Tema: unitatea si pluralitatea de infractiuni S1 caracteristica generala a unitatii si pluratilatii de infractiuni S2 infractiunea unica, notiunea si modalitati S3 pluralitatea de infractiuni

TEMA: UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
S1 CARACTERISTICA GENERALA A UNITATII SI PLURATILATII DE INFRACTIUNI
S2 INFRACTIUNEA UNICA, NOTIUNEA SI MODALITATI
S3 PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
a)CONCURSUL DE INFRACTIUNI
b)RECIDIVA
Institutiile infractiunii unice sunt sintrins legate de infractiunile si componentele ei deoarece inainte de a aplica pedeapsa penala de a califica corect cele savirsite ori conform unei singuri norme din codul penal, ori conform a citorva norme ale codului penal, conform prevederilor legii penale numai prezenta in actiunile sau inactiunile persoanei a componentei de infractiune serveste drept temei pentru a supune persoana raspunderii penale. De cele mai multe ori temei pentru raspunderea penala il constituie prezenta in faptele persoanei in faptele persoanei a unei singure componente a infractiunii. In asa caz putem vorbi despre o infractiune unica. Daca in faptele persoanei contin semnele a doua sau mai multe componente de infractiuni atunci putem vorbi despre o pluralitate de infractiuni. In conformitate cu prevederile in articolul 28 din codul penal infractiunea unica reprezinta o actiune ori inactiune sau un sistem de actiuni ori inactiuni care se califica conform dispozitiei unei singure norme a legii penale. Pluralitatea de infractiuni nu este definita in codul penal dar reiesind din doctrina prin pluralitate de infractiuni intelegem comiterea de catre una si aceeasi persoana a doua sau mai multe fapte stabilite prin sentinta instantei de judecate drept infractiuni indiferent de condamnarea anterioara pentru ele. Pluralitatea de infractiuni este caracterizata de citeva trasaturi:
1. Persoana trebuie sa fi comis nu mai putin de 2 infractiuni de sine statatoare.
2. Fiecare dintre aceste fapte trebuie sa fie stabilite in sentinta instantei de judecata. Aceasta inseamna ca pentru fiecare din infractiunile ce formeaza o pluralitate trebuie sa fie acumulate probe si dovedita vinovatia persoanei respective
3. Nu trebuie sa fie expirat pentru infractiunile respective termenul de prescriptie de tragere la raspundere penala, sa nu fie expirat termenul de prescriptie de executare sentintei de condamnare, sa nu fi fost stinse ategedentele penale, persoana sa nu fi fost amnistiata sau gratiata.
4. Fiecare dintre infractiunile ce formeaza o pluralitate pot fi atit consumate cit si neconsumate iar daca infractiunea sint comise in participatie, persoana care le savirseste poate exercita orice rol.
Vorbind despre pluralitate de infractiuni trebuie mentionat ca ea se considera mai periculoasa decit infractiunea unica deoarece prejudiciile cauzate de doua sau mai multe infractiuni de regula sint mai mari decit prejudiciile cauzate de o singura infractiune. La fel si persoana faptuitorului in cazul pluralitatii de infractiuni este considerata mai periculoasa decit in cazul comiterii infractiunii unice. Potrivit articolul 32 din codul penal legiuitorul stabileste doua modalitati ale pluralitatii de infractiune:
1. Concursul de infractiuni
2. Recidiva de infractiuni
S2 INFRACTIUNEA UNICA, NOTIUNEA SI MODALITATI
Prin unitatea de infractiune se intelege activitatea infractionala formata dintr-o singura fapta care decurge din vointa legiuitorului sau din insasi natura faptei savirsita de o persoana si in care se identifica o singura componenta de infractiune. Articolul 28 din codul penal stabileste notiunea infractiunii unice. Reiesind din practica judiciara doctrina dreptului penal cunoaste doua forme a unitatii de infractiune:
1. Unitatea naturala
2. Unitatea regala
Unitatea naturala de infractiune este definita ca forma de unitate infractionala determinata de unitatea actiunii sau inactiunii, de unitatea rezultatului si unitatea formei de vinovatie cu care este savirsita infractiunea. Unitatea naturala cunoaste citeva forme:
1. Infractiunea simpla
2. Infractiunea continua
Si uneori in doctrina mai este enumarata si a treia forma infractiunea deviata.
Infractiunea simpla constituie de regula infractiunea alcatuita dintr-o singura fapta actiune sau inactiune ce provoaca o singura dauna. Unii autori considera ca infractiunea simpla este infractiunea caracterizata printr-o singura forma de vinovatie.
Infractiunea continua (art. 29)
Infractiunea deviata este a cea forma de infractiune naturala in care fapta se comite prin devierea actiunii de la obiectul sau persoana impotriva careiea a fost indreptata spre un alt obiect sau persoana, fie prin indreptarea actiunii din eroarea faptuitorului spre alt obiect ssau persoana, fie prin abaterea de actiune. Unitatea legala de infractiune este acea unitate care nu reiese din realitatea obiectiva care se savirseste fapta dar din vointa legiuitorului care reuneste in continutul unei singure infractiunidoua sau mai multe actiuni ori inactiuni care sa realizat fiecare in parte autea forma continutul unei infractiuni distincte. Unitatea legala de infractiuni este creata din vointa legiuitorului si din considerente de tehnica legislativa. Formele unitatii legale de infractiune sunt urmatoarele:
1. Infractiunea prelungita
2. Infractiunea complexa (compusa)
3. Infractiunea progresiva si infractiunea de obicei
Infractiunea prelungita (articolul 30)
Infractiunea complexa in opinia unor autori este de citeva tipuri:
1. Infractiuni cu actiuni alternative
2. Infractiuni compuse din mai multe fapte infractionale care daca le-am examina aparte ar constitui componente de infractiuni unice simple de exemplu articolul 121 tilharia.
3. Infractiuni cu consecinte grave alternative.

