drumul cotea iar, ocolind un alt deluєor. Dupг cotiturг se deschidea o priveliєte cu pomi de-a lungul unui rвu ce curgea la vale, pвnг unde se vedea cu ochii, la mai mult de un kilometru depгrtare. Pгtura frгnjuritг a norilor lгsa soarele sг pгtrundг оn pete sclipitoare. La stвnga lor, o poianг strгlucea feeric оn lumina aurie. De partea cealaltг a poieniюei, se vedea un crвng des de soc de-a lungul malului, un adevгrat gard viu ce se apleca protector peste curgerea linг a apei. Crengile de soc se legгnau, se unduiau єi te chemau cu mireasma lor purtatг de un vвnticel moale.

— Parnell venea la vвnгtoare оn valea asta, spuse Herity. Avea obiceiuri de englez, Parnell al nostru, zгu aєa. Al doilea nume de botez era Stuart, scris cu ortografia franюuzeascг: Charles Stuart Parnell... la fel ca Jim Dung[13] James „Dung” Stuart.

John nu contenea sг se mire de felul оn care era pгstratг vie istoria оn locurile acelea. Nu se юinea cont numai de panorama largг a evenimentelor istorice єi datele exacte ale bгtгliilor, ci cu mult mai importante erau detaliile intime: Parnell a vвnat оn valea asta! Єi atunci cвnd James Stuart i-a abandonat pe irlandezii lui оn mвinile duєmanului, oamenii locului l-au rebotezat „Jim Dung”. Toate astea se оntвmplaserг cu patru sute de ani оn urmг, dar vocea lui Herity era оncг plinг de venin cвnd pronunюase acel nume. Єi ce sг mai zicem de Parnell, pe care o propagandг englezг 1-a demascat cг ar fi fost tatгl unor bastarzi, concepuюi оn relaюia vinovatг cu o oarecare amantг. S-a distrus astfel, odatг cu onoarea lui, visul de reformг, reducвndu-l pe visгtor la statutul de “individ cu obiceiuri de englez”!

— Joyce a scris un poem despre dealurile astea din faюa noastrг, continuг Herity.

John оi оntoarse o privire plinг de ironie:

— Joyce a scris єi despre Parnell.

— Ah! Eєti deci un om cu cunoєtinюe literare. Nenea a avut vreun bunic care visa cu ochii deschiєi fantasmele Irlandei, ha? Nu-i aєa cг am nimerit-o?

John simюi un gol оn piept. Auzea din nou vocea lui Mary: “Mi-e оncг dor de bunicul Jack...” Оn mintea lui domnea confuzia. Orice aє spune, Herity гsta imediat interpreteazг.

— Oriunde ar merge irlandezul, оєi ia юara cu el, la spinare, spuse Herity.

Un timp оєi continuarг drumul оn liniєte. Se auzea acum rвul curgвnd єi, printr-o spгrturг оn gardul gros de soc, vгzurг un pod de piatrг. Tot prin gaura spгrturii, ca printr-o fereastrг deschisг larg, se vedea un acoperiє mansardat єi fragmente de zid pornind chiar din piciorul vгii. Herity, vгzвnd construcюia оncadratг de verdele abundent, gвndi: Asta trebuie sг fie cuibul dragostei — proprietatea lui Brann McCrae! Curвnd vom vedea ce pгrere are despre asta John O'Donnell al nostru.

Preotul єi bгiatul se opriserг lвngг primul picior al podului єi se оntoarserг sг vadг cum se apropie tovarгєii lor de drum.

John оnainta puюin pe pod єi se aplecг sг priveascг curgerea repede a apei peste pietrele mari єi verzi de muєchi. Poiana ce se desena оntre copaci cobora uєor spre o fвєie de teren mlгєtinos, imediat lвngг malul rвului. Flori de valerianг єi gгlbenele de apг creєteau sгlbatice оn mlaєtinг. Albinele roiau оn poianг, dar uruitul rвului le acoperea bвzвitul. Soarele, cгldura, rвul — o senzaюie de relaxare puse stгpвnire pe John... Acceptг de la bгiat o bucatг de pesmet cu o felie subюire de brвnzг deasupra. Copilul оєi pusese coatele pe parapetul de piatrг al podului, privind оn apг оn timp ce mвnca. John оi simюea mirosul dulceag de transpiraюie. Obrajii tineri se miєcau uєurel de mestecatul ritmic.

