Fixarea rezultatelor cercetării la faţa locului

Fixarea rezultatelor cercetării la faţa locului se face prin procesul-verbal de cercetare la faţa locului ca mijloc principal, prin fotografie, schiţă, înregistrări video sau audio şi prin mijloacele tehnice de fixare ca mijloace auxiliare.

Procesul-verbal este un mijloc de probă cu semnificaţie majoră în soluţionarea cauzei atunci cînd prin conţinutul său sunt evidenţiate elementele de fapt ce pot contribui la aflarea adevărului. Acesta se mai constituie într-o dovadă procedurală, de natură a demonstra îndeplinirea dispoziţiilor legale cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului. Sub aspectul formei procesul-verbal trebuie:

- să fie obiectiv, adică să redea imaginea fidelă a locului unde s-a comis infracţiunea, aşa cum a fost ea percepută de echipa de cercetare şi lucrătorii care au ajuns primii la locul faptei;

- să fie complet, adică să evidenţieze absolut toate constatările făcute;

- să fie precis şi clar, în sensul că descrierea urmelor şi mijloacelor materiale de probă, precum şi a altor obiecte examinate şi ridicate trebuie făcute în mod detaliat, într-un limbaj accesibil, evitându-se pe cât posibil folosirea unor termeni tehnici de strictă specialitate ori a neologismelor;

- să fie concis, adică în cuprinsul său trebuie să se regăsească într-o formă concentrată toate constatările făcute cu ocazia cercetării ia faţa locului.

Procesul-verbal trebuie să cuprindă:

- data şi locul unde este încheiat;

- numele, prenumele şi calitatea celui care îl încheie;

- numele, prenumele, ocupaţia şi adresa martorilor asistenţi;

- temeiul de fapt şi de drept care au impus deplasarea la faţa locului şi

- examinarea acestuia, cu indicarea modului de sesizare şi a conţinutului, pe scurt, al sesizării;

- descrierea locului unde s-a comis fapta;

- persoanele găsite la fata locului;

- modificările survenite în aspectul iniţial al locului faptei, cu indicarea persoanelor care le-au făcut şi a motivelor ce au determinat schimbările respective;

- urmele şi mijloacele materiale de probă descoperite, relevate, fixate şi ridicate; metodele şi mijloacele folosite în acest scop;

- menţiune despre faptul că în afara urmelor şi mijloacelor materiale de probă descrise nu au fost ridicate de la fata locului alte obiecte, înscrisuri sau valori;

- alte măsuri luate la faţa locului referitoare la victimă, cadavru, autovehiculul implicat în eveniment etc.;

- ora începerii şi a terminării cercetării la faţa locului;

- fotografiile judiciare efectuate la faţa locului, cu indicarea mărcii aparatului de fotografiat, a filmului şi a sensibilităţii acestuia, precum şi a condiţiilor de lumină în care au fost efectuate fotografiile;

- menţiune despre executarea schiţei locului faptei;

- menţiune despre folosirea câinelui de urmărire şi a rezultatului obţinut;

- observaţiile martorilor asistenţi şi dacă făptuitorul este prezent la faţa locului, obiecţiile acestuia, atât cu privire la modul în care s-a efectuat cercetarea la fata locului, cât şi cu privire la cele consemnate în procesul-verbal;

- numărul de exemplare în care s-a întocmit procesul-verbal şi destinaţia acestora.

Fotografia judiciară operativă executată la fata locului se consideră printre cele mai importante mijloace de fixare a rezultatelor cercetării. Ea se impune prin multiplele avantaje pe care le oferă, concretizate în: rapiditatea înregistrării imaginii, fidelitate, exactitate şi prezentarea sugestivă a celor nai semnificative momente ale cercetării locului faptei. Pentru asigurarea fixării imaginii locului faptei este necesar să se efectueze următoarele genuri de fotografii:

Fotografia de orientare redă imaginea locului faptei în întregul său, împreună cu împrejurimile. Acest gen de fotografie se execută, pentru a reda cât mai complet posibil şi cadrul înconjurător al locului faptei. Când spaţiul ce trebuie fotografiat nu poate fi cuprins într-o singură imagine se aplică metoda fotografierii panoramice liniare sau circulare.

Fotografia schiţăare rolul de a fixa în mod fidel locul infracţiunii, excluzînd împrejurimile, redând o parte din locul infracţiunii, în care sunt amplasate instrumentele folosite la comiterea faptei, obiectele despre care se presupune că au legătură cu activitatea ilicită ş.a. De exemplu, la un accident de circulaţie se va fixa prin fotografiere autovehiculul angajat în evenimentul rutier. Ca moduri de executare a fotografiei schiţă reţinem: fotografia schiţă pe sectoare, de pe poziţii încrucişate, unitară şi panoramică.

Fotografia obiectelor principale, a cadavrelor, a urmelor etc. Acest gen de fotografie se foloseşte pentru fixarea diferitelor obiecte care poartă urme ale infracţiunii, au servit sau au fost destinate să servească la comiterea faptei, sunt produsul activităţii ilicite ori au legătură directă cu producerea evenimentului, în rândul obiectelor principale se menţionează: cadavrul, instrumentele folosite la efracţie, arme de foc, mijloace de transport şi urmele acestora, focarul incendiului ş.a.

Fotografia de detaliu se referă la micro şi macrorelieful urmelor sau obiectelor izolate. Ea trebuie să redea forma, dimensiunile, particularităţile şi urmele pe care le prezintă obiectul, ca rezultat al săvârşirii faptei, astfel încât detaliile ce interesează să fie reproduse cât mai fidel. Se execută, după procedeul fotografiei la scară, pentru fixarea diferitelor urme, detalii ale mijloacelor materiale de probă. Fotografia de detaliu se execută în faza dinamică a cercetării la faţa locului, celelalte genuri de fotografii fiind executate în faza statică.

Дата добавления: 2015-10-30