S3 potrivit prevederilor aliniatul 1 din articolul 33 codul Penal se considera concurs de infractiuni savirsirea de catre o persoana a doua sau mai multor infractiuni daca persoana nu a fost condamnata definitiv pentru vreo una din ele si daca nu a expirat termenul de prescriptie de tragere la raspundere penala cu exceptia cazurilor cind savirsirea a doua sau mai multor infractiuni este prevazuta in articolele partii speciale a codului penal in calitate de circumstanta care agraveaza pedeapsa. Din definita expusa mai sus deducem urmatoarele trasaturi caracteristice ale concursului de infractiuni:
1. Savirsirea de catre o singura persoana a doua sau mai multe infractiuni. Aceste infractiuni pot fi omogene sau eterogene.
2. Toate infractiunile trebuie sa fie savirsite pina la condamnarea pentru vreo una dintre ele.
3. Pentru infractiunile savirsite nu trebuie sa fie epirat termenul de prescriptie de tragere la raspundere penala.
Legea penala prevede doua modalitati ale concursului de infractiuni:
1. Concurs real
2. Concurs ideal
in general in cazul concursului de infractiuni pot fi incluse infractiunile consumate si neconsumate, infractiunile intentionate si cele savirsite din imprudenta. Concursul real si concursul ideal se deosebesc unul de celalalt prin legatura existenta intre infractiunile ce-l formeaza. La concursul ideal aceasta legatura este mult mai strinsa. Concursul real exista atunci cind…

Concurs real exista atunci cind persoana prin doua sau mai multe actiuni ori inactiuni savirseste doua sau mai multe infractiuni (al 3. Art 33) astfel semnele ce caracterizeaza concursul real de infractiuni sunt urmatoarele:
1. Savirsirea a doua sau mai multe infractiuni unice
2. Savirsirea infractiunilor are loc prin doua sau mai multe actiuni ori inactiuni de sine statatoare
3. Toate infractiunile comise se califica in baza diferitor articole ale codului penal sau pot fi aliniate diferitor articole
4. Nici pentru una din infractiuni nu a expirat termenul de prescriptie si nici persoana nu a fost condamnata
Concursul ideal exista atunci cind persoana savirseste o actiune sau inactiune care intruneste elementele mai multor actiuni. Semnele concursului ideal sunt urmatoarele:
1. Savirsirea unei singu fapte actiune sau inactiune
2. Fapta este prevazuta de diferite articole ale codului penal

RECIDIVA DE INFRACTIUNI
Prin recidiva de infractiuni se intelege savirsirea unei infractiuni itentionate de catre o persoana ce poseda atencedent penal pentru infractiunea intentionata savirsita anterior. Recidiva este considerata cea mai periculoasa forma a pluralitatii de infarctiuni deoarece ea ne demonstreaza faptul ca pedeapsa aplicata pentru infractiunea precedenta nu si-a produs efectul iar faptuitorul are in continuare un comportament infractional. Semnele sau trasaturile recidivei sunt urmatoarele:
1. Savirsirea de catre o singura persoana a doua sau mai multe infractiuni in perioade de timp diferite.
2. Persoana poseda antencedent penal pentru infractiunea anterioara adica infractiunea noua este comisa in intervalul de timp cind inca antecedentul penal nu s-a stins si nici nu a fost ridicat. Antecedentul penal reprezinta o stare juridica a persoanei ce apare din momentul raminerii definitive a sentintei de condamnare si genereaza consecinte de drept nefavorabile pentru condamnat pina la momentul stingerii antecedentelor penale sau reabilitati. recidiva poate sa apara doar la infractiuni intentionate. In literatura legii penale sunt specificate mai multe tipuri de recidiva de exemplu recidiva generala si recidiva speciala sau recidiva simpla si recidiva complexa. Legea penala in articolul 44 stabileste 3 tipuri:
1. Simpla
2. Periculoasa
3. Recidiva deosebit de periculoasa
Recidiva generala este prezenta in cazul in care persoana este condamnata a doua oara pentru infractiune ce nu este identica cu cea precedenta. Recidiva speciala este in situatia cind persoana este condamnata pentru infractiune identica cu cea precedenta. Recidiva speciala reflecta specializarea infractorilor pentru savirsirea de infractiuni. Recidiva simpla conform doctrinei consta in savirsirea de catre o persoana condamnata anterior a unei infractiuni care este a doua la numar ceea ce inseamna ca persoana anterior a fost condamnata doar o singura data. Recidiva complexa este atunci cind anterior persoana a fost condamnata de doua sau mai multe ori sau savirsit doua sau mai multe noi infractiuni. In conformitate cu prevederile din articolul 34 din CP se considera recidiva simpla comiterea cu intentie a unei sau mai multor infractiuni de o persoana cu antecedente penale pentru infractiune savirsita cu intentie. Recidiva se considera periculoasa in urmatoarele cazuri:
1. Daca persoana anterior condamnata de doua ori la inchisoare pentru infractiuni intentionate a savirsit din nou cu intentie o infractiune.
2. Daca persoana anterior condamnata pentru infractiune intentionata grava sau deosebit de grava a savirsit din nou cu intentie o infractiune grava sau deosebit de grava

Recidiva deosebit de periculoasa este prezenta in urmatoarele cazuri:
1. Daca persoana anterior condamnata de 3 sau mai multe ori la inchisoare pentru infractiuni intentionate a savirsit din nou cu intentie o infractiune
2. Daca persoana anterior condamnata pentru infractiune exceptional de grava a savirsit din nou infractiune deosebit de grava sau exceptional de grava.
Aceasta clasificare legala are importanta pentru aplicarea pedepsei si anume marimea pedepsei pentru recidiva simpla nu poate fi mai mica de jumatate din maximul celei mai aspre pedepse prevazute in articolul corespunzator din partea speciala a codului penal. Pentru recidiva periculoasa marimea pedepsei este de cel putin 2/3 iar pentru recidiva deosebit de periculoasa cel putin ¾ din maximul celei mai aspre pedepse prevazute in articolul corespunzator din partea speciala. La stabilirea starei de recidiva se tine cont si de hotaririle definitive de condamnare pronuntate in strainatate si recunoscute de instantele de judecata a RM. La stabilirea starei de recidiva nu se tine cont de urmatoarele antecedente penale:
1. Pentru infractiuni savirsite de persoana minora
2. Pentru infractiuni savirsite din imprudenta
3. Pentru faptele care nu constituie infractiuni conform CP al Republicii Moldova
4. Antecedentele stinse sau in caz de reabilitare in conformitate cu prevederile din articolul 111 si 112 al CP
5. Daca persoana a fost condamnata cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