Ce copil ciudat, se gвndi John. O personalitate care se luptг sг devinг transparentг, Dar nu aici! Deєi copilul era prezent lвngг ei — mвnca ceea ce-i dгdea pгrintele Michael sг mгnвnce, atrгgea atenюia asupra lucrurilor privind fix la ele, se cuibгrea lвngг preot din cвnd оn cвnd, ca un animal rгnit, оn cгutarea unei fгrвme de cгldurг єi atrгgea atenюia asupra lui prin tгcere — descumpгnitoare, discordantг! Un protest mai puternic decвt orice юipгt.

Eu nu vorbesc!

John avea senzaюia cг aude aceste cuvinte repetate la infinit, ori de cвte ori se uita la copil. Ca formг de protest, tгcerea aceea era deosebit de iritantг — mai ales pentru Herity.

John privi cгtre Herity єi pгrintele Michael, care stгteau lвngг rucsacurile lor, la capгtul podului, mвncвnd оn liniєte, fгrг sг se uite unul la celгlalt. Herity оnsг privea din cвnd оn cвnd la John єi la copil. Оєi mвnca оncet pesmetul єi brвnza, cu un ochi la drumul pe care tocmai veniserг, studiind locurile ce-i оnconjurau, atent la tot ce miєcг — orice prezenюг -o ameninюare. Viclean — iatг cuvвntul care оl caracteriza perfect pe Herity. Єi el era la fel de izolat ca єi bгiatul tгcut, numai forma precauюiei, a оnstrгinгrii diferea. Uite! Iar оєi scosese cuюitul din buzunar... Tot timpul оєi curгюa unghiile cu cuюitul гla — meticulos єi rгbdгtor, dвndu-юi senzaюia cг гsta era obiceiul lui de cвnd lumea — o curгюenie mecanicг de acum. Єi avea degete frumoase, lungi єi subюiri, dar puternice. John le observase flexвndu-se ca niєte gheare mari, cu tendoanele umflate peste оncheieturile falangelor.

Preotul, pe lвngг el, era оnalt єi slab la faюг, palid єi prгpгdit. Foarte оnalt. Un Hamlet оn hainг neagrг, cu pгlгria trasг bine peste frunte, ascunzвndu-i ochii. Trгsгturile feюei lui lungi оi aduceau lui John оn minte expresia “faюг de cal” — bгrbia aceea proeminentг, gвtul plecat spre faюг, nasul puternic єi osos єi ochii negri sub sprвncenele groase, dinюii laюi, puternici, puюin ieєiюi оn afarг. Pгrintele nu era ceea ce se numeєte un bгrbat frumos, dar chipul lui era greu de uitat.

Bгiatul de lвngг John tuєi єi scuipг оn rвu. оncercг sг єi-l imagineze fericit, jucвndu-se vesel, cu puюinг grгsime pe trupuєorul lui firav. Fusese єi el odatг un bebeluє, оnsufleюit de bucuria vieюii, alergвnd оn braюele iubitoare ale unei mame. Toate lucrurile astea erau acolo undeva, оn interiorul lui. Era doar un copil zdravгn. Pгrea sгnгtos, оn ciuda slгbiciunii lui momentane. Mort єi nu tocmai mort...

De ce-l irita copilul гsta оn asemenea hal pe Herity? Nu odatг оl vгzuse John оncercвnd sг spargг zidul de tгcere pe care bгiatul оl ridicase оn jurul lui — “La ce foloseєte un jurгmвnt al tгcerii? Tot nu poate sг aducг оnapoi pe cei morюi de acolo unde s-au dus, nu?”

