Студопедия
Случайная страница | ТОМ-1 | ТОМ-2 | ТОМ-3
АвтомобилиАстрономияБиологияГеографияДом и садДругие языкиДругоеИнформатика
ИсторияКультураЛитератураЛогикаМатематикаМедицинаМеталлургияМеханика
ОбразованиеОхрана трудаПедагогикаПолитикаПравоПсихологияРелигияРиторика
СоциологияСпортСтроительствоТехнологияТуризмФизикаФилософияФинансы
ХимияЧерчениеЭкологияЭкономикаЭлектроника

Detentiune pe viata

Detenţiunea pe viaţă este o pedeapsă principală ce constă în privarea de libertate a condamnatului pentru tot restul vieţii. Ea a fost introdusă în sistemul actual de pedepse în momentul abolirii pedepsei cu moartea (1995). Totodată, legiuitorul prevede liberarea condiţionată şi de această pedeapsă, însă numai în cazul în care instanţa de judecată va considera că nu mai există necesitatea executării în continuare a pedepsei şi în care condamnatul a executat efectiv cel puţin 35 de ani de închisoare.

Această pedeapsă se execută în condiţiile prevăzute de lege.

La detenţiune pe viaţă sunt condamnate numai persoanele care au săvârşit cu intenţie infracţiuni excepţional de grave.

La această pedeapsă nu pot fi supuşi minorii şi femeile, ca dovadă a realizării principiului umanismului. Această prevedere corespunde pe deplin cerinţelor Convenţiei Internaţionale cu privire la Drepturile Copilului, adoptată la 20 noiembrie 1989 la New York, la care RM a aderat în 1993.


 

43. CATEGORIILE DE PEDEPSE APLICATE PERSOANELOR JURIDICE CARE DESFASOARA ACTIVITATEA DE INTREPRINZATOR se impart in 2:

- privarea unei persoane juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător de dreptul de a exercita o anumită activitate

Această categorie de pedeapsă aplicată persoanelor juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător este o noutate în dreptul penal al RM.

Se ştie că persoana juridică efectuează activitatea de întreprinzător în baza autorizaţiei sau a licenţei de activitate eliberate de organul de stat respectiv.

Pentru săvârşirea infr concrete pers jur poate fi privată de dreptul de a exercita o anumită activitate pentru care dispune de autorizaţie sau licenţă din momentul intrării în vigoare a hotărârii respective. În acest caz instanţa de judecată remite organului de stat respectiv sentinţa spre executare a pedepsei nominalizate faţă de persoana juridică recunoscută vinovată.

Organul de stat, care a eliberat autorizaţia sau licenţa persoanei juridice, o poate anula sau modifica în corespundere cu hotărârea instanţei de judecată în aşa fel ca să fie stabilite interdicţiile de a încheia anumite tranzacţii, de a emite acţiuni sau alte titluri de valoare, de a primi subvenţii, înlesniri şi alte avantaje de la stat sau de a exercita alte activităţi.

Organul respectiv, după primirea sentinţei şi realizarea ei, comunică instanţei judecătoreşti, informează organul fiscal şi administraţia publică locală din raza de activitate a persoanei juridice despre executarea pedepsei numite.

În sentinţa instanţei trebuie să fie reflectat concret în ce teritoriu sau pentru ce perioadă a anului, pe cât timp şi de care activitate este privată de dreptul de a o exercita persoana juridică în cauză.

- lichidarea persoanei juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător

În baza sentinţei judecătoreşti, lichidarea persoanei juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător se efectuează de Comisia de lichidare sau de lichidator conform legislaţiei în vigoare. Lichidarea acesteia se realizează prin dizolvare.

Dizolvarea persoanei juridice se efectuează conform procedurii de lichidare a întreprinderii, stabilite de Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinzător, precum şi de prevederile CC.

Persoana juridică se consideră lichidată din momentul radierii ei din Registrul de Stat.

Lichidarea persoanei juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător trebuie aplicată ca pedeapsă numai în cazul în care instanţa de judecată va constata că gravitatea infracţiunii săvârşite face imposibilă păstrarea acestei organizaţii şi prelungirea activităţii ei. În alte situaţii instanţa poate numi o altă pedeapsă persoanei juridice, prevăzută de prezentul Cod.


 

44. CRITERIILE GENERALE DE INDIVIDUALIZARE A PEDEPSEI:

Acţiunea de aplicare a pedepsei penale este de competenţa exclusivă a instanţei de judecată. Conform lg, justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de către instanţele judecătoreşti. Aplicarea pedepsei va fi corectă numai cu condiţia numirii acesteia în corespundere cu criteriile generale prevăzute de legislaţia penală.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înţeleg cerinţele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanţa de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanţei de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale şi a pedepsei penale, ţinând cont de caracterul şi gradul prejudiciabil al infracţiunii săvârşite, de persoana celui vinovat, de circumstanţele cauzei etc.

Toate criteriile enumerate în lege poartă un caracter independent, iar luate împreună ele asigură corectitudinea cu care instanţa de judecată aplică pedeapsa. Stabilirea corectă a pedepsei permite asigurarea scopurilor pedepsei. Pedeapsa trebuie interpretată de infractor ca rezultat meritat pentru activitatea sa ilegală. Pedeapsa incorectă conduce la modificarea sentinţei sau chiar la anularea completă a ei.

CP obligă instanţa de judecată să ţină cont de următoarele criterii de aplicare a pedepsei:

a) pedeapsa se aplică în limitele fixate în partea specială a CP.

b) pedeapsa se aplică în strictă conformitate cu dispoziţiile părţii generale a CP.

c) la aplicarea pedepsei se ia în consideraţie gravitatea infracţiunii.

d) la aplicarea pedepsei se ia în consideraţie motivul infracţiunii.

e) la aplicarea pedepsei se ia în consideraţie personalitatea infractorului.

f) circumstanţele atenuante sau agravante au un rol deosebit de care se ţine cont la stabilirea pedepsei.

g) la stabilirea pedepsei instanţa ţine cont de influenţa pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum şi de condiţiile de viaţă ale familiei lui.

Folosirea sancţiunilor alternative vizează pedepsele care variază de la cele mai blânde până la cele mai aspre. Instanţa trebuie să aleagă şi să aplice acel tip şi acea mărime a pedepsei, care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii. Pedeapsa mai aspră, în limitele prevederilor articolului, poate fi stabilită numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menţionate, nu va asigura atingerea scopului scontat.


 


Дата добавления: 2015-10-30; просмотров: 123 | Нарушение авторских прав


Читайте в этой же книге: Змінення карального апарату. Утворення Особливої наради. Постанова ЦБК СРСР від 1 грудня 1934 року «Про порядок ведення справ про підготовку або здійснення терористичних актів». | Змова реакційних режимів СРСР та Німеччини. Поділ сфер впливу. Приєднання до СРСР Прибалтики, Західної України, Північної Буковини. | Pluralitatea de infractiuni | Participatia la infractiune | Raspunderea penala si temeiurile ei | Temeiul raspunderii penale. | Liberarea de raspundere penala a minorilor | Liberarea de rsp pen in legatura cu cainta activa. | Scopurile pedepsei penale | Munca neremunerata in folosul comunitatii |
<== предыдущая страница | следующая страница ==>
Trimiterea intr-o unitate militara disciplinara| CIRCUMSTANTELE ATENUANTE SI CIRCUMSTANTELE AGRAVANTE.

mybiblioteka.su - 2015-2024 год. (0.007 сек.)