TEMA:CAUZELE CARE INLATURA CARACTERUL PENAL AL FALTPEI
S1. Notiuni renelale
S2. Legitima aparare
S3 Starea si conditiile ei
S4 retinerea infractorului
S5. Constringerea fizica sau psihica ainfractorului
S6Riscul intemeiat si conditiile ei
S7 executarea ordinului sau a dispozitiei superioruluia

S1 PRELEGERE SCAPATA- II IN CAIET SCRIS CONSPECTUL

------------------------------------------------------------------------------------------
3. Are loc apararea cu o intensitate care depaseste intensitatea atacului. Intensitatea aparatarii este stabilita in functie de metodele si mijloacele de atac, de forta si viteza cu caredecurge atacul si apararea. De regula acest tip de depasire a limitelor legitimei aparari este prezent atunci cind atacul are loc fara utilizarea a carorva mijloace pe cind pentru aparare sunt folosite anumite mijloace.
4. Apararea dupa terminarea sau consumarea atacului daca celui ce se apara ii este clar momentul consumarii. In acest caz are loc depasirea in timp a limitelor legitimei aparari.

S3 Starea de extrema necesitate
Potrivit articolul 38 din codul penal nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savirsita in stare de extrema necesitate. Este in stare de extrema necesitate persoana care savirseste fapta pentru a salva viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altei persoane ori un interes public de la un pericol iminent care nu poate fi inlaturat altfel. Nu este in stare de extrema necesitate persoana care in momentul savirsirii faptei isi da seama ca provoaca urmari vadit mai grave decit cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat. In plan teoretic prin stare de extrema necesitate trebuie de inteles situatia in care inlaturarea pericolului ce ameninta persoana, terta persoana sau interesul public, este posibil doar pe calea provocarii unui prejudiciu altor valori ocrotite de legea penala. Actiunile legate de inlaturarea pericolului ce ameninta valorile sociale ocrotite de lege pot fi savirsite absolul de toate persoanele. Pentru anumite categorii de persoane cum sint de exemplu politistii, pompierii, lucratorii de diferite slujbe de salvare aceasta formeaza o obligatie nerespectarea careia atrage dupa sine raspundere penala. Temei pentru a actiona in stare de extrema necesitate il constituie pericolul real ce ameninta viata, integritatea corporala, sanatatea ori bunurile persoanei, a tertei persoanei sau interesul public. Izvor de pericol social ce poate cauza stare de extrema necesitate pot fi calamitatile naturale ori sociale.
2. Actiuni agresive ale animalelor domestice sau salbatice
3. izvor de pericol social pot fi diverse motiveprocese sociologice sau biologice (boala, sotia trebuie sa nasca)
4. Actiunea diferitor mecanisme
5. Actiunile oamenilor
Pentru ca starea de extrema necesitate sa inlature caracterul penal a faptei este necesara respectarea unui sir de conditii:
1. Trebuie sa existe un pericol iminent
2. Pericolul trebuie sa ameninte viata, integritatea corporala, bunurile a tertei persoane sau a interesului public
3. Actiunile de inlaturare a pericolului trebuie sa fie comisa in intervalul de timp de la momentul aparitiei pericolului pina la momentul disparitiei lui
4. Pericolul nu poate fi inlaturat alt fel decit prin cauzarea prejudiciului in stare de extrema necesitate, daca exista posibilitateatea de inlatura pericolul prin alte mijloace ce nu sint insotite de cauzarea prejudiciului atunci trebuie sa alegem un alt mijloc.
5. Prejudiciul cauzat in stare de extrema necesitate trebuie sa fie mai mic decit cel evitat atunci cind are loc stabilirea echivalentei dintre prejudiciul cauzat si cel evitat nu prezinta mari dificultati situatia in care este vorba despre valori in acelasi fel. Dificultati pot sa apara atunci cind una dintre daune este materiala iar alta fizica
6. Actiunea comisa in stare de extrema necesitate nu trebuie sa depaseasca limitele ei. Se considera ca are loc depasirea limitelor starii de extrema necesitate in urmatoarele cazuri:
a)cind prejudiciul cauzat este egal cu cel evitat (in practica judiciara a fost si exceptii)
b)cind prejudiciul cauzat este mai mare decit cel evitat
c)cind cauzarea prejudiciului nu era unicul mijloc de inlaturare a pericolului

In practica judiciara uneori starea de extrema necesitate este confundata cu legitima aparare deoarece intre acest doua exista multe asemanari si anume:
1. Ambele sunt considerate cauze care inlatura caracterul penal al faptei
2. Ambele au drept scop inlaturarea pericolului ce ameninta interesele persoanei, tertelor persoanei sau a interesului public
3. Actiunea de inlaturare a pericolului in ambele cazuri pot fi comise atit de persoanele amenintate de acest pericol cit si de tertele persoanei
4. Actiunea savirsite atit in legitima aparare cit si in extrema necesitate de facto constituie infractiune. Cu toate acestea legitima aparare si starea de extrema necesitate exista diferente care ne permit sa le deosebim

Legitima apare:
1.izvor de pericol social pot fi actiunile ilegale ale oamenilor
Extr. Necesitate
1.izvor de pericol social pot fi actiunile ilegale ale oamenilor, pasarilor, fenomenele naturale si sociale, actiunea diferitor mecanisme, procese biologice si fiziologice
2. Prejudiciul este cauzat doar persoanei ce ataca
2. De cele mai multe ori prejudiciul este cauzat tertilor persoanei insa poate fi cauzat si celui ce este izvor de pericol social sau a interesului public.
3. Actiunea de respingere a atacului social periculos nu este unicul mijloc de aparare
3. Modul de a actiona in stare de extrema necesitate trebuie sa fie unicul mod posibil de a inlatura pericolul creat
4. Dauna cauzata poate fi si egala si chiar mai mare decit cea evitata
4. Dauna cauzata trebuie sa fie mai mica decit cea evitata
5. Dauna nu se restituie
5. In majoritatea cazurilor dauna se restituie de catre cel ce a fost izvor de pericol social.