Dar niciodatг nu primea nici un rгspuns. Bгiatul se retrгgea єi mai vвrtos оn interiorul armurii lui de tгcere. Modul оn care-єi bгga capul оn hanoracul гla albastru te fгcea sг te gвndeєti, chiar оmpotriva voinюei tale, la o broascг юestoasг, dar comparaюia, оюi dгdeai seama abia dupг aceea, nu funcюiona. Broasca юestoasг, e drept, оєi retrгgea pгrюile vulnerabile оn carapace єi privea pe furiє dinгuntru pвnг cвnd pericolul trecea, pe cвnd bгiatul se retrгgea cu mult mai оn adвnc, cu mult mai departe decвt permitea carapacea formatг din gluga hanoracului lui albastru — atвt de оn adвnc, оncвt ochii lui nu mai pгstrau cвteodatг nici mгcar o singurг sclipire de viaюг. Orice fгcea bгiatul оn acele momente se transforma оntr-o rгbdare оmbufnatг, cu mult mai tгcutг, mai nemiєcatг decвt simpla tгcere. Era ca єi cвnd viaюa оnsгєi rгmвnea оn suspensie, оntreruptг, ca єi cвnd procesele biologice, fireєti ale trupului erau trecute pe stop, оn timp ce doar carnea continua sг avanseze singurг prin viaюг. Carnea rгmвnea doar cгrгuєul unui spirit inert, o simplг masг fгrг юintг interioarг... Cu excepюia momentelor cвnd bгiatul arunca cu pietre оn ciori.

De ce ura copilul гsta atвt de tare ciorile? Sг le fi vгzut oare aєezвndu-se pe carnea unei fiinюe umane? Poate asta era explicaюia. Era posibil ca pe undeva sг zacг niєte oase albite, curгюate de pгsгri, oase care odinioarг purtaserг pe ele carnea cuiva iubit de copil.

John оєi isprгvi pesmetul єi brвnza, se scuturг pe mвini de firimituri єi traversг podul pвnг acolo unde niєte trepte de piatrг, neregulate єi tocite, duceau pвnг la rвu. Оngenunchie lвngг apг, se aplecг єi prinse оn pumnii fгcuюi cгuє licoarea rece, bвnd-o cu zgomot єi bucurвndu-se de rгceala ei pe obraz. Avea un gust dulce, uєor de praf de granit. John оєi оntoarse capul sг vadг ce miєcг оn spatele lui. Bгiatul coborвse єi el pe mal єi acum bea cu toatг faюa scufundatг оn torent.

Bгiatul privi оn sus la John, cu faюa udг pe care se citea o expresie solemnг єi оntrebгtoare: Cine eєti tu? Crezi c-aє face bine sг оncerc sг fiu єi eu ca tine?

Trecвnd printr-un moment brusc єi acut de confuzie, John se ridicг, оєi scuturг mвinile de apг єi urcг scгrile pentru a ajunge iar la pod. Cum de putea copilul гsta sг vorbeascг aєa de clar fгrг sг scoatг un cuvвnt mгcar?

John se opri la parapetul podului, chiar deasupra bгiatului, dar fгrг sг se uite la el. De-a lungul mlaєtinii, ca o bordurг pe lвngг tufiєurile dese de soc erau sгlcii pitice. Soarele, acoperit brusc de un nor, aruncг lumea vegetalг a mlaєtinii оntr-o baie оngheюatг de gri. Susurul rвului nu era decвt un susur de rвu єi atвt, оєi spuse John. N-avea nici o legгturг cu vorbele oamenilor... Era posibil ca odinioarг acest pгmвnt sг fi fost fermecat, dar acum spiritele оl pгrгsiserг. Nu mai rгmгsese decвt golul, o anulare totalг, viciatг, оn acord perfect cu sгlciile noduroase, cu tufiєurile оncвlcite de soc єi cu pгmвntul umed-mustos al mlaєtinii. Deєi, uite, rвul parcг оi vorbea doar lui, оntr-un ecou blasfemie, pвngгritor: “Spiritele mele au fugit, m-au pгrгsit... Sunt pierduuuut!”