S4 RETINEREA INFRACTORULUI
Potrivit articolului 37 din CP nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savirsita in scopul retinerei persoanei care a comis o infractiune si a predarii ei organelor de drept. Dreptul la retinerea infractorului este un drept subiectiv al oricarei persoane si este expres prevazut in articolul 168 din codul de procedura penala a RM. Potrivit acestei norme oricine este in drept sa prinda si sa aduca fortat la politie sau la o alta autoritate publica persoana prinsa asupra faptei savirsirii unei infractiuni sau care incerca sa se ascunda sau sa fuga imediat dupa sivirsirea infractiunii. Persoana prinsa in aceste conditii poate fi legata in cazul in care opune rezistenta retinerii. Daca sint temei rezonabile de a presupune ca persoana prinsa are asupra sa arma ori alte obiecte periculoase sau obiecte care prezinta interes pentru cauza penala, persoana care a prins-o poate sa ii controleze hainele si sa ia obiectele respective pentru a le transmite organului de urmarire penala. Persoana prinsa in aceste conditii si adusa organului de urmarire penala ori este retinuta in ordine procesal penala ori este eliberata.
Drept temei pentru retinerea perosoanei poate servi urmatorul fapt:
1. Aceasta persoana a savirsit o infractiune
2. Incercarea persoanei care a comis infractiunea sa evadeze de la cei care au intentia de al duce la organul de drept. Pentru care retinerea infractorului sa fie o cauza care inlatura caracterul penal al faptei trebuie respectate urmatoarele conditii:
1. Retinerea anume a acelei persoanei care a savirsit infractiunea. Daca persoana nu a savirsit o infractiune, ea nu poate fi retinuta in mod fortat
2. In timpul retinerii poate fi pricinuita o dauna fizica sau patrimoniala
3. Pricinuirea daunei persoanei in momentul retinerei trebuie sa fie unicul mod posibil de a impiedica evadarea sa.
4. Dauna cauzara infractorului trebuie sa corespunda pericolului social al infractiunii savirsite, personalitatii infractorului si situatiei retinerei
5. Scopul retinerei infractorului este de a preda organelor de drept.
6. Dreptul la retinere a infractorului poate fi realizat la orice etapa a activitatii infractionale

S CONSTRINGEREA FIZICA SAU PSIHICA
Constringerea fizica sau psihica dintre cauzele care inlatura caracterul penal al faptei a fost inclusa pentru prima oara de codul penal in 2002. Anterior ea era cunoscuta doar ca circumstanta atenuanta. Potrivit articolul 39 din CP nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala care a cauzat daune, intereselor ocrotite de lege ca rezultat a constringerii fizice sau psihice daca in urma acestei constringeri persoana nu putea sa isi dirijeze actiunile. Raspunderea penala pentru cauzarea de daune, intereselor ocrotite de legea penala prin constringerea fizica sau psihica in urma careia persoana mentine posibilitatea de a-si dirija actiunile se stabileste conditiile in articolul 38 adica in conditiile starii de extrema necesitate. In doctrina dreptului penal prin constringere fizica se intelege o astfel de influenta asupra integritatii corporale sau libertatii persoanei cind aceasta este lipsita total sau partial de posibilitatea de a-si dirija actiunile dupa libera sa vointa. Uneori constringerea fizica este identificata cu violenta acesteia. Aceste doua desi se aseamana foarte mult totusi nu sunt identite deoarece constringerea fizica inludee in sine nu doar influenta fizica a supra persoanei dar si alte actiuni care lipsesc sau limiteaza posibilit de a exprima libera sa vointa de exk organele penala.
Constringerea psihica drept urmare a careia persoana isi pierde capacitatea de asi dirija liber actiunile. Indiferent care nu ar fi constringerea fizica sau psihica scopul aplicarii ei este de a obtine un anumit comportament din partea victimei. Conditiile in care constringerea aplicata asupra persoanei va constitui o cauza care inlatura caracterul penal al faptei sunt urmatoarele:
1. Existenta constringerii fizice sau psihice in realitate
2. Constringerea trebuie sa fie trepta indreptata spre reprimarea vointei persoanei
3. Constringerea trebuie sa fie de natura grava adica sa puna in pericol viata =, sanatatea,
4. Sa nu existe posibilitatea de a inlatura pericolul creat in alt mod decit prin a savirsi o infractiune
In cazul in care constringerea aplicata asupra persoanei ii reprima in toatalitate vointa si sub influenta ei persoana savirseste infractiunea, atunci faptuitorul nu ar fi tras la sapunderea penal iar pentru infractior constringerea aplicata va fi o circumstanta agravanta. In cazul in care cosntringerea aplicata nu va reprima in totalitate vointa persoanei insa cu toate acestea persoana va savirsi infractiuena atunci situatia va fi examinata conform conditiile de extrema necesitate.
Un unele cazuri aplicarea constringerii este examinata de legiuitor ca componente de infractiuni de sine statatorae de exemplu articolul 158, 173,247.
RSICUL INTEMEIAT
Progresul tehnico-stiintific si evolutia societatii contemporane este imposibila fara introducerea noilor tehnologii si fara efectuare diferitor experimente in diverse domenii ale activitatii umane:stiinta tehnica, medicina, industria de producere, agricultura etc. in acest context in codul penal al republicii moldova a fost impusa o cauza care inlatura caracterul penal al faptei absolut noua. Potrivit articolul 40 din CP nu constituie infractiune fapta prevazuta d legea penala care a cauzat daune, intereselor ocrotite de lege in cazul riscului intemeiat pentru realizarea scopurilor socialmente utile. Riscul se considera intemeiat daca scopul socialmente util urmarit nu putea fi realizat fara un anumit risc si daca persoana care l-a admis a luat masurile necesesare pentru a preveni cauzarea daunelor intereselor ocrotite de lege. Riscul nu poate fi considerat intemeiat daca era cu buna stiinta imbinat cu pericolul pentru viata persoanei sau cu pericolul provocarii unul dezastru, ecologic sau social. Notiunea de risc presupune o actiune cu posibile consecinte daunatoare. Evaluarea gradului de risc exprima probabilitatea acestuia de a se produce precum si impactul pe care il poate avea asupra valorilor sau relatiilor sociale. Literatura de specialitate sint evidentiate mai multe modalitati ale riscului intemeiat de exemplul risc do producere, risc comercial, risc tehnico-stiintific, risc gospodaresc. Pentru ca riscul sa fie considerat intemeiat trebuie sa reprezinta urmatoarele conditii:
1. Fapta insotita de risc trebuie sa fie indreptata spre atingerea scopului socialmente util
2. Scopul socialmente util nu putea fi realizat fara fapta insotita de risc.
3.Persoana a luat toate masurile necesare pentru a preveni cauzarea de daune, intereselor ocrotite de lege.
4. Riscul nu trebuie sa fie imbinat cu pericolul pentru viata persoanei sau cu pericolul provocarii dezastrului ecologic social.
Prin scop socialmente util putem intelege un rezultat acceptat de normele de morala si drept. Riscul nu se va considera intemeiat daca:
1. Era cu buna stiinta imbinat cu pericol pentru viata persoanei
2. Daca continea pericol de a provoca un dezastru ecologic social
3. Daca scopul socialmente util putea fi atins prin alte mijloace si nu implica nici un fel de risc
4. Persoana care a riscat nu a luat toate masurile necesare pentru a preveni cauzarea de daune valorilor ocrotite de legea penala
5. Persoana a riscat pentru a-si atinge scopurile persoanale.

S.. Executarea ordinului sau a dispozitiei superiorului este o cauza care inlatura caracterul penal al faptei inclusa in codul penal in 2009 cind legea penala a fost completata cu articolul 40 prim. Potrivit acestei prevederi nu constituie infractiunea fapta prevazuta de legea penala savirsita de o persoana in vederea executarii unui ordin sau dispozitia superiorului care sunt obligatorii pentru aceasta daca ordinul sau dispozitia nu sunt vadit ilegale si daca persoana care le-a executat nu a stiut ca ordinul sau dispozitia sunt ilegale. Raspunderii penale pentru fapta savirsita este supusa persoana care a emis ordinul sau dispozita ilegala. Persoana care a comis intentionat infractiunea in vederea executarii ordinului sau dispozitiei vadit ilegale ale superiorului raspunde penal in temeiuri generale. Neexecutarea ordinului sau dispozitiei vadit ilegale exclude raspunderea penala.
Ordinul sau dispozitia se considera legale daca au fost emise de catre persoanele respective in limitele competentei lor iar dupa continutul lor nu contravin legislatiei in vigoare si nu sunt legate de incalcarea drepturilor si libertatilor persoanei. Atit ordinul cit si dispozitia pot fi emise de catre o autoritate sau o persoana oficiala in forma scrisa sau verbala pentru a fi executate in tocmai. Cerintele fata de continutul si forma emiterii ordinului sunt urmatoarele:
1. Claritatea acestuia
2. Neadmiterea ambiguitatilor in interpretare de catre cel ce trebuie sa execute
Cel care emite ordinul sau dispozitia poarta raspundere pentru continutul si consecintele acestuia, pentru corespundere acestuia cu legislatia in vigoare precum si pentru masurile ce trebuie luate in caz de neexecutare a ordinului sau dispozitia. In cazul in care ordinul sau dispozitia sunt ilegale, ilegalitatea lor trebuie sa fie evidenta ceea ce presupune ca executorul este constient de ilegalitatea ordinului sau dispozitia dar cu toate acestea le indeplineste. Executarea ordinului sau dispozitiile superiorului va fi considerata o cauza care inlatura caracterul penal al faptei in urmatoarele conditii:
1. Daca ordinul sau dispozitia nu erau vadit ilegale
2. Daca persoana care la executat nu a stiu ca ordinul sau dispozita este ilegala
Nu poate fi tras la raspundere penala o persoana care a refuzat sa execute un ordin sau dispozitie vadit ilegal si dimpotriva daca persoana a executat acest ordin sau dispozitie vadit ilegal va fi trasa la raspundere legala. Potrivit aliniatului 3 din art. 40 prim ordinul sau dispozitia superiorului de a comite genocid sau infractiune impotriva umanitatii sunt vadit ilegale.

TEMA: Participatia
S1. Notiunea si trasaturile participatiei
S2. Participantii la infractiune
S3. Formele participatiei
S4. Raspunderea penala a participantilor la infractiune
S5. Implicarea la infractiune