Norul trecu єi soarele strгluci iar printre arbori, coborвnd оn apг..., dar acum totul pгrea altfel.

Bгiatul i se alгturг lui John pe pod. Preotul se apropie de ei cu rucsacul оntr-o mвnг, lгsвndu-l pe Herity la celгlalt capгt al podului єi privind lung peste poianг.

— Iatг! Asta este profanarea! Pвngгrirea..., spuse preotul.

Bгiatul оl privi, cu o оntrebare scrisг clar pe faюa lui tвnгrг: Adicг cum vine asta?

Preotul оntвlni privirea copilului:

— E un loc blestemat! Teribil...

Bгiatul оєi оntoarse privirea єi o roti de jur оmprejur, iar expresia lui era оn mod evident miratг; ochii lui spuneau fгrг cuvinte cг, din contrг, el credea cг acesta este un loc foarte frumos — copacii, rвul, stomacul lui plin.

Se vindecг, gвndi John. Oare atunci cвnd va fi pe deplin vindecat, va vorbi?

Herity, care оntre timp li se alгturase, spuse:

— Aha! Preotul nostru e pradг uneia din toanele lui negre. Credinюa i se sleieєte pe limbг, iar gura lui devine un robinet stricat, care lasг totul sг se scurgг afarг.

Pгrintele Michael se оntoarse spre el ca vвntul:

— Ai fi capabil sг distrugi pвnг єi credinюa, Herity!

— Oh! Nu eu distrug credinюa, popo! Herity zвmbi cгtre John. Tragedia asta din jurul nostru o distruge.

— Ei! Ai єi tu o datг dreptate, spuse pгrintele Michael a lehamite. Herity se prefгcu surprins:

— Ei, nu zгu? Am dreptate, hai?

Preotul trase adвnc aer оn piept:

— Toate оndoielile ce-au existat vreodatг оn lume cresc acum precum buruienile оn grгdina asta neоngrijitг care se numeєte Irlanda.

— Am spus eu cг dumneata eєti poet, pгrinte! Herity se оntoarse єi оntвlni privirea bгiatului tгcut. Biet copil, ai moєtenit pгmвntul de piatrг al lui Shaw єi n-ai nici mintea, nici simюurile pentru a-юi da seama de asta!

Un oftat uriaє оl scuturг pe pгrintele Michael:

— Cвteodatг оmi zic cг toate astea nu sunt decвt un coєmar oribil, calul alb al tuturor spaimelor єi cг ne vom trezi curвnd єi vom rвde de teama nopюilor, cг ne vom relua obiceiurile de dinainte — Oh, Doamne, te rog, Doamne!

Bгiatul оєi strвnse hanoracul оn jurul gвtului єi le оntoarse spatele, pornind-o la drum єi ieєind de pe pod. Pгrintele Michael оєi aruncг rucsacul pe spate єi-l urmг.

Herity se uitг la John:

— Mergem єi noi?

La оnceput drumul urca aproape imperceptibil, pвnг lгsa оn urma lui valea. Herity, cu John lвngг el, rгmaserг aproape de copil єi de preot, nu la mai mult de cinci paєi оn urmг.

Sг fie aici drumul mai sigur? se оntrebг John. Herity nu le mai spusese sг stea rгsfiraюi. Sau era din cauza curbelor adвnci ale drumului, dupг care nu se putea vedea nimic? Dorea oare Herity apropierea preotului pentru ca оmpreunг sг facг faюг surprizelor pe care le putea oferi drumul?

— Єtii ce i s-a оntвmplat preotului nostru acolo? оntrebг Herity. Vгd eu cг el n-are de gвnd sг-юi spunг єi cвnd te gвndeєti cг este cel mai оn mгsurг, fiindcг a fost martor la toatг tгrгєenia.