S1. Notiunea si trasaturile participatiei
O infractiune poate fi savirsita atit de catre o singura persoana cit si de doua sau mai multe persoane. Atunci cind infractiunea este savirsita de doua sau mai multe persoane gradul de pericol social al acestor infractiuni sporeste, in cazurile date putem vorbi despre o pluralitate de infractori. Prin pluralitate de infractori se intelege situatia in care doua sau mai multe persoane prin eforturi comune savirsesc aceeasi infractiune. Pluralitatea de infractori se poate realiza sub 3 forme:
1. Pluralitate naturala
2. Pluralitate legala
3. Pluralitate ocazionala numita si participatie penala
Pluralitatea naturala este o forma a pluralitatii de infractori ce apare in cazul unor infractiuni care prin natura lor nu pot fi savirsite decit de mai multe persoane de exem. Articolul 285 dezordine de masa.
Pluralitatea legala este o forma pluralitatii de infractori creata ….. de exemplul banditismul 283, 284
Pluralitatea ocazionala numita si participatie penala este acea forma a pluralitatii de infractori care se exprima printro infractiune ce poate fi savirsita in mod natural de o singura persoana insa totusi a fost comisa de doua sau mai multe persoane. Participatia penala este definita in articolul 41 din codul penal care declara ca se considera participatie cooperarea cu intentie a doua sau mai multor persoane la savirsirea unei infractiuni intentionate. In urma analizei acestei definitii putem deduce uramtoarele trasaturi ale participatiei penale:
1. Existenta unei pluralitati de subiecte
2. Activitatea in comun a participantilor la infractiune
3. Unitatea intentiei
4. Cooperarea doar la o infractiune intentionata
Trasatura pluralitate de subiecte presupune ca la savirsirea infractiunii trebuie sa participe doua sau mai multe persoane. Mai mult decit atit toate aceste persoane trebuie sa intruneasca semnele subiectului general al infractiunii: responsabilitatea si virsta ceruta de lege. Daca de exemplu infractiunea este savirsita de o persoana care intruneste toate trasaturile subiectului infractiunii si o alta persoana iresponsabila sau care nu a implinit virsta ceruta de lege atunci nu putem vorbi despre participatie. Cu toate acestea semnul calificant savirsit de doua sau mai multe persoane va fi prezent.
Activitatea in comun reprezinta cooperarea a doua sau mai multe persoane la savirsirea unei infractiuni. Prin termenul cooperare putem intelege participare impreuna cu cineva la savirsirea unei fapte. Cooperarea presupune ca faptuitorii in legatura reciproca savirsesc fapte social periculoase si in comun provoaca daune valorilor sociale. Trasatura activiate in comun intruneste in sine citeva elemente:
1. Conditionarea reciproca actiunilor a doua sau mai multe persoane
2. Rezultatul infractional unic pentru participanti
3. Lagatura cauzala dintre actiunile fiecarui participant si rezultatul comun survenit
Daca aceste doua trasaturi caracterizeaza participantii din punct de vedere obiectiv atunci urmatoarele doua trasaturi o caracterizeaza din punct de vedere subiectiv. Unitatea intentiei tuturor participantilor la infractiune se exprima prin faptul ca fiecare dintre ei intelege ca actioneaza nu de unul singur dar in comun cu altcineva. De aici rezulta ca el isi da seama despre pericol social nu doar actiunilor sale dar si a celorlalti participanti. Nu este necesar ca toti co-participantii sa se recunoasca reciproc intre ei. Este suficient ca ei sa fie informati ca actioneaza impreuna cu cineva.
Cooperearea doar la infractiunea intentionata inseamna ca in participatie pot fi comise doar infractiunilr savirsite intentionat.

S2 Participantii la infractiune
Participantii la infractiune sunt persoanele care contribuie la savirsirea unei infractiuni in calitate de autor, organizator, instigator sau complice. In conformitate cu prevederile din aliniatul 2 din articolul 42 se considera autor persoana care savirseste in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala precum si persoana care a savirsit infractiunea prin intermediul persoanelor care nu sint pasibile de raspunderea penala din cauza virstei, iresponsabiltiatii sau din alte cauze prevazute de codul penal. Astfel reiesind din legea penala dar si din practica judiciara este recunoscut autor al infractiunii:
1. Cel care savirseste nemijlocit infractiunea adica persoana care total sau partial realizeaza latura obiectiva a componentei de infractiune
2. Cel care participa nemijlocit la savirsirea infractiunii impreuna cu alte persoane numit co-autori. Co-autoratul este prezent atunci cind infractiunea este savirsita in mod nemijlocit de catre doua sau mai multe persoane. Pentru recunoasterea calitatii de co-autor este suficient ca persoana doar partial sa execute actiuni prevazute de dispozitia normei din codul penal. Conditiile de existenta ale coautoratului sunt urmatoarele:
a) activitatea coautorilor trebuie sa fie indreptata impotriva aceluiasi obiect juridic
b) fapta trebuie sa fie savirsita in comun
c) toti coautorii trebuie sa actioneze cu aceeasi forma de vinovatie de intentia
3. Cel ce savirseste infracitunea prin intermediul altor persoane care nu pot fi supuse raspunderii penale in virtutea unor circumstante prevazute de legea penala. Acest tip de autor este numit autor mediar al infractiunii. Autorul infractiunii este participant obligator la savirsirea infractiunii deoarece lipsa fizica a autorului duce la imposibilitatea savirsirii infractiunii. In baza actiunilor autorului se stabileste gradul de consumare a infractiunii savirsite in participatie. Daca autorul nu si-a adus actiunile pina la capat infractiunea nu poate fi considerata consumata. Din punct de vedere a laturii subiective autorul poate actiona atit cu intentie directa cit si indirecta. Organizatorul conform al. 3 art. 42 se considera persoana care a organizat savirsirea a unei infractiuni sau a dirijat realizarea ei, precum si persoana care a creat un grup criminal organizat sau o organizatie criminala ori a dirijat activitatea acestora. Dupa parerea mai multor autori organizatorul infractiunii este considerat cel mai periculor dintre participantii la infractiune.
Formele de manifestare ale activitatii organizatorului sunt urmatoarele:
1. Organizarea savirsirii infractiunii
2. Dirijarea realizarii infractiunii
3. Crearea unui grup organizat sau organizatii criminale
4. Dirijarea activitatii grupului crimina orgnaizat sau organizatii criminale
Organizarea savirsirii infractiunii reprezinta initiere si planificare a infractiunii, atragerea la savirsirea infractiunii altor co-participanti. Dirijarea realizarii infractiunii reprezinta coordonarea actiunilor co-participantilor iar in caz de necesitate modificarea planului de activitate, raspunderea infractorilor si a urmelor infractiunii. Crearea grupului criminal organizat sau organizatii criminale precum si dirijarea activitatii acestora reprezinta cele mai periculoas forme de incadrare actiunilor organizatorului deoarece reflecta forme de manifestare a criminalitatii organizate. Spre deosebire de coautor organizatorul totdeauna actioneaza doar cu intentie directa. Organizatorul poate sa nu cunoasca personal toti participantii la infractiune si circumstantele comiterii fiecarei infractiuni insa este obligator ca el sa stie despre caracterul infractional si comun a celor comise. Scopurile personale ale organizatorului pot sa nu coincida cu scopurile celorlalti co-participanti.
Instigatoru l este persoana care prin orice metode determina o alta persoana sa savirseasca o infractiune. Instigaroul este acela care indemnind o alta persoana la savirsirea infractiunii el insusi nu partocipa la savirsirea ei straduinduse sa ramina in umbra. Instigatorul executa intentia sa infractionala cu miinele autorului. Instigarea presupune existenta anumitor conditii:
1. Obiectul juridic al faptei savirsite de autor si obiectul juridic al instigarii trebuie sa fie identice.
2. Pentru eficienta instigarii trebuie sa existe cel putin 2 subiecti:instigatorul si autorul. Ambii trebuie sa posede trasaturile subiectului general al infractiunii
3. Activitatea infractorului trebuie sa aiba drept urmare determinarea autorului la savirsirea infractiunii.
4. Activitatea de determinare trebuie sa fie savirsita cu intentie. Nu poate exista instigare din imprudenta.
Istigatorul poate determina autorul la savirsirea infractiunii prin diferite metode cum sunt de exemplu:
1. Convingerea
2. Corupenea
3. Amenintarea
4. Inselaciunea
5. Ordinul superiorului etc.
COMPLICELE este persoana care a contribuit la savirsirea infractiunii prin sfaturi, indicatii, prestare de informatii, acordarea de mijloace sau instrumente ori inlaturare de obstacole precum si persoana care a promis din inainte ca il va favoriza pe infractor, va tainui mijloacele sau instrumentele de savirsire a infractiunii, urmele acesteia sau obiectele dobindite pe cale criminala ori persoana care a promis din timp ca va procura sau va vinde aceste obiecte.
Complicitatea este cel mai raspindit tip de participatie la infractiune. De regula complicele se considera mai putin periculos decit alti co-participanti. In esenta activitatea complicelui reprezinta ajutorul pe care acesta il ofera celorlalti co-participanti. Acest ajutor poate fi sub forma de contributie fizica sau materiala si contributie intelectuala sau morala. Formele prin care se manifesta contributia fizica la savirsirea infractiunii sunt urmatoarele:
1. Acordarea mijlaocelor sau instrumentelor cu ajutorul carora autorul savirseste infractiunea.
2. Inlaturarea obstacolelor
Formele de manifestare contributiile intelectuale sunt urmatoarele:
1. Sfaturile
2. Indicatiile
3. Prestarea de informatii
4. Promisiunea prealabila de a favoriza infractorul, de a tainui mijloacele sau instrumentele de savirsire a infractiunii, urmele infractiunii sau obiectele dobindite pe cale criminala
5. Promisiunea prealabila de a procura sau a vinde obiectele dobindite pe cale criminala.
Din punct de vedere a laturii subiective complicele poate actiona atit cu intentie directa cit si cu intentie indirecta.

S3 Formele participatiei
In functie de gradul de coordonare a actiunilor participantilor legea penala in articolul 43 deosebeste urmatoarele forme de participatie:
1. Participatia simpla
2. Participatia complexa
3. Grup criminal organizat
4. Organizatie sau asociatia criminala
In conformitate cu articolul 44 din codul penal infractiunea se considera savirsita cu participatie simpla daca la savirsirea ei au aprticipat in comun in calitate de coautori doua sau mai multe persoane fiecare realizind latura obiectiva a infractiunii. In cazul participatiei simple este vorba despre co-autorat ceea ce inseamna ca toti acei care savirsesc infractiunea sunt autori sau executa rolul de autor ai acestei infractiuni, fiecare dintre ei in totalitate sau partial executa latura obiectiva a acestei infractiuni. Din punct de vedere subiectiv participatia simpla este posibila atit cu intelegere prealabila cit si fara intelegere prealabila. Intelegerea poate fi atinsa prin cuvinte, gesturi, semne conventionale sau chiar din priviri. Participatia complexa este definita in articolul 45 conform caruia infractiunea se considera savirsita cu participatie complexa daca la savirsirea ei participantii au contribuit in calitate de autor, organizator, instigator sau complice. Latura obiectiva a infractiunii cu participatiei complexa poate fi realizata de un singur autor sau in co-autorat. Cu alte cuvinte in cadrul participatiei complexe este necesar ca inafara de autor sa mai existe inca cel putin un co-participant care executa un rol diferit de cel al autorului. Participatia complexa la fel poate exista atit cu intelegere prealabila cit si fara intelegere prealabila.
Grupul criminal organizat este o reuniune stabila de persoane care s-au organizat in prealabil pentru a comite una sau mai multe infractiuni. Reiesind din definitia grupului criminal organizat trasaturile caracteristice ale acestuia sunt:
1. Stabilitatea grupului
2. Organizarea in prealabil a participantilor grupului
3. Scopul organizarii grupului criminal este de a savirsi una sau mai multe infractiuni. Stabilitatea grupului este caracterizata de un grad relativ inalt de organizare acestuia. Impartirea rolurilor intre participantii grupului, existenta unor metode de activitate criminala, existenta planurilor de activitate criminala.
Organizarea in prealabil a participantilor grupului presupune faptul ca acestia anterior inceperii activitatii criminale se inteleg referitor la planul de activitate, la obiectul de atentare, formele si mijloacele de activitate, rolul fiecarui participanti al grupului. Scopul grupului criminal organizat de regula este de a savirsi mai multe infractiuni insa grupul se poate organiza si pentru savirsirea unei singure infractiuni care insa este o infractiune complexa si deosebit de periculoasa sau exceptional de periculoasa. Dese ori grupurile criminale organizare sunt specializare in comiterea unora si acelorlasi infractiuni.
Organizatia penala este definita in art. 47 din CP. Se considera organizatie criminala o reuniune de grupuri criminale organizate intr-o comunitate stabila a carei activiate se intemeiaza pe diviziune intre membrii organizatiei si structurile ei a functiilor de administrare, asigurare si executare ale intentiilor criminala ale organizatiei in scopul de a influenta activitatea economica si de alta natura a persoanelor fizice si juridice sau de a controla in alte forme in vederea obtinerii de avantaje si realizarii de interese economice, financiare sau politice. Din aceasta definitie deducem urmatoarele trasaturi caracteristice ale organizatiei criminale:
1. Organizatia criminala reprezinta o reuniune de grupuri criminale
2. Grupurile criminale sunt consolidate intr-o comunitate stabila
3. Activitatea organizatiei este divizata intre membrile organizatiei si structurile ei
4. Scopul organizatiei criminale este de a influenta activitatea economica si de alta natura a persoanelor fizice si juridice sau de a o controla in alta forma in vederea obtinerii de avantaje si realizarii de interese.
Organizatia criminala este formata din cel putin 2 grupuri criminale organizate care se asociaza pentru asi desfasura activitatea criminala in comun.
Consolidarea organizatiei criminale este legata de stabilitatea acesteia care reprezinta o stabilitate in timp dar si o stabiltiate a membrilor acestei organizatii. Organizatiile criminale exista si activeaza un timp relativ indelungat, utilizeaza anumite metode de activitate, au anumita structura erarhic strict determinata unde fiecare membru al organizatiei criminale isi are rolul sau. In fruntea organziatiei este un conducator sau un consiliu a conducatorilor. In cazul organizatiei criminale exista o disciplina stricta si un anumit cod de valori care este respectat cu strictete. Unele organizatii criminale poseda uniforma sau semne distinctive. In cazul organizatiei criminale exista subdiviziuni si fiecare dintre ele au anumite functii. Organizatia criminala presupune o supunere stricta si obligatorie conducerii acesteia. De regula organizatia criminala isi rasfringe influenta asupra unei regiuni teritoriale determinate sau a supra unei sfere determinate. De cele mai dese ori organizatia criminala are legaturi interegionale si chiar internationale. Scopul organizatiei criminale este format de legiuitor foarte larg.
Infractiunea se considera savirsita de o organizatie criminala daca a fost comisa de un membru al acesteia in interesul ei sau de o persoana care nu este membru a organizatiei respective la insarcinarea acesteia. Organizatorul si conducatorul organizatiei criminale poarta raspundere pentru toate infractiunile savirsite de aceasta organizatie. Membru organizatiei criminale poarta raspundere penala numai pentru infractiunile la caror savirsire sau pregatire a participat. Membru organizatiei criminale poate fi eliberat de raspundere penala in cauzl in care a declarat benevol despre existenta organizatiei criminale si a ajutat la descoperirea infractiunilor savirsite de ea ori a contribuit la demascarea organizatorilor, a conducatorilor sau a membrilor a organizatiei respective.