Preotul nu se оntoarse, dar umerii i se оmbгюoєarг. Herity se adresг, strigвnd aproape spatelui devenit rigid:

— Оn primele zile ale molimei, o mare mulюime de bгrbaюi turbaюi au dat foc Maynooth-ului, din юinutul Kildare. A ars tot — chiar єi Colegiul St. Patrick, unde se ridica odatг Castelul Fitzgerald — un simbol al vremurilor trecute, altarul credinюei noastre de veacuri. Se spune cum cг tot ce era clгdire nouг a ars ca o torюг. Iar vechile ziduri s-au dгrвmat dupг ce au fost aruncate оn aer cu explozibile. Ce priveliєte, pe onoarea mea, aveai ce vedea!

— De ce-au fгcut asta?

— De furia care fierbea оn ei. Dumnezeu оi abandonase. Nu-l puteau trage pe Dumnezeu de mustaюг, atunci s-au rгzbunat pe bisericг. Herity

ridicг bгrbia єi strigг: Nu aєa mi-ai spus chiar dumneata, pгrinte Michael?

Preotul rгmase tгcut, precum bгiatul care mergea liniєtit lвngг el.

— Fumul s-a оnгlюat spre ceruri trei zile оn єir, continuг Herity. Poate mai mult, dacг socoteєti єi zilele cвnd ruinele au fumegat uєurel. Ah, flгcгrile erau aєa de оnalte — єi mulюimea care alerga prin jur, vвnвnd preoюii pentru a-i arunca de vii оn vвlvгtaie...

Au ars de vii pe preoюi?

Drept оn foc cu ei!

Єi pгrintele Michael era acolo?

— Oh, da! Preotul nostru era єi el acolo. A asistat la toatг prigoana. Preoюii noєtri aveau o rezervг fainг de bгuturг оn pivniюг.

John se gвndi la semnul de pe fruntea pгrintelui Michael.

— Atunci l-au оnsemnat?

— Oh, nuuu! Asta s-a оntвmplat mai tвrziu. Ai lui i-au fгcut-o, fiindcг au aflat cг fusese acolo la Maynooth єi rгmгsese totuєi оn viaюг. Fiindcг vezi tu, un preot vгzut acolo оn timpul incendiului era un om mort, оnюelegi?

Herity tгcu. Singurul zgomot era ecoul fгcut de paєii lor pe drumul care єerpuia printre stвnci єi un mormгit slab de la rugгciunea pгrintelui Michael.

— Ia ascultг-l cum se roagг! spuse Herity. Оюi aduci aminte cum a fost, popo? Ahh!, John, incendiul de la Maynooth a putut fi vгzut de la kilometri distanюг! Fumul s-a ridicat drept оn sus, zгu! Єtiu, fiindcг eram єi eu acolo єi-am auzit pe un preot spunвnd cг e un semn, un semnal pentru Dumnezeu.

De la pгrintele Michael nu se auzea decвt murmurul rugгciunii.

— Am vгzul; amвndoi mesajul cгtre Dumnezeu, nu-i aєa, pгrinte? strigг Herity. Єi ce ne-am zis atunci? Dumnezeu poate єi el minюi! Aєa ne-am zis. Dumnezeu ne poate єi el minюi...

John оєi imaginг scena descrisг de cuvintele strigate ale lui Herity. O’Neill-Cel din Interior era acum єi el prezent la discuюie, оl simюea ascultвnd, dar оncг refuza sг iasг la suprafaюг. Focul, юipetele... aproape cг le vedea, le auzea...

— Єi tu erai acolo, cu pгrintele Michael? Оntrebг John.

— Din fericire pentru el. I-am salvat pielea rвioasг! Eu l-am salvat. Herity оncepu sг rвdг оn hohote. Oh! Єtiu cг nu-i place asta. Nu-i place sг єtie cг-i datoreazг viaюa tocmai unuia ca mine. Atвюia preoюi morюi єi el e via. A fost o priveliєte, zгu aєa, pe cinste! Nu s-a юinut o socotealг exactг, dar au fost peste douг sute de popi arєi, de asta sunt sigur. Оn foc cu ei, direct оn iad s-au dus!

Дата добавления: 2015-11-13