S4 RASPUNDEREA PENALA A PARTICIPANTILOR LA INFRACTIUNE
Potrivit art. 83 din CP organizatorul, invistigatorul si complicele la infractiune se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor. La astabilirea pedepsei se tine cont de contributia fiecaruia la savirsirea infractiunei precum si de prevederile articolului 75 din codul penal. Cu alte cuvinte coparticipantii la infractiune sunt pedepsiti in baza articolului din partea speciala a codului penal care prevede raspunderea penala pentru autorul infractiunii cu trimitere la aliniatul repesctiv din articolul 42 care prevede rolul executat de acest participant. In cazul participatiei mai exista si anumite situatii specifice cind si raspunderea coparticipantilor survine in functie de aceasta situatie de exemplu in cazul excesului de autor, in cazul renuntarii de buna voie la savirsirea infractiunii, in cazul comiterii infractiunii in participatie cu subiect special si altele. Excesul de autor este definit in articolul 48 din codul penal si se considera exces de autor savirsirea de catre autor a unor actiuni infractionale care nu au fost cuprinse de intentia celorlalti participanti. In cazul excesului de autor are loc o deviere a actiunilor autorului de la intelegerea pe care el a avuto cu ceilalti coparticipanti. In functie de modul de deviere a activitatii autorului excesul paote fi de doua tipuri:
1. Exces cantitativ
2. Exces calitativ
Excesul cantitativ reprezinta cazurile cind autorul savirseste o infractiune asemanatoare dupa natura sa cu aceea pe care ar fi trebuit sa o savirseasca in urma intelegerii cu ceilalti participanti. Astfel autorul deviaza activitatea sa ori in privinta formei atentatului infractional sau in privinta unui semn calificant de exemplu intelegerea a fost de a comite un omor intentionat simpli iar autorul a savirsit un omor intentionat cu circumstante agravante.
Excesul calitativ este prezent atunci cind autorul comite actiuni neomogene cu acelea referitor la care a fost intelegerea. Aceasta inseamna ca autorul savirseste o infractiune absolut diferita dupa caracterul si gradul de prejudiciabilitate adica atenteaza la un alt obiect. Pentru infractiunea savirsita din exces va purta raspundere doar autorul infractiunii. In cazul renuntarii de buna voie a participantilor la savirsirea infractiunii la fel exista anumite particularitati ale raspunderii acestora ce pot fi deduse din legea penala. Prin renuntare de buna voie a participantilor la savirsirea infractiunii intelegem situatia in care unul sau citiva participanti inceteaza sa indeplineasca actiunile ce le reveneau in virtuatea rolului executat ca participant la infractiune in cazul cind ei constientizeaza posibilitatea reala de a duce aceste actiuni pina la capat. La fel ca si in cazurile in care infractiunea este comisa de o singura persoana, renuntarea participantilor trebuie sa fie benevola si definitiva. Cu toate acestea mai exista si anumite particularitati ale renuntarii participantilor ce au importanta pentru aprecierea activitatii lor:
1. Renuntarea de buna voie la savirsirea infractiunii a unuia dintre participanti nu libereaza de raspunderea penala pe ceilalti participanti
2. Posibilitatea renuntarii de buna voie a participantului depinde de comportamentul autorului
3. Renuntarea de buna voie trebuie sa se produca mai inainte ca executarea sa se fi terminat. Posibilitatea renuntarii de buna voie a participantilor la infractiune mai depinde si de rolul pe care l-a executat acest participant. Astfel organiaztorul si instigatorul infractiunii nu este supus raspunderii penale daca printr-o instiintare la timp a organelor de drept sau prin alte masuri intreprinse au preintimpinat ducerea de catre autor a infractiunii pina la capat. Complicele infractiunii nu se supune raspunderii penale daca a intreprins toate masurile ce depindeau de el pentru a preintimpina comiterea infractiunii. Daca infractiunea este comisa in participatie cu subiect special

Дата добавления: 2015-